773 matches
-
trasat de Sorin Alexandrescu, după modelul greimasian (în analiza făcută prozei La umbra unui crin), putem afirma că Brânduș se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei sacre semnificatul sacru nu poate fi numit, căci, în felul acesta, ar deveni profan 249. Brânduș, din categoria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se situează în preaplinul semiotic (unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați), iar Agripina în situația de neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei sacre semnificatul sacru nu poate fi numit, căci, în felul acesta, ar deveni profan 249. Brânduș, din categoria inițiaților lui Eliade, nu poate numi misterul la care participă: "Acum se întâmplă altele și mai frumoase, dar nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obsesiv de către protagonist. Neîmplinirea semiotică este tradusă de Sorin Alexandrescu ca "un fel de semi-cădere în profan, amnezia de care omul modern poate fi vindecat"289, și o exemplifică prin amnezicul Adrian din În curte la Dionis care își amintește semnificantul, dar nu și semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul. În această situație se află bovaricul profesorul de pian, amnezic cu privire la semnificat sau la codul care l-ar putea produce. Neîmplinirea semiotică înțeleasă ca o cădere, înscrie numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru Jahve și verbul hanan (de aici foarte frecventul Ana); la origine, Johanán este o formulă de mulțumire adresată Divinității care a favorizat nașterea unui copil mult așteptat de părinți 439. Mai camuflate sunt celelalte sinonimii: în următoarea serie sinonimică, semnificanții diferiți Lixandru Gheorghiță - Iorgu Calomfir - Dumitrescu, realizează identitatea referențială prin elementul comun dat de prezența numelui Gheorghe în primele două (hipocoristicul românesc Gheorghiță și slavizatul Iorgu) și de înrudirea de sens cu cel de al treilea. Gheorghe își are originea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Adrian, că nu-l cheamă Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct".) pare a reda distincția dintre "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", aflându-se în dezacord cu natura simplă a numelui privit doar în calitatea sa de semnificant, "semn" pur. Departe de conota cavalerismul, numele său îl persiflează, dovadă răsturnarea lui (Roland/ Orlando 564). Numele căutat al celui care îi făcuse lui Adrian dezvăluiri (la telefon) despre "existența plenară, mitică a omului"565 este punctul de plecare al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile..."570. În interpretare semiotică 571, amnezia omului modern ar corespunde neîmplinirii semiotice, fiind o "semi-cădere" în profan. Neîmplinirea semiotică, un caz deviant propus de povestirea lui Eliade, este cazul în care semnificantul oscilează în mod liber: Adrian își amintește semnificantul - întâlnirea de la 4,30 - dar nu și semnificatul, adică persoana cu care trebuie să se întâlnească, ce ar trebui să discute, contextul social al acestei întâlniri. De asemenea, Adrian a uitat codul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
irecognoscibile..."570. În interpretare semiotică 571, amnezia omului modern ar corespunde neîmplinirii semiotice, fiind o "semi-cădere" în profan. Neîmplinirea semiotică, un caz deviant propus de povestirea lui Eliade, este cazul în care semnificantul oscilează în mod liber: Adrian își amintește semnificantul - întâlnirea de la 4,30 - dar nu și semnificatul, adică persoana cu care trebuie să se întâlnească, ce ar trebui să discute, contextul social al acestei întâlniri. De asemenea, Adrian a uitat codul care ar putea produce/redescoperi semnificatul. S. Alexandrescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
toți mesagerii și toate veștile vin "din altă lume". Din momentul în care o întâlnește, știe că trebuie să-i aducă o veste, deși nu știe care (ne aflăm din nou în situația semnalată mai sus în care se cunoaște semnificantul, dar nu și semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul). Străina pe care o caută Antim este, în înțelegerea generălesei, moartea, sau, mai precis, Îngerul Morții: "Bărbații întâlnesc o singură dată în viață Străina și atunci, în orice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zeiței - Oana din Pe strada Mântuleasa... - lăsându-le exact un an să-l privească. Când revine, pare tuturor cu douăzeci de ani mai tânără. Pentru cel care știe să privească (în acest sens, lectorul este atenționat prin marcarea grafică a semnificanților), o pată de igrasie devine identică unei opere de artă: "Dacă ați ști voi, dacă voi ați ști cum să le priviți, cum