1,145 matches
-
jur debusolată. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Nu știa. Se îndepărtă încet de gara impunătoare, târând după sine valiza greoaie, ca pe propriul destin. Merse astfel fără țintă, până descoperi o bancă ascunsă în umbra unui platan semeț, pe care se așeză cu un oftat adânc. Locul îi era străin, deși apropierea de gară îi dădea un sentiment de siguranță. Măcar nu risca să se rătăcească! ,,Să se rătăcească? În orașul natal? Acolo unde cunoștea fiecare stradă, fiecare
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
înalță fața, gâzele fac gălăgie și deasupra tuturor, în convoaie zburătoare, se întorc din drumul lor păsările călătoare, Cuiburi care mai de care prind să-și împletească-n grabă, totul este în mișcare, totul este pus pe treabă, numai berzele, semețe, pe picioarele înalte, ascunzând sub aripi ciocul, liniștite, stau deoparte. Ce să fie? Ce-i cu ele? Nu! Nu sunt bolnave toate, un așa mare dezastru primăvara nu se poate și-am să-ți spun acum și ție, fiindcă trebuie
BERZELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375703_a_377032]
-
serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, revărsându-se peste întinderile de pretutindeni, pline de liniștea sublimă, în care agitația cotidianului în ritm monoton și secătuitor își găsește sfârșitul. Existența se desfășoară cu pașii lenți ai certitudinilor spre desăvârșirea-i, prin miracolul înfăptuirii, clipă de clipă, a
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
soare mișcător, Se-apropie vertiginos și iată Un pescăruș venind, spre mine,-n zbor. Planează parc-ar fi purtat de valuri, E mai puternic și mai îndrăzneț, Și nu-i e teamă...Căile-nspre maluri Le va găsi cu ochiul lui semeț. Îmi dă curajul să-mi înfrunt destinul Mă însoțește-n zborul meu, tăcut, Mi-a-nțeles și grijile, și chinul Când aripile grele m-au durut. Și m-a-nvățat că-n viața-mi furtunoasă Tot ce răsare-ajunge la apus
PESCĂRUȘUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379194_a_380523]
-
ulițe bătătorite De pașii zvelți de altădat, Mai trec doar umbre gârbovite De timpul care le-a trădat. Nu le-a trădat însă cărarea Către spital sau cimitir, Sau zilele când sărbătoarea Le poartă pașii să ia mir De la biserica semeața Pierdută într-un loc viran, Ce-i singură ce mai dă viață Truditei umbre de țăran, Ce-și duce în tăcere soarta Și un destin nefericit, Chiar dacă de la casa poartă, De multă vreme-a ruginit. Fiindcă prea rar mai e
UMBRA TARANULUI ROMAN de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379302_a_380631]
-
în alb orbitor, o mantie cu mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte și priviri semețe, o mulțime de asemenea cu plete și bărbi, având pe cap cușme, așa cum se purtau în vechime.Toți se uitau la Cel care cu mâna ridicată, le grăia într-o limbă destul de curgătoare, melodioasă. Având scuturi pe care le țineau
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
un tânăr chipeș dar cu gheare și copite. - Oricum nu mă cucerești că tot alură de drac ai... Atunci se răsuci ca un titirez, se formă un vârtej și într-o muzică orientală se transformă în cobră. Reptila își ridică semeață capul scoțând adesea limba și amenințând pieptul femeii care se retrase înspăimântată. Cobra dansa în coadă și o amenință periculos că o mușcă de piept. Elena sări disperată în vârful patului și se retrase până ajunse cu spatele lipit de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
tale atât de frumoase. Atunci În vremurile-acelea când toamnele își scuturau de pe umeri aurul pletelor, rândunele și albe cocoare scriau pe cerul sufletelor noastre cuvintele mustind de arome. Lumina mierie dănțuia peste flori și prin frunze și brazii cu fruntea semeață sărutau albastrul izvorât din ochii ciutelor și vulturilor. În casa aceea dintre palmele brazilor cu acoperiș de stele te așteptam, dar cântecul tău plecase să îngâne ochi nevăzuți și-am rămas să-mi colind iarba dorului prin munții mei de
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
învățături și referințe despre Praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Iisus Hristos în Ierusalim - Duminica Floriilor ... Moto: Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
să se agațe vreun pește de cârligele undițelor fumau liniștiți. Câteva bărci cu motor se vedeau în larg, agitând și transformând apa din jurul lor în aripi ce cădeau după ce treceau, lăsând dâre tremurânde. Blocul turn de pe partea stângă se înălța semeț spre cer. Trecuse ceva timp de când nu mai ieșise la plimbare. Se simțea abandonat. Dar azităzi își pusese în gând să nu se mai gândească la singurătatea care îl apăsa, datorită handicapului său fizic și își propuse să iasă afară
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
învățături și referințe despre Praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Iisus Hristos în Ierusalim - Duminica Floriilor ... Moto: Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Pe-un scatiu ușor de minte, cursă pentru zburătoare. El făcu din păsărică cugetului său unealtă Și, cu glasuri prefăcute, după un copaci ascuns, Zădărea bietul scatiu să mi-i dea cîte-un răspuns. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți Ș-amăgise Ș-o pățise Pițigoiul cu iubire al său cântec își cînta: Cinci Opinci Într-un picior Și tot stă călcâiul gol. Armonia imitativă din cele din urmă versuri e fără îndoială de origine curat populară. Venim la ghicitori
