935 matches
-
marii poeți al literaturii universale: Lafontaine, Petrarca, Serghei Esenin, François Villon, Baudelaire. Marin Sorescu încearcă "Libertatea de-a trage cu pușca "; spirit iconoclast în descendența lui Geo Dumitrescu, caută să elibereze poezia de tot ce a devenit convenție și ruralism, sentimentalism, exces de modernism și lipsă de poezie. Cu volumul "Poeme" el este foarte preocupat de arta lui; poetul caută cuvinte în care să încapă lumea dezmărginită: "Scriu pe cutremure/ și dacă unele cuvinte îmi alunecă mult mai încolo,/ Numai scoarța
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa Visarion, la 50 de ani de la premieră, reușește din primele clipe să risipească și scepticismul și prejudecățile ce situează textul în zona conflictelor desuete, a dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
propune intrarea în rezonanță cu „spiritul veacului“, acceptarea elementelor de noutate din literatura europeană contemporană. Cenaclul condus de Lovinescu a fost agorá scriitorilor care năzuiau să se delimiteze de convențiile artistice tradiționale, să depășească orizontul limitativ al problematicii rurale și sentimentalismul minor. În lirică se explorează orizonturile interioare și limitele limbajului (poezia ermetică), în proză se cultivă introspecția, analiza conștientului, a subconștientului. În critica literară, se au în vedere nu analizele reci, conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-s sfinte / Te uită cum ninge decembre/ Nu râde, citește-nainte" (Decembre) 5. Aspirația spre absolut este întreținută de nostalgia poetului, obligat să supraviețuiască într-un mediu ostil, monoton, unde plictisul devine suferință: "Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie" sentimentalismul ia forma unei anxietăți; 6. Natura sub pecetea forțelor distructive rămâne doar o stare de spirit: a. Anotimpurile obsedante crează stări nevrotice: Și toamna și iarna/ Coboară amândouă/ Și plouă și ninge/ Și ninge și plouă" (Moină) ; b. Apa nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de creație populară. Apariția bandoneonului (el bandoneón) a însemnat actul de identitate al acestei creații inconștiente și multitudinare, tangoul ajungând să fie ceea ce trebuia să fie, "ceea ce era înainte de a fi, esența tangoului"123. Instrument sentimental, dramatic și profund, spre deosebire de sentimentalismul facil și pitoresc al acordeonului, bandoneonul scoate tangoul din lupanare și mahalale, cu el tangoul cucerește centrul orașului, apoi cucerește lumea. "Ne place sau nu, spune Sábato în general, nu -, prin el am devenit cunoscuți în Europa, tangoul era însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușiietc. Apoi este văzută prin modul în care își manifesta grija față de casă și preocuparea pentru destinul copiilor. Smaranda este o fire mai aspră, cu voință neclintită, care își iubește copiii fără sentimentalisme, dar cu un devotament nemărginit. Și fraza nu mai are acum tonul hazliu, umoristic din prima parte. Stilul se adaptează momentului, este mai grav, vrând astfel să ne încredințeze de sinceritatea gândurilor scriitorului. Se petrece aici ceea ce am putea numi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sus, mitul divinității trinitare prefigurează calea directoare a evoluțiilor viitoare, depășind nivelul atins actualmente de specia gînditoare. Sanctificatul reprezintă în sine după cum se spune apariția purificată a tatălui său. Dar această revenire simbolică a apariției nu este ca să eliminăm orice sentimentalism decît o speranță, o apropiere în infinit: ea nu este nici perfectă, nici absolută. Nefiind dumnezeu, ci om, sanctificatul, cu tot elanul său aproape supraomenesc, nu este absolut perfect. Nici apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cel care propune ca sens al vieții dragostea exaltată față de Dumnezeu-Tatăl considerat drept o persoană reală care își iubește copiii, oamenii, și pe care acești copii ascultători ar trebui să-l iubească mai mult decît pe ei înșiși. Din acest sentimentalism oarecum infantil decurge altruismul sentimental, impunerea moralizantă de a-ți iubi aproapele mai mult decît pe tine însuți. Este vorba despre dragostea-datorie, motiv principal al tuturor raporturilor denaturate dintre om și simbolul Dumnezeu, temă centrală a cercetării actuale, care ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial rămîne mișcătoare și naivă, deși ea anulează trăirea emoției în fața misterului, mai ales în zilele noastre, cînd ideea unei providențe nu mai reprezintă decît un sentimentalism care are tendința să se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și mai ales cortegiul resentimemelor dizarmoni-zante. Grație eliminării succesive a egoismului pervers de către resentimente și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator. Cel mai înalt grad al imanenței justiției este atins prin faptul că însuși efortul de autoeliberare rămîne determinat biogenetic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Occidentul a degadat cultura, transformînd-o într-o civilizație materială și utilitară, dar resimte cu atît mai mult nevoia unui ideal liniștitor. Neputîndu-l crea, el l-a împrumutat unui alt ciclu de culturi, dar transformînd forța sublimantă, adică drajostea, într-un sentimentalism plat, contra-ideal pervers al combativității brutale. Excesul de suavitate face inacceptabil idealul dogmatizat și în loc să neutralizeze excesul de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
profunzimea excepțională a propriei compasiuni, prin care punînd accentul nu pe măreția victoriei pline de bucurie, ci pe cea a suferinței crezi că simți amploarea nedreptății mai mult decît ceilalți, considerați ca fiind judecători insensibili. Ar însemna să adăugăm acuzația sentimentalismului, ceea ce nu ar fi decît vanitate. Am sfîrși prin a ne crede mai buni decît ceilalți, niște aleși, și a condamna vanitos lumea nedreaptă și insensibilă. Tocmai absența acestei reacții false este cea care face ca exemplul să fie salvator