să priviți petele acestea (...) învățați să le priviți așa cum sunt acum, pur și simplu așa cum sunt ele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Procopie (" Într-adevăr, cu cât vă privesc mai bine, domnule doctor, cu atât mi se pare că semănați cu Ivan..." 844) cu Ivan traduce în planul mitic, arhetipul 845. În lectură semiotică, este situația de "preaplin semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați, ceea ce produce în planul realității profane un "eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea vreunui referent 846, ci polionomasiei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu sens se realizează prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud); contextul este determinant în dobândirea de sensuri secundare (Marc Wilmet), de seme aferente care le subminează pe cele inerente (François Rastier) sau de "utilizări modificate" (Jean-Louis Vaxelaire). Motivarea se realizează prin "mișcarea scriiturii", ficțiunea supune numele proprii unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este un mijloc de desemnare a soldatului necunoscut. Identificarea cu Ivan a lui Arhip, a lui Procopie sau a lui Darie traduce în planul realității profane un "eșec al referinței". În cheie semiotică, este situația "preaplinului semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați. Eșecul referinței rezultă nu din cauza existenței vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, ci pluridenominației, strategie pe care autorul o folosește în Podul, Tinerețe fără tinerețe, Ivan. Fiecare din numele care servesc aceluiași referent
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca metafore, ci toate soluțiile date temelor fundamentale de filosofie stau, în ultimă analiză, sub semnul soluției adecvării neadecvate"240. Întreaga construcție filosofică a lui Blaga este privită ca "o vastă metaforă plastic configurată în ea însăși, metaforă în interiorul căreia semnificantul și semnificatul se joacă "de-a v-ați ascunselea"..."241. La sfârșitul acestui decupaj tematic, sper ca ideea cu care am pornit la drum să fi căpătat consistență. Tema antinomicului pare să marcheze destul de puternic gândirea filosofică a lui Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rândul său orice manifestare sensibilă concretă. Realul imaginal nu mai poate fi obiectul unei percepții comprehensive care și-l dă drept o exterioritate absolută, ci semnificant al unui supra-semnificat inteligibil și - în același timp - semnificat în corelație analogic-simbolică cu un semnificant sensibil. Nefiind perceptibil decât prin percepția imaginativă, suprasensibilul este o imagine simbolică, un fenomen originar (Urphaenomen) a cărui apariție în lumea sensibilă ocultează orice obiectivare posibilă. Este vorba "de o lume ascunsă în actul însuși al percepției sensibile", dar care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțeles, să ia cuvântul așa cum ar lua lumină. De aceea, "situarea în obiectul însuși printr-un efort al intuiției"12 înseamnă coborâre în lumea poemului până în ne-locul unui semnificabil inaparent, care abia începe să se in-formeze, să-și creeze semnificantul pe măsura perspectivei pe care urmează să o deschidă. " Într-o asemenea perspectivă - remarcă S. Mărculescu -, marginalizările de circumstanță nu mai contează. Sălașul interior al operei, al faptei, e pretutindeni, ca și centrul pascalian". Un centru ubicuu, pulsând difuz în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate să apară decât autorevelându-se într-un altul propriu, pe care îl generează din sine: arătarea unui semn plin a cărui perspectivă aduce în înțelegere posibilul unei relaționări. Într-adevăr, semnificatul conținutului spiritual este inteligibil doar în forma internă a semnificantului prin care apare, în imaginea în care el se in-formează14. Putem "vedea" cum solzii timpului se dizolvă-n fântâni? Altfel spus, ne dă fenomenologia doar apariția ca atare, fără hermeneutica prin care, în chiar vizibilul apariției, să înțelegem ceea ce apare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viu al realului transfigurat. "Marea problemă a poeziei - spune Ștefan Aug. Doinaș - constă în necesitatea ca limbajul, saturat și borțos de real, să și nască - în expresia specifică a textului - o realitate vie de ordin artistic", "un spațiu virtual între semnificant și semnificat"9. Dacă realul apare prin posibilitățile pure ale unor a priori semnificabile, el deschide spațiul virtual al unui ascuns, ființarea de interval a inaparentului care se întrevede în lumina acestei deschideri. Iar ceea ce se aduce la vedere sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care nu s-a-nsămânțat