1,868 matches
-
fundamentale pentru natura umană cum sunt mușchii și oasele pentru corp, iar cerințele familiei și ale societății trebuie îndeplinite chiar și de cei care doresc să își dedice viața cultivării spirituale. În același fel, până și cei mai materialiști și senzuali hedoniști sunt înzestrați cu aceeași energie fundamentală și același spirit nemuritor ca și cei mai elevați sfinți. Singurul mod de a rezolva contradicțiile fundamentale din viața umană dintre trup și spirit, dintre preocupările temporale și cele spirituale, dintra natură umană
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
răsfățat, gălăgios și pretențios pe care îl joacă în mod normal în viața de zi cu zi. transformarea spiritului: atunci când conștiința predominantă a minții părăsește în liniște și fără efort conștiența duală produsă de cuvinte și de gândirea rațională, dorința senzuală și percepția senzorială și se supune conștienței radiante, înțelepciunii universale și puterii infinite ale spiritului primordial, atunci conștiența finită a minții omenești obișnuite se transformă și se extinde în mod spontan în conștiența transcendentă fără limite a nemuritoarei „Minți Tao
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
care nu și complică erosul, pofta cu mari planuri de desfășurare metafizică, această doamnă Bovari de Ipotești nu are profunzime, nici pedagogia imoralității feminine a marilor modele literare, simplitatea ei este năucitoare, jocurile ei erotice sunt mai degrabă terapeutice decît senzuale, este totuși stabilă emoțional, Încîntă cu vraja ei, este doar la nivelul tentației, dar nu și al actului, adevăratele lecții de erotică portabilă le va afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
deochiat. Gura, buzele Gura bine închisă - dovedește hotărâre, feminitate; Gura încleștată - frică, fire supărăcioasă; Gura întredeschisă - ins nehotărât, neliniștit, fricos; Gura deschisă (de gură-cască) - om cu posibilități intelectuale minime, individ foarte slab, cu idei mici și primitive; Buze cărnoase - tip senzual, uneori romanic și sentimental, iubitor de amor carnal; Buze mari, groase - fire voluptuoasă, brutală, expansivă; Buza superioară peste cea inferioară - tipul bonom, dar stăpânit de mediocritate și oarecare lașitate; Buza inferioară peste cea superioară - individ disprețuitor, acrit de viață, predispus
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Plopul. Poți dovedi uneori un dezvoltat simț practic, dar, atenție, să nu cazi în păcatul lăcomiei. Trăsătură definitorie: pesimismul. Salcia. Dorința de libertate este foarte importantă în concepția ta și nu accepți nicodată persoanele care ți-o nesocotesc. Ești foarte senzuală și romantică. Trăsătură definitorie: melancolia. Castanul. Contează foarte mult să nu fii singură ori într-un anturaj ostil. Tendințele tale agresive te țin deoparte de rafinamente și subtilități. Trăsătură definitorie: simțul dreptății. Smochinul. Impresionezi nu atât prin frumusețe, cât prin
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Impresionezi nu atât prin frumusețe, cât prin presonalitatea ta aparte. Ai nevoie de cineva cu care să te simți total dezinhibat. Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei rămâne niciodată singur. Trăsătură definitorie: loialitatea. Creativii zodiacului. Dacă s-au gândit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și fragilă. Ea poate arde incinerând, dar poate fi și stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia îndrăgostirii de un chip așezat la răscrucea drumurilor proprii de soartă, precum un far ce indică navigatorilor țărmul sau poate precum o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nedisciplinați care atrag atenția; râsul, rumoarea, vorbirea neglijentă; geloziile între două grupe de studiu; neînțelegerile în cor; existența unor grupuri oponente ierarhilor sau poziției bisericii; atitudinea de delăsare; atitudinea de simpatie diferențiată a conducătorilor pentru unii participanți; indiferența, sfidarea, flirtul senzual; absența de la evenimente, fuga de responsabilitate; cheltuirea banilor într-o manieră nebiblică; lumescul și păcatele din viața membrilor etc. (Jackson, 1999, pp. 131-141). Toate aceste probleme nu sunt deloc de neglijat, deoarece ele pot avea efecte de proporții: „marile certuri
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în redounding smoke; the Sun / Stood self-balanc'd. And Los smild with joy. / He the vast spine of Urizen siez'd / And bound down to the glowing illusion" (E: 94). Urmând distincția ierarhică, propusă de Ioan al Crucii, dintre eul senzual și cel spiritual, se poate deduce că Blake pune în scenă un conflict dintre expresia primară și cea rafinată ale personalității poetice. Accederea la viziune este condiționată de înăbușirea tendințelor ego-ului. Earle J. Coleman punctează un fapt similar în raport cu fenomenologia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
oferă imaginea unor tineri care sunt departe de imaginea livresca oferită de scriitor. Românul lui Eliade este "mai mult decât o sumă de febre erotice" (Dan C. Mihăilescu)32, or, filmul tocmai asta pare să scoată în evidență. Înfățișarea fizică senzuala a protagoniștilor, jocul de priviri, secvențele de "curaj" ale lui Maitreyi (Gayatri), jocul pe nuanțele vocii și pe gestica, potențate de decorul bogat oriental, de costumele generos colorate, de peisaje spectaculoase, de muzică pliata și ea fastuos pe poveste sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nuclee și teme permanente: timpul, cu ceasornicele sale insinuate în toate regnurile, de la flori până la galaxii, cu cele două fețe ale sale - înflorirea și rodirea, îmbătrânirea și moartea -, structurează în cele din urmă însăși trăirea poetică. Cu o sensibilitate acută, senzuală, fascinată de lumea polimorfă a materiei, N. surprinde printr-un anume dramatism curgerea duratei, de la fisura apărută în porțelan până la ciclicitatea astronomică, acestea antrenând, succesiv sau chiar simultan, o foame frenetică de trăire și, concomitent, spaima îmbătrânirii, teama de ruină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
