97,091 matches
-
rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din cap să se așeze. - Săptămîna aceasta am văzut doi tineri de-ai noștri într-o stare vrednică de milă, spuse doctorul. Le-am zis în față că au de ales: ori renunțați la alcool, ori pînă la Eid5 ficatul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
despre bărbatul ei pe care ea nu ar fi trebuit să-l spună. Chanu continua să vorbească. Doctorul Azad își termină mîncarea din farfurie, în timp ce mîncarea lui Chanu se răcea. Nazneen gustă din curry-ul de conopidă. Doctorul refuză cu un semn din cap atît o nouă porție, cît și orice desert. Ședea cu mîinile împreunate pe masă în timp ce Chanu, încheindu-și vorbele, începu să mănînce cu zgomot și repede. Se mai uită de două ori la ceas. La nouă și jumătate
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
istorie literară. Și istorii mai mici, de pildă aceea pe care-o poți dibui din cărți poștale ilustrate: răvașe la o petrecere, de la oameni cu chef, prăpădiți cu toții - "ce mai amintiri! Aceste cărți poștale ilustrate sînt niște inscripții funerare, niște semne pe colombarii, niște fișe de bolnavi decedați în spital, păstrate zeci de ani de zile, pulbere de scoici pe țărmul mării. Toți sînt anonimi, uniformi, monotoni, fără nimic individual. Și toți petreceau." Un moralist liric. Unul care știe să se
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
ale unei istorii care se face tablou votiv, e locuirea în universul poeziei: "Ieri, îmi zise profesorul, la ieșirea de la curs am fost acostat pe stradă de un tînăr foarte simpatic și care purta sub braț porția sa de pîine, semn al rezonabilității. Însă întrebarea pe care mi-a pus-o era scandaloasă: ŤUnde cresc crinii?ť. Atît și nimic mai mult. După un scurt examen vizual, ca să văd de ce natură e liniștea tînărului, căci există o speță de liniște suspectă
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
unor pistoale cu cremene, sînt absolut incredibile. Paloșul e utilizat eficient de Ștefan cel Mare împotriva trădătorului paharnic Ulea. La Delevrancea faza se petrece în culise. Domnitorul revine în scenă și se scuză oarecum pentru fapta sa de a folosi semnul puterii împotriva unui om neînarmat: - Murise înainte de a-l izbi. Un regizor contemporan ne-a făcut plăcerea de a vedea momentul pedepsirii. Ulea era și el înarmat și se apăra o vreme mulțumitor. Fantezia regizorală pusese în rolul lui Ștefan
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
condiției existențiale cu confesiunea simplă, lipsită de stridențe, cu bunele și cu relele ei. Totuși, chiar și atunci când filosofează, naratorii cărții nu exagerează, nu cad în ostentație, ci îl determină chiar și pe cititorul cel mai leneș să-și pună semne de întrebare în același timp în care rămâne imersat în poveste. Gândindu-mă cum să concep această cronică, prima idee care mi-a venit în minte a fost să încep cu prezentarea succintă a cărților autoarei și cu o contextualizare
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Marina Constantinescu - o istorie în mișcare - Am ajuns anul acesta la Avignon seara. Apusul înroșise cerul, iar semnele furtunii aduceau o oarecare tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă viețile, umorile, obsesiile, șoaptele sau strigătele. Sînt multe nopți
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
pe care o consideră realmente bogată și profundă. "L'Afrique, c'est l'humain...", spune Brook. Poate și de asta există Furtuna sa cu Sotigui Kouyate în Prospero. Mi-am început șederea la ediția din acest an a festivalului sub semnul lui Brook și al prietenului meu, George Banu, la Liceul Saint-Joseph. Acolo, timp de trei ore, am ascultat, am privit și m-am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
trebuie mereu investigate, păstrate, cultivate și însoțite de suflul modernității, de expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea pe chipul fiecărei ediții în parte. Tradiția și modernitatea merg mînă în mînă, nu pot fi separate. Fiecare este semnul unei altfel de cercetări, tot așa cum fiecare dintre noi este semnul unei căutări. Ce căutăm? Întrebarea decisivă din punctul de vedere al lui Peter Brook. Pentru viață și pentru teatru. Care sînt căutările noastre, ale fiecăruia dintre noi, ale societății