demult", pustiul în așteptare, tărâmul purei putințe-de-a-fi înaintea puterii ființei absolute. În rest nimic - rotund ca un inel/ verbul e forma vidului din el", nimic în afara formei rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine, semnificant prin ceea ce arată pre-fiind. Căci "în raiul unor absențe înflorește graiul", în golul ce retrage lucrurilor cuvântul prin care ele se prezintă în lume, aspirându-le în vederea graiului anonim, de-nominativ, prin care ele se arată înainte de a fi. Se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și deasupra limbajului semnificant? Spațiu care nu arată decât felul în care se arată, spre exemplu în poemul Privești cum zboară norii, de Al. Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în privire se naște în chiar dispariția sau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea apare într-adevăr înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant. Căci gândul acesta "anarhic", "pe care vorbele nu-l pot cuprinde", dislocă logica ierarhizantă a gândirii, destabilizează ceea ce e deja stabilit, inclusiv cuvintele care nu mai pot cuprinde - exprima în semnificantul înțelegerii - ceea ce se dă drept imagine de neatins, vibrând în lumina unei purități absolute 6. O imagine a inexprimabilului, inaparentă în vederea cunoașterii imediate și a semnificației comune, care "în noaptea inimii adânci s-aprinde". Necuvântată și nevăzută, imaginea ivită în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Procesul de formare a termenilor este conceput drept un proces "ontogonic" al cărui rezultat este universalitatea prezumată a conceptului 5. Angela Bidu-Vrănceanu consideră, în aceeași tradiție a Școlii Franceze de Terminologie, că termenul este "un semn lingvistic compus dintr-un semnificant și un semnificat". Demersul terminologic este definit comparativ, de profesorul bucureștean, după cum urmează: Figura nr. 4: Semn lingvistic terminologic Semnificatul termenului "coincide cu desemnarea, iar sensul e obiectiv. Relația dintre denumire și noțiune este reflexivă sau biunivocă pentru un termen
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de lexicalizare naturală sau artificială" (idem). Nu este un semn lingvistic arbitrar. Desemnarea conceptului este motivată prin consens, în terminologie. II.2.3. Referent/ referință În cercetarea semnului lingvistic, Ferdinand de Saussure a fost preocupat de relația dintre semnificat și semnificant, neglijând referentul, adică entitatea extralingvistică pe care cuvântul o denumește. Relația referențială nu este prezentă în conținutul tuturor cuvintelor. Termenii abstracți nu au un referent în realitatea extralingvistică (înțelepciune, fericire, bunătate etc.). Prepozițiile și conjuncțiile sunt instrumente gramaticale fără referent
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
2005) se menționează faptul că există o percepție culturală diferită a referentului în fiecare limbă (A. Bidu-Vrănceanu, în DSL, 2005: 425). F. de Saussure considera că nu poate fi identificat referentul în afara conceptului, ca punct de referință, tot așa cum la semnificant (imagine acustică intrată în relație cu un concept + realitate materială sonoră realizată la nivelul parolè) nu se poate ajunge decât pe axa referent-referință. Referința este relația care leagă termenii/ cuvintele de lucruri sau de referenții acestora. Este o relație între
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Triunghiul semiotic de sorginte aristoteliană, formă - sens - referent, este utilizat în lingvistică cu scopul de a descrie funcționarea semnului lingvistic. Ferdinand de Saussure (F. de Saussure, 1998) și lingvistica și lingvistica post-saussureană s-au preocupat de raportul dintre semnificat și semnificant. Semnificantul este condiția sine qua non a existenței semnificatului, pe care îl fixează. În afara lui nu se poate construi semnificația "ea dispare în cazul în care nu se reține decât unul din elementele" semnului lingvistic (F. de Saussure, 1998: 79
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
semiotic de sorginte aristoteliană, formă - sens - referent, este utilizat în lingvistică cu scopul de a descrie funcționarea semnului lingvistic. Ferdinand de Saussure (F. de Saussure, 1998) și lingvistica și lingvistica post-saussureană s-au preocupat de raportul dintre semnificat și semnificant. Semnificantul este condiția sine qua non a existenței semnificatului, pe care îl fixează. În afara lui nu se poate construi semnificația "ea dispare în cazul în care nu se reține decât unul din elementele" semnului lingvistic (F. de Saussure, 1998: 79). Peirce
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]