2,355 matches
-
decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. în Scrisoarea către Meneceu, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și trei de veacuri mai târziu, pentru abordarea cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii. Nu-i deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodemos se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu flori, cu sau fără reputație - nu prezintă niciun interes; a consimți la tot ceea ce presupune o viață plasată sub semnul pulsiunii de moarte: iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși aceștia sunt constituiți din atomi mai subtili, mai fini decât alții. Filosoful trebuie să fie prietenul zeilor pentru că zeii sunt prietenii filosofilor. Relația pașnică, amicală, ca să zicem așa, dintre ei generează o seninătate utilă pentru abordarea sfârșitului unei existențe. Dar, în ceea ce-i privește pe zei, trebuie să adăugăm și niște detalii specifice lui Philodemos: frumusețea lor, de exemplu, dar și posibilitatea de a fi sexuați - zei masculi și zeițe femele... -, viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cetatea. în chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului spre seninătate. în plus, poezia redusă la cea a lui Homer e considerată detestabilă deoarece este mincinoasă, punând în scenă mituri și povești, deci niște erori. Pe de altă parte, în măsura în care face dezirabile pasiunile omenești, ea merită să fie condamnată fără apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și suferințelor, ea încetează să mai fie definită în mod pur reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
condițiile în care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la înțelept. Prin aceasta, activitatea sa evoluează în parametrii filosofiei. Portretul Regelui bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că e ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
această identitate particulară care-l constituie. Nu e posibilă nici o amintire plecând de la un suflet nou. De asemenea, de ce ne-am teme de moarte dacă am trăit bine? O viață fericită, bine trăită, din care nu regretăm nimic duce la seninătate: sentimentul împlinirii face cât toate sedativele; la fel și dacă am avut o existență sinistră, deplorabilă și fără nici o valoare: în acest caz, nu avem niciun motiv să regretăm sfârșitul unei partide triste. în niciunul din cele două cazuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează, seninătatea revine, iar plăcerea o însoțește. Haosul atomic este semn al durerii; regăsirea armoniei corespunde păcii sufletului, deci a trupului - și viceversa. Este cunoscută implacabila lege originară formulată de Epicur în persoană: plăcerea presupune să-ți satisfaci doar dorințele naturale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ataraxiei. Dacă satisfacerea unei dorințe, oricare ar fi ea - naturală sau nu, necesară sau nu -, nu duce la o alienare, atunci ea e legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății înțeleptului. Pindar avea dreptate când ne îndemna să devenim ceeea ce suntem. în fața unei fiziologii, a unui cosmos, a unei biologii, a unei anatomii și a tuturor determinismelor posibile și imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
descoperim niște directive adresate părinților și prietenilor în care, în ciuda numărului redus de fragmente găsite și a faptului că ele sunt în general deteriorate, ghicim un Diogene obosit, bolnav de stomac, nu departe de moarte, dar înțelept, așteptându-și cu seninătate sfârșitul. încă o scrisoare, poate a lui Epicur către mama sa, în care autorul îi cere să mai înceteze cu darurile și cu alte dovezi de generozitate, pe motiv că prietenii și tatăl lui manifestă o dărnicie deja suficientă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
timp și tu.. dar, tendința ta spre artistic mai mare, deja parcă erai de acum o baleniră și tot explorai mișcări noi. Las”Că la un moment dat te învârteai..eu ținându-te de mijlocel..fain..! Zâmbește Ea vieții cu seninătate, N-ar plăcea lucruri complicate, Ca gingasie-i să nu-i facă cute, Da nici toate lucrurile mărunte.. Chip luminat și atât de fraged, Este o ispita, Ea e un targhet, Ce tot te trage să o îndrăgești Toată viața