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea pe chipul fiecărei ediții în parte. Tradiția și modernitatea merg mînă în mînă, nu pot fi separate. Fiecare este semnul unei altfel de cercetări, tot așa cum fiecare dintre noi este semnul unei căutări. Ce căutăm? Întrebarea decisivă din punctul de vedere al lui Peter Brook. Pentru viață și pentru teatru. Care sînt căutările noastre, ale fiecăruia dintre noi, ale societății? Toate acestea se vor găsi și regăsi firesc în căutările festivalului
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
impact al imaginii. Toate valențele și dimensiunile acestui creator au fost puse în lumină, în circulație la această ediție. Expoziții de desene, studii la Filosofii, expoziție de fotografie, imagini bare îi alcătuiesc universul spiritual, care îl obsedează și îl urmăresc, semnele de la Kanisza, lumile de acolo, atelierul lui Balthus, Japonia, Dublin-ul, apa, căutarea eului și a creației, sensurile ființei și ale artei. Am văzut ultima reprezentație din cele șase cu Asobu. Omagiu lui Henri Michaux, de la Curtea de Onoare a Papilor
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
din operele lui Mozart, când m-am gândit să trec odată cu Elisabeth Schwarzkopf acest repertoriu extraordinar, în care eram solicitată tot mai intens, și în care era depozitara tradițiilor moștenite de la Bruno Walter, Wilhelm Furtwängler sau Herbert von Karajan. Din semnul Săgetătorului, ca și mine, m-a primit ca pe o veche cunoștință, ca pe o prietenă, și am parcurs împreună măsură cu măsură rolul Donnei Elvira timp de două ore. A doua zi ne-am întâlnit din nou și tot
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
legea copiraitului, ciordește din Geneză spunând cu un rânjet: -Da, văd că e bine! Ahtiate după senzațional, toate televiziunile transmit momente de la meciul Poli Timișoara - Steaua care s-a soldat doar cu trei suporteri răniți. Nu e cine știe ce, dar e semn optimist că o seamă de obiceiuri naționale se păstrează și se reiau lovind cu crampoanele în ideea de globalizare, respectiv, să se știe: ,noi suntem cum am fost și mai mult decât atât", adică spectatori români. Cel puțin atunci când e
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
gest, într-o întoarcere, într-o privire. Niciodată, dar niciodată nu am aflat ce le spunea seara, cînd pleca cu cîte unul dintre actori spre casă. Numai pe acest drum se formulau observațiile, nemulțumirile, se stimulau încercările, curajul aventurii. Sub semnul discreției lui s-au născut, la Sibiu, și sub ochii mei, miracole. Spectacole care se nasc, firesc, din ei, actori și regizor, din nevoile lor, din mesajul pe care simt că îl au de transmis, din ce și cum construiesc
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
1947, cel al terminării Liceului Internat din Iași, o școală ilustră. Sfîrșitul studiilor liceale era o perioadă foarte tulbure și dramatică. Scăpaseți ca liceean de apropiata bătaie a ceasului năucitor și devastator al reformei învățămîntului din 1948, dar se simțeau semnele unei rupturi tragice pentru societatea românească. - Da, într-adevăr, a fost un moment de răscruce în viața culturală și literară a țării, conturat cu și mai multă claritate în anul următor absolvirii liceului, în 1948. Dar întreaga perioadă, în care
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând sub semnul unei disperări cronice. Dar, spre deosebire de mulți colegi de-ai lui de generație care scriu așa doar fiindcă e trendy, la el sentimentul acut al deznădejdii este sincer și convingător. în prezent compus/recompus sunt destule poeme foarte bune, și multă
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
știe mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Nici un element exterior nu este demn de atenția (scrisă!!!) a cunoscutului scriitor opzecist. Falsul jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică a notațiilor. Totuși, o explicație există și ea este dată
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