aceeași simbolistică a crucii și copacului din care ea este făcută 560. Culegătorii de lumină De fapt imediat ce cunoaștem constelațiile vom avea perfecta orientare a locului și timpului în care ne aflăm 561. Am pătruns în ritual. Era o mișcare senzuală, hipnotică, un mister. Acolo regăseam tot ce descriseseră autorii biblici, Homer, Pitagora, Apuleius, Augustin, Ficino, Dante, Dumas, Bolintineanu. De fapt Pico della Mirandolla și Marsilio Ficino au dezvăluit Europei renascentiste opera legendarului Hermes și ale Înțeleptului Thoth, cei care l-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să creeze ceea ce este nou, sunt "filozofii nimicului absolut", acei "Liebig ai lumii invizibile", în sensul că, la fel ca în chimie, dizolvă totul. Capitolul 5 Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner Un singur lucru nu este zadarnic: perfecțiunea senzuală a clipei. Prima teoretizare în adevăratul sens al cuvântului a unei poziții filozofice care poate fi definită ca nihilism, chiar dacă în absența utilizării explicite a conceptului, apare odată cu Max Stirner. Un gânditor rebel care iese din rând și care îi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
într-o perioadă în care revista nu a apărut. L. o. a continuat pledoaria pentru simbolism începută de „Literatorul”. Poezia era definită ca „muzică” (Al. Macedonski, Poezie și poeți contemporani), „armonie” (Gr. Pișculescu, Macedonski), ca rod al momentelor de exacerbare senzuală, de „nevroză” (Al. Macedonski, Simțurile în Poezie). Gr. Pișculescu (Gala Galaction) găsește în poezia lui Macedonski corespondențe baudelairiene. Macedonski distinge între poezie - „fantezie, muzică, imagine, culoare” - și cugetare (Despre poezie). Contra imitatorilor lui Eminescu, el se străduiește să impună nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
afirma că este echivalent cu cel de plăcere. Bailly ne învață că charis și hedone se suprapun în cele mai multe cazuri și că au aceeași semnificație. Așa este la Sofocle, la Platon - Gorgias și Sofistul -, dar și la Plutarh. În accepția senzuală și sexuală, Homer (în Iliada), Xenofon și Platon confirmă această teză. Greu, în acest caz, să descurcăm ițele unei trame în care hedonismul și eudemonismul se confundă... Pe de altă parte, frumusețea pe care o are în vedere același fragment
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cea de-a doua este punctuală, locală și izolată; particulară, este aleasă de dragul ei înseși; corporală, se exprimă și se desfășoară într-un moment; presupune practica exersată a kairos-ului; dimensiunea ei este subiectivă, personală, activă și instantanee; fabricarea ei este senzuală, în sensul originar al termenului; nomadă, arbitrară și subtilă, ea cere și necesită partea fină a rațiunii; măsurată, anarhică, eumetrică, în sfârșit, ea presupune o densitate, un fel de arc electric, o iluminare a cărnii. În schimb, fericirea este constituită
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de scenă. Nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice merită o analiză, o critică, o examinare demnă de acest nume. Corpusul aristipian permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitatea - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonist! Platonician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxos nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxos a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptuoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte la îndemână; problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele mai fine, voluptățile cele mai senzuale, spectacolele și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercițiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate astea, numai să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptul de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodem examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodem îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica servește la a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
știindu-se unde se află, ori sunt îndepărtate obstacolele care împiedică instaurarea ei. Evitarea negativului constituie o mare parte a oricărei filosofii a plăcerii - în opoziție cu ceea ce afirmă critica, întotdeauna preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie câteva zeci de versuri (II, 1-61) intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suave mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ori, în 1975-1979 și în 1987-2003 (o dată din perspectiva împotrivirii la național-comunismul ceaușist, altă dată din perspectiva emigrantului), jurnal care repune în discuție și atitudinea, și tipul de personalitate cu totul singulară pe care îl reprezintă C. Inteligentă, cultivată, foarte senzuală, C. are de înfruntat handicapul înfățișării sale: „Este o femeie a cărei viață a fost condiționată, limpede și categoric, de conștiința imperfecțiunii fizice, precum și de ambiția de a se revanșa asupra naturii” (Al. Mirodan). Ea însăși mărturisea a fi devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
decupau mult prea aprig siluetele femeilor, pentru a simula mai apoi indiferența și demnitatea de gheață. Îmi spuneam la început că în acea galerie de artă, o astfel de exagerare a sentimentelor încercate sau simulate ținea de căldura plastică, așadar senzuală, a operelor expuse. Presupunere greșită, căci tablourile erau toate de o geometrie dezincarnată și rece, sculpturile, cuburi suprapuse și cilindri trunchiați, păreau goale pe dinăuntru, în pofida greutății bronzului. Am atribuit atunci acele reacții excesive schizofreniei orașului tăiat în două părți
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]