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poate fi o compasiune exaltată, ci o atitudine interioară: elanul în combaterea falsei motivații conform forței limitate susceptibile să crească sau să scadă în funcție de folosirea ei rațională sau exaltată. Mila este o exaltare: ea fie înlocuiește efortul real printr-un sentimentalism imaginativ, fie duce la exaltarea efortului real, la dorința identificării cu eroul și cu victoria lui. Aceasta înseamnă să contestăm în mod vanitos măreția unică a împlinirii și să o credem la îndemîna noastră, imitația exaltată patologic, falsa sfințenie; este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sărmani. Sfîntul nu poate fi imitat. Ca să nu fie victima amenințărilor și a seducțiilor, orice imitator trebuie să fugă, iar fuga aceasta este ea înșiși dovada unei false motivații, oricît de secretă și de nemărturisită ar fi ea, a unui sentimentalism acuzator și a unei vanități culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele materiale, sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții și realizarea acestuia (armonizarea). Trebuie să insistăm în mod special asupra acestor definiții. În falsa definiție a binelui și răului sau mai curînd în absența definiției se condensează eroarea esențială. Moralismul teologic face din noțiunile binelui și răului un sentimentalism dogmatic, căruia i se opune sub pretextul obiectivității științifice materialismul științelor vieții. Grijuliu să elimine cît mai radical posibil orice intenționalitate, el înlocuiește noțiunea binelui și răului prin noțiunea hazardului, care nu mai lasă loc distincției dintre valoare și non-valoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în sînul esenței; el nu are o existență esențială în afara legalității prin carei rămîne încorporat în armonie. Orice revendicare împotriva misterului legalității este irațională. Sensul vieții este capacitatea de a trăi misterul prin accidentele vieții temporale. Ca să nu inspire un sentimentalism care se transformă prea ușor în acuzație, o vanitate care devine prea ușor culpabilitate exaltată, ca să nu interpună falsa motivație în raportul dintre om și mister, simbolul "dragostei" trebuie să-și păstreze unica semnificație veridică: justiția. Așa cum "dragostea lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiente și subconștiente, propriul executant în acordarea recompenselor și în aplicarea pedepselor esențiale. Este demnitatea ființei umane, responsabilitatea ei esențială, înțelegerea aceasta este justă deoarece incită la bunătatea reprezentată de dragostea activă, contrarie indignării. Ca și dragostea, bunătatea nu înseamnă sentimentalism. Ea implică fermitate față de sine și de cei din jur. În acest sens declară eroul mitului creștin: "Nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia". Sabia este simbolul străvechi al armei spiritului: forța tranșantă a adevărului, opusă păcii amăgitoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei autentic, dragostea este realizarea celui mai pătrunzător adevăr pe care l-a putut formula viața mitică: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". Nu se spune deloc să-ți iubești aproapele mai mult decît pe tine însuți, așa cum pretinde sentimentalismul altruist. Formula aceasta este definiția bunătății: să iubești esența din cel de lîngă tine, deși aceasta este tulburată, așa cum ar trebui să iubești esența din tine, cu toate că aceasta este tulburată. Numai omul sanctificat și purificat de orice perversiune se poate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sale. Citindu-l pe Turgheniev (Editura Polirom, 2002, 248 p.), apărut într-o excepțională versiune românească semnată de anglistul și romancierul constănțean Florin Șlapac, repropune o narațiune clasică scandată modern, britanică și irlandeză totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
confesiune liminară din Schiță..., autoarea și mărturisește direct preocuparea pentru controlul rațiunii asupra afectului: o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o interioritate vulnerată, înduioșătoare, dar demnă, care își exhibă singurătatea în volute clasic(izant)e, până la urmă luminoase. Pentru că, exact ca în poezia celui mai cunoscut dintre congeneri, Geo Dumitrescu, back ground-ul textual al lui Mircea Popovici ține de un sentimentalism profund, ce își conservă prospețimea și vitalitatea chiar și în acest ev al barbariei oripilante. Pe bună dreptate, ornicul de pe peretele poetului e pus să îi arate, mereu, "ora plecării spre cele șapte raiuri/ spre epilog sau erată" (Ora domestică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
debutul textual invocă direct un vers celebru dintr-o romanță cântată, inimitabil, de Nicolae Nițescu în treacăt fie spus, puțini știu că textul, numit Intimă, îi aparține finului umorist Cincinat Pavelescu, pe care cu siguranță Dumitru Spătaru l-a citit. Sentimentalismul ieftin pe care l-ar induce textul-sursă este însă repede substituit de o ironie cu dublă țintă, dacă luăm în calcul și finalul: Îți mai aduci aminte, doamnă",/ Când ne plimbam la braț pe-alei/ cum mirosea a mititei/ și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vecinătăți ale copilăriei.// Este prea mult din tine,/ tu, suflet de nicotină./ Apăs la pedalele tale/ și mergem împreună/ spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cette profonde astuce et cette souplesse d'esprit" [Maupassant, La confession, în La parure, p.565]. Ceea ce impresionează este puternică să personalitate. Toate acțiunile, gândurile, atitudinile sunt îndreptate pe albia dorințelor sale irezistibile, puse sub semnul victoriei cu orice preț. Sentimentalismul este depășit, complexul de inferioritate obișnuit al femeilor nu se resimte în cazul Parizienei: "leș Françaises ont une imagination dévorante et une nature froide, une vanité folle et un cœur plein de bon sens. L'ambition, c'est toute leur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]