românești de a-și reveni la normalitate va crește. Faptul că trei șefi de Servicii Secrete și-au dovedit incompetența (ca să nu spun mai mult) și au fost eliminați din pozițiile-cheie tocmai într-un astfel de moment e, poate, un semn. Să nu le dăm celor care vor veni după ei ideea de-a se lăsa ispitiți să continue joaca de-a șoarecele și pisica. P.S. Un individ ce încearcă să-și facă loc cu barda în lumea intelectuală, Adrian Gavrilescu
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
-sa Etno Tv-ul cu flebețea sa, Nicolae Guță - iar ai băut prea mult... -Eu ? Adică, E-U! Da, el... Dar, trăim zile de vară toridă. Mulți telespectatori se prind frați de cruce cu codrul lăsându-i la despărțire, prin poieni, semnele civilizației, ca să priceapă și el, codrul, că ei, telespectatorii, înțeleg să-l pregătească pentru asaltul final spre... defrișare. Că, mai bine mort, îl consolează ei frățește, decât să audă la fiecare talk-show televizat nelipsita întrebare: -Ați colaborat cu Securitatea? Ați
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
zis soldatului Pudens: Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar acestea să nu te tulbure, ci să te întărească. În același timp, îi ceru inelul din deget și înmuindu-l în rană i l-a dat ca semn (al iubirii) și ca amintire a sângelui său”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XXI, în PSB, vol. 11, p. 130) Martiriul poartă a morții și începutul „vieții celei adevărate” „Unii oameni ticăloși sunt de părere că mărturia dată
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
56, în PSB, vol. 11, p. 77) „Perpetua cânta psalmi, călcând de mult capul egipteanului. Revocatus, Saturninus și Saturus amenințau mulțimea care privea la ei. Apoi, când au ajuns în fața lui Hilarianus, au început să-i spună prin gesturi și semne din cap: - Tu ne pedepsești, ziceau ei, pe noi, iar Dumnezeu te va pedepsi pe tine. Înfuriată de aceasta, mulțimea a cerut să fie bătuți pe rând cu bice de către gladiatori. Iar ei s-au bucurat, desigur, fiindcă au îndurat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
îi interoga și cât timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi întreagă, căci atunci când trecea la alți osândiți, el lăsa pe lângă ei pe unii din slujitorii săi ca să vadă dacă nu cumva, biruiți de durere, dau semne de nesimțire, dar și atunci ordinul era și mai fără de milă: ca legăturile lanțurilor să fie și mai strânse, afară de cazul când, după atâtea chinuri, osânditul își dăduse sufletul, în care caz el era azvârlit jos și târât la o
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
trupul acestor prieteni ai lui Dumnezeu, ci mai curând se aruncau spre cei care le provocau din spate, numai asupra sfinților luptători nu voiau să se repeadă în nici un chip, cu toate că aceștia stăteau singuri și goi în arenă, făcându-le semne cu mâinile, după cum le porunciseră, dar fiarele n-aveau nici gând să-i atingă. De câte ori se îndreptau spre creștini, de atâtea ori se întorceau înapoi, îndemnați parcă de o putere dumnezeiască. Priveliștea aceasta s-a prelungit vreme îndelungată, încât nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
străpunși cu sabia și, în loc să fie puși în pământ și în morminte, au fost aruncați în valurile mării”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, VII, 2-6, în PSB, vol. 13, p. 321) „Întrucât toate aceste exemple, lămuriri și semne minunate au fost așezate pentru noi în dumnezeieștile și Sfintele Scripturi (Evr. 10, 32 - și urm.), însemnează că și fericiții martiri care au suferit la noi n-au stat deloc la îndoială, ci și-au îndreptat cu deplină curăție ochii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a fi întocmai cu El (Filip. 2, 6), dar, deși se aflau în așa de mare slavă, mărturisind (că sunt creștini) nu o dată, nici de două ori, ci de multe ori, fiind sfâșiați de fiare și având în jurul trupului arsuri, semne și răni, nu numai că nu s au numit pe ei înșiși martiri, ci nu ne-au îngăduit nici nouă să ne adresăm lor cu acest nume, ci, dacă vreodată cineva dintre noi îi numea astfel prin scris sau prin
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]