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de mamă. Ingrați ei rătăceau, disprețuind-o, trăgînd spectrala-i Viața, 210 Departe și departe respingînd-o printr-o teribilă putere de aruncare-n Neființă, în jur rotindu-se-n întunecată disperare Și viața cea spectrala trăgînd-o înăuntru cu-orgoliu și semeața bucurie. Acestfel Enion întreaga să viața spectrala le-o dădu. Apoi Eno, o fiică a lui Beula, o Clipă lua 215 Și-o dilatắ în șapte mii de ani cu multă grijă și durere Și multe lacrimi, și-n fiecare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț el rătăcea plîngînd, În straiele bătrînei demnități, cu îndîrjire hotărît, Călătorind prin întuneric; și-oriîncotro ar fi călătorit o înspăimîntătoare Pînză Îi urma, ca Pînză de Paianjen, crepusculara, rece, 245 Toată vibrînd dintr-un Vîrtej în Altul, trasă afară din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea-n furie și gîndul în abstracție, Întunecos devorator pe Șine mistuindu-se200, suind în ceruri. Urizen se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
à la française, catarame bătute cu diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau mici pălării, Macaroni-i aveau o eleganță ostentativă și adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima celebrelor cluburi „Almack”, „Watier”, „White”, „Boodle”, parte deja deschise la Londra, „Macaroni Club” nu va ajunge niciodată. Breșa pe care o produce Însă În stilul lumii selecte (din afara Curții) e puternică. Întâi, pentru că propune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cravată albă apretată În pliuri. Dacă fastul celui dintâi poate fi imitat ușor de către orice burghez ambițios și cu dare de mână, eleganța celui de-al doilea (sesizabilă În cel mai mic amănunt, de la, să spunem, croiul pantalonului la ținuta semeață a capului, la expresia feței și timbrul vocii) este, În schimb, de neimitat. Brummell rămâne unic, iar momentul apariției sale - decisiv. Prințul e sedus, victimă sigură a unei forțe iradiante ieșite din comun. Forță care-l va propulsa fulminant pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Era un sangvin nervos, cu un piept stil Francisc I, cu umeri largi și de o frumusețe simpatică. Avea o mână superbă și un fel de a o Întinde care cucerea sufletele și le exalta. Nu era acel shake hand semeț al dandysmului. D’Orsay plăcea tuturor, Într-un mod atât de natural și de pasionat, Încât Îi făcea până și pe bărbați să-i poarte medalionul, În timp ce dandy-i nu Îi făceau pe aceștia să poarte decât ceea ce știți; ei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
animale nobile, de „interior”, nu de scos În junglă. Erau Leii. În Privilegiile, Stendhal spune fățiș că animalul „pursânge” e un dublu perfect al omului. Iar rolul veșmântului ar fi atunci de a reda unui corp simplitatea absolută a acestor semețe fiare. Când, la pomenitul bal, cei doi George, regele dandy-lor și viitorul dandy-rege, se află față În față, lumea Înmărmurește nu datorită fastului orbitor al prințului de Wales, ci privindu-l pe George Brummell: discret, de o eleganță și simplitate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întoarcerea dintr-o plimbare pe cal, d’Orsay are prilejul să mai descopere ceva: paltonul. Ca să nu riște un guturai, Îl determină pe un marinar olandez să-i vândă haina din postav, lungă până deasupra genunchilor. Astfel echipat Își face semeț intrarea În club. „Ploaia Încetase; era ora fashionable. A doua zi, zece călăreți apărură În haine lungi și largi: fusese inventat paltonul”, comentează Jacques Boulanger peste ani buni, În cartea consacrată dandy-lor din timpul domniei lui Louis-Philippe. Dar toate aceste
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Se destăinuia doar câtorva oameni. O știu mai mult de la alții decât prin cele trăite de mine”. Când a fost numit comandant al gărzilor, ea Îl descrie luându-și funcția În primire: „Am Început să-l privesc cu un aer semeț, degajat, plin totuși de atenție, dar fără curtenie, ca pe un bărbat extraordinar (aceasta e marea impresie pe care o lasă Întotdeauna), foarte plăcut În conversație, și căutam prilejuri de a-i vorbi. Îi descopeream feluri de a se manifesta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cer de păsări//și păsările se așezau pe chip sau pe file - stare divină surpând omeneasca mea stare:/ un fel de scriere era/ pe mine numindu-mă/ pe mine scriindu-mă”), dă nota specifică a primelor sale plachete de versuri. Semeț solitară, atemporală, vocea lirică rostește o elegie austeră, încifrată inițiatic, despre suferința în lume, nenoroc, căutare de sine sau eros arzând sub semnul tragic al lui Orfeu: „sub mâna care te mângâie/ți se deschide carnea/ca sub cuțit un
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
măcelărite, robi, cei care nu puteau fi luați erau uciși, ofițeri și soldați bizantini, căzuți prizonieri, erau torturați. Așadar, slavii n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei s-au manifestat ca niște cuceritori semeți, mândri față de alte neamuri. Ei răspund avarilor care le-au cerut să se supună: "Suntem obișnuiți ca noi să domnim peste alții, nu alții peste noi". Este limpede, deci, că slavii au venit în Dacia în calitate de cuceritori, ei au luat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îmbrâncește în mizerie neagră plugari și salahori, șomeri și prostituate. Un scrâșnet de mânie asprește aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale” cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]