822 matches
-
mănânc pâine de zar mă încălzesc (de-a dracu'!) la focul gropii cu var mă bâlbâi, tușesc, cad mereu de acord înghit zoile cu demnitate de lord colorez marginile nopții, cioburi de zile Clanț! mă fotografiază îngerul (monstru mic pe senile) clanț! clanț! și a doua zi apar în reclamele luminoase pictat cu tot cu carne și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a amuțit. uneori, doar în somn, când visează, mâna mea mângâie pe spinare amintirea motanului pe care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul din paharul pe care-l duce la gură cu o oarecare candoare senilă. mâna mea a ajuns singură și vrednică de milă. în preajma ei, risipite, uneltele s-au prăfuit. mâna mea, mâna mea, pentru ce m-ai părăsit? bătrână, mâna mea îmbrățișează coapsa paharului. îl ridică încet și pornește a-l duce la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Carlos Anglada, dar i-a sugerat că se cuvenea să facă o vizită În celula 273, unde stătea Închis momentan colaboratorul său, Isidro Parodi. Spre deoebire de cititor, acesta nu-l cunoștea pe Carlos Anglada; nu studiase sonetele din Pagodele senile (1912), nici odele panteiste din Eu sunt ceilalți (1921), nici majusculele din Privesc cruciș și mă piș (1928), nici romanul indigenist Carnetul unui gaucho (1931), nici măcar unul dintre Imnurile pentru milionari (cinci sute de exemplare numerotate și ediția populară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
emoțional și mental. În fine, un argentinian nu va Înțelege nicicând atari afinități. Mariana e un spirit frumos; mai mult chiar, o femelă frumoasă. Pletoricu-i trup are În dotare o antenă sensibilă la orice vibrație modernă. Prima mea operă, Pagodele senile, a o determinat-o să elaboreze sonete. Eu Însumi i-am corectat endecasilabii. Ici și colo, prezența câte unui alexandrin denunța genuina vocație a versoliberismului. Și, Într-adevăr, ea cultivă acum eseul În proză. Până În momentul de față, a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de loterie de Paul Groussac, care se Întorsese În graba mare În secolul al XVII-lea și-și datora prestigiul evocării neîntrerupte a senzaționalei descoperiri a sănătoaselor virtuți ale cojii de chinină. Parlons d’autre chose. Atent la cele mai senile capricii ale domniei voastre, iubite prietene Parodi, am izbutit să-l fac pe doctorul Castillo, acest obsesiv Blakamán al pâinii smede și al apei cu crutoane, să dezerteze momentan de la cabinetul său hidropatic și să le examineze cu ochi clinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vândă localul altui chef, un neica nimeni, care a dezonorat templul savorilor, vânzând curcani umpluți pentru agapa de Crăciun. Praetorius a comentat filosofic: C’est la fin du monde*. Pentru ambii precursori, fraza s-a dovedit profetică, măcar la figurat. Senil, Querido se specializase În vânzarea de pastile de gumă de mestecat și a dat ortu’popii În plină vară a anului 1904. Cu inima zdrobită, Praetorius i-a supraviețuit Încă paisprezece ani. Proiectul monumentelor comemorative dedicate fiecăruia din ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de trândăveală levantină, și ei, germanii sau niponii introvertiți, cu seriozitatea și cu politețea care te calcă pe nervi. Omul este mult prea profund pentru a se simți perfect satisfăcut de umilele posibilități reale pe care le deschide, plicticos si senil, cosmosul. Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii Nu există decât o singură problemă filosofică în mod autentic serioasă: sinuciderea. Albert Camus La 25 noiembrie 1970, cel mai important scriitor japonez de la acea dată, Yukio Mishima, comitea harakiri, ajutat de fidelul său