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
în America. Cea care urma să-mi fie ghid pe tot parcursul șederii mele aici a fost Doamna Adina Sas-Simoniak, o adevărată creștină (poetă) cu frica lui Dumnezeu, de a cărei credință am fost fascinat, precum și de fericirea afișată cu seninătate pe chipul ei și al celor cu care intram în contact. Cum se explică marile diferențe care pot fi observate, de la un om la altul, în ceea ce privește capacitatea de a fi fericit, erau primele întrebări pe care începeam să mi le
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care se desfășoară viața omului duhovnicesc, lăuntric ea a ajuns la un fel de nivelare
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Deci, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe în care se desfășoară viața omului duhovnicesc, lăuntric ea a ajuns la un fel de nivelare
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
omoruri în lumea ciobanilor, mitul jertfei a fost suprapus peste fapta omorului ... Sau omorul, ca faptă, a conservat și a luat cu el povestea jertfei din vechime. Astăzi ne este greu să înțelegem de ce ciobanul din Miorița acceptă cu atâta seninătate să fie omorât. Dar, în viziunea și în gândirea mitică, prin această omorâre-jertfă spiritul lui se încorporează în Ordine... După cum se știe, la nașterea unui copil dacii plângeau, (pentru că el coborând în lumea de jos, avea să trăiască în Valea
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
picturii în ulei nu vin în considerație ci priceperea de a desena, element de bază și esențial în orice operă plastică viabilă. O lucrare florală semnată de pictorul Lipa Natanson încheie scurtul nostru periplu. Tablourile cu flori sugerează mai întotdeauna seninătate și optimism, iar Lipa lucrează în bună tradiție artistică, în care există armonie cromatică, lirism și poezie vizuală. La care se adaugă și robustețea imaginii, tocmai pentru că lucrarea se distinge prin esență și simplicitate. Dr. Dorel SCHOR 2 decembrie 2016
CINCI PICTORI CARE MI-AU PLĂCUT (2) de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362838_a_364167]
-
fără a uita să fie de un albastru-senin și peste care... Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp (Garabet Ibrăileanu). Avem, instanțial, prin această carte, o nouă certitudine: O singură artă accept: aceea care, pornită din neliniște, tinde spre seninătate (Andre Gide)... (Gheorghe A. Stroia) ***6. LICUȚA PÂNTIA (Londra, UK) - ȚĂRĂNCUȚA DE LA LONDRA (poezie, A5, 188 pagini, copertă Abu Amar Monalisa (Israel), foto Eddie Rogers (Londra)) Poeziile Licuței Pântia sunt o dovadă în plus că sufletul românului este nesecat izvor
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
a ieșit la iveală...Ivindu-se momentul ,, favorabil,, am revenit și l-am întrebat din nou, cum a fost de fapt când mi s-a plâns că îi luase Dino banii? M-a privit în ochi fără să clipească cu seninătate și mi-a mărturisit că de fapt se jucase, îi pierduse și apoi i-a venit ideea să spună că i-a furat Dino.. După ce mi-am revenit din șoc, i-am explicat că acea acuzație i-a produs multă
CADOURILE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363556_a_364885]
-
simțirea și inima-ți neostoită. Atât de multe depind de un cer senin, Multe mai depind de-un suflet heruvim, Ce face cerul meu interior să sclipească, Destin cuprinzând vorbe să nu clipească. Atât de multe depind de a ta seninătate, De calmul prea profund cuprins-n bunătate, De vorba-ți liniștită și prea credincioasă, Cea de pacea sufletului e atât lesnicioasă. Ce din a sunetului de duh parvine sufletului, Din imaginea-mi ce-o văd și-n ale văzduhului, Tind
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
-n râu de lapte. Găsesc în ea odihnă, stropi de eternitate Și răsfoiesc prin cartea cu basmele trăite Semnez aici cu mine, când ea, cu bunătate Întoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvnite Vor fi izbânda-ți vie, iar tu, seninătate! NOSTALGIE Citește mai mult MĂ-NTORC LA PRAGUL DE LEGENDĂMĂ-ntorc din nou, tăcută, la pragul de legendăși cioburi de imagini îmi trec prin față-n fugăîn visul care poartă comoara mea ardentăCăsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]