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dau nici o satisfacție adevăratului meu eu. Ochii care săltau în sus și în jos priveau rece spre soțul ei. Adă-mi-o pe domnișoara Trixie și nu le mai scriu scrisoarea. — Ei asta-i! Nu vreau să văd baba aia senilă aici. Ce s-a întâmplat cu clubul tău de bridge? Ultima dată, ca să te fac să nu scrii o scrisoare fetelor, ai primit o rochie nouă. Alege și acum așa ceva. Îți cumpăr o rochie de bal. — Nu-i suficient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sandra, ca să te poți distra cu ele. Ce s-a întâmplat cu cercul tău de canastă? — Să nu vorbești cu mine, ratatule. Cum aș putea să joc canastă când știu că există un psihopat în suferință? — Psihopat? Femeia asta e senilă. A trebuit să mă opresc la vreo treizeci de stații de benzină, în drumul spre casă, ca să se ducă la toaletă. În cele din urmă m-am plictisit să mă tot dau jos din mașină ca să-i arăt care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vă rog, croncăni domnișoara Trixie, frecându-și ochii. — Trebuie să vorbim frumos de față cu ea, șopti doamna Levy. Niște voci ridicate care se ceartă îi sporesc sentimentul de insecuritate. — Sunt de acord. Nu mai vorbi. Și scoate baba asta senilă din sala mea de gimnastică. — Dă-i înainte tot așa. Gândește-te numai la tine ca întotdeauna. Dacă tatăl tău ar putea să te vadă acum... Pleoapele acvamarine ale doamnei Levy se ridicară exprimând oroarea. Un filfizon mâncat de molii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în această primă zi a noului traseu, „turiștii“ par să fie aceiași vechi vagabonzi cărora le vindeam crenvurști și în centrul comercial. Într-o stare de stupoare cauzată de băuturi alcoolice, au rătăcit probabil până în Cartierul Francez și astfel, mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără și, pare-se, subzistă din produsele Paradisului. Printre ceilalți vânzători - niște ambulanți amărâți si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Trixie de când mi-a spus Gonzalez că l-a mușcat de mână pe gangsterul ăla. Trebuie să o văd. Vechea ei ură față de Levy Pants a ieșit din nou la suprafață. — Tot vrei să te mai joci cu hoașca aia senilă? N-ai chinuit-o destul? — Tu chiar nu vrei să fac nici cea mai mică faptă bună? Nici în cărțile de psihologie nu dai de un individ ca tine. Ar trebui să te duci la doctorul lui Lenny, măcar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gus. Mare nevoie. — Da, am! Și exact de la doctorul lui Lenny. — Minunat, Gus. — Liniște! — Dar tu ești cea care va trebui să-l suni pe doctorul lui Lenny, spuse domnul Levy soției sale. Vreau să o declare pe domnișoara Trixie senilă și incompetentă și să explice motivul pentru care a scris această scrisoare. — Asta-i treaba ta, răspunse supărată doamna Levy. Tu să-l suni. — Lui Susan și Sandra nu le va plăcea să audă despre mica greșeală a mamei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui nervos nu i-ar fi îngăduit să se prezinte la tribunal, pentru un proces. S-ar fi pierdut complet în fața judecătorului. Se întreba cât va mai trece până când domnul Levy se va abate din nou asupra lui. Ce bazaconii senile îi debita oare domnișoara Trixy? Un domn Levy înfuriat și confuz se va întoarce în curând la el, hotărât ca de data aceasta să facă să fie dus la închisoare. A-l aștepta să se reîntoarcă era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un „boșorog senil“ ce sunt. În timp ce bărbatul se Îndrepta agale către biroul său, Logan și Watson se grăbiră către toalete. Spre surpriza lui Logan, Watson nu avu nici o reținere În a intra În toaleta bărbaților. Clătinând din cap, o urmă Într-o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Începe ca lucrător la ghișeu sau curier, cred, iar de acolo să urci scara ierarhică - aproape fără limită. Sunt sigură că dacă aș fi bărbat, mi-ar plăcea să mânuiesc bani. Așa cum stau lucrurile, a devenit pentru mine o pasiune senilă. Dar, până nu trec mai departe, vreau să discut ceva cu tine. O anumită doamnă Bispam, o femeie supracordială pe care am cunoscut-o la un ceai zilele astea, mi-a spus că fiul său, aflat la Yale, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Divizia Marelui Juriu, și cu mine am acceptat să facem schimb de posturi. El vrea să aibă experiența de procuror în anchetarea unor cazuri de omucidere, iar tu știi ce vreau eu. Trei, căpitanul Bledsoe e pe cale de a deveni senil. În urmă cu două seri a luat cuvântul la Clubul Kiwanis din Los Angeles și eșuat într-o serie de obscenități. A creat multă agitație atunci când și-a trâmbițat intenția de a-i „dona ciolanul” lui Rita Haywoorth să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Voltaire! Scrisorile filozofice sânt o încîntare (cea despre Quakeri am citit-o râzând în hohote), iar Candide e primul teritoriu modern al candorii cucerit de literatura noastră europeană, înaintea prințului Mîșkin. G. Călinescu spunea că spiritul voltairian ar fi cam senil. Taci, că spiritul călinescian e foarte viril în Cartea nunții, platitudine artificială, sau în Bietul Ioanide, unde estetismul ucide totul, în ciuda faptului că eroul doarme pe frig cu geamurile deschise și cucerește la cincizeci și la șaizeci de ani tinerele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba exact asta este. Un parlament senil. Alfred, vino În biroul meu. Și am nevoie și de tine pentru o clipă, regină a frumuseții În călduri, să-mi aduci fișa doamnei Bergman. Ce ți-am făcut, șopti Tamar În timp ce ochii i se umpleau de lacrimi, de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oprești. Îți amintești de tatăl meu? Dragul și devotatul tovarăș Naftali Țvi Levin, membru fondator al așezării istorice Yavniel? Acum e un pionier bătrân, În vârstă de optzeci și trei de ani, locuiește Într-o casă de bătrâni din Afula, senil ca o piatră, se uită toată ziua la pereți și orice l-ai Întreba, ce faci, ce mai e nou, de ce ai nevoie, cine ești, cine sunt eu, ce te doare - la toate Îți răspunde invariabil cu numai trei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Urmează întrebări legate de caracterizarea personajelor, ceea ce înseamnă tot o reconstituire a subiectului. Abia la sfârșit apar și câteva referiri la „comicul“ piesei, înțeles greșit ca o revărsare de insulte asupra personajelor: „slugarnicul Pristanda“, „prostul Farfuridi“, „Dandanache - prostul ticălos și senil“, „imoralitatea în familie“, „parvenirea prin șantaj“ etc. Nimic despre farmecul piesei, despre umorul ei irezistibil, despre plăcerea de-a o citi (sau de-a o vedea reprezentată). Este greu de crezut că asemenea teste pot contribui la „antrenarea creativității elevilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
l-am întrebat, punându-i cu blândețe mâna pe umăr. „Bufnesc“, mi-a răspuns el clătinând din cap, pierdut parcă de fericire, dar fără să se oprească din țopăit. „Bătrânul e cretin ?“, l-am întrebat atunci pe domnul Sima. „E senil“, mi-a răspuns acesta. „La vârsta lui, nici nu poate fi altfel; dar te ajută cu vasta lui experiență, mișcându-se în luminosul întuneric al minții îngropate în sine, ca o tradiție, fără să-și dea seama ce face și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și cum s-a terminat ? Mie îmi vine să mor, sunt disperat și tu îi dai zor că a trecut ! Auzi la ea, domnule, cum a trecut când stăm până în gât în noroiul ăsta și eu crap de frig și senilul ăla se holbează la mine ? Dacă nu faci ceva să mă scapi de el, să știi că mor, cu toate că ție puțin îți pasă, știu eu, te uitai după bărbați, în mlaștini, să știi că mor, uite, aici, la fereas tră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma noastră. În centru ne-am așezat pe marginea trotuarului, în ploaie. Mașinile și oamenii forfoteau de colo colo și i-am spus Zenobiei : „Tu, dragă, mă tem să nu răcim și cred că ne e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]