KorAP: Find »[drukola/base=servitoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...51 >

1,273 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

tors la țesut, ceea ce era mult mai greu decât crezusem și niciodată n-am fost la fel de bună ca Zilpa sau Bilha, a căror pânză nu se rupea niciodată. Ca fata cea mai mare, deseori mi se dădeau în grijă copiii servitoarelor, așa că am învățat deopotrivă să iubesc, dar și să urăsc monstruleții cu nasurile curgătoare. Eram atât de prinsă în lumea femeilor, încât nici nu-mi dădeam seama ce puține știam despre frații mei și despre viața lor. Iar acelea au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze. Chiar și oile și caprele fătau câte doi pui și toți trăiau. Turmele se înmulțeau foarte repede și tata era deja un om bogat, ceea ce însemna că frații mei se puteau însura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
fi părut fragil, dacă n-ar fi fost părul, bogat și negru ca al unui om tânăr. Bunica urmărea cum femeia îl ajuta pe Isaac să se dea jos și îl conducea la intrarea de răsărit a cortului. Înainte ca servitoarea să-i elibereze brațul, Isaac i-a luat mâna și a dus-o la buze. I-a sărutat palma și apoi i-a dus-o la obraz. Pe chipul lui Isaac a apărut un zâmbet din care cine voia, înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-a strâns veșmintele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să se apere de nenorocirea care se desfășura acolo. Într-un târziu, Tabea a fost ridicată de pe jos de una dintre servitoare și dusă la corturile nevestelor lui Esau. Eu n-am înțeles prea bine ce se întâmplase, dar știam că prietena mea fusese nedreptățită. Îmi vuiau urechile, iar inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Nu-mi venea să cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
care Rebeca i-l oferea. - Nu-i așa că sunt bune, întreba ea când erau scoase din cuptor. Dădeam din cap îndatoritoare, străduindu-mă să-mi înghit bucățica cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși, atunci când bunica șoptea peste micile ei ofrande domestice, era singurul moment când o vedeam zâmbind cu ochii. Era îndatorirea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
lumea mea, o doică era folosită doar când mama murise sau era pe moarte. Dar ce știam eu pe atunci despre obiceiurile femeilor de la curte? Găseam motive de uimire la tot pasul. Nu mă dădeam în vânt după postura de servitoare a lui Așnan, pentru că așa mă considera ea. Îi aduceam mâncare și o hrăneam. O spălam pe picioare și pe față. A vrut masaj, așa că am învățat cum se face masaj de la o femeie bătrână din casă. Voia și farduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
distracție, cred. O fată ca tine, obișnuită să stea sub cerul liber, probabil se simte ca o pasăre în colivie între zidurile astea. I-am zâmbit lui Re-nefer, iar ea mi-a strâns mâna: - O să te duci la piață cu servitoarea mea, a spus ea. Ajut-o să ia cele mai bune rodii și vezi dacă puteți găsi niște smochine bune pentru fiul meu. Lui Shalem îi plac foarte mult smochinele. În dimineața următare am ieșit din palat în nebunia orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
rodii și vezi dacă puteți găsi niște smochine bune pentru fiul meu. Lui Shalem îi plac foarte mult smochinele. În dimineața următare am ieșit din palat în nebunia orașului, unde m-am holbat la toate cât mi-a poftit inima. Servitoarea de lângă mine nu părea să se grăbească și m-a lăsat să hoinăresc pe unde am vrut. M-am oprit aproape la fiecare prăvălie și m-am uitat la fiecare voal, uimită de varietatea și cantitatea de lămpi, de fructe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe tânărul domn, așa încât ea să scape de povara urâcioasă a fecioriei! Mi-am tras mâna, speriată că vrăjitoarea văzuse atât de adânc în inima mea. Era probabil ceva ce spunea tuturor fetelor tinere care se apropiau de ea, dar servitoarea lui Re-nefer văzuse deja că mă pierdusem și începuse să râdă. Eram speriată și am fugit de lângă bătrâna aceea. Nu l-am văzut pe Shalem când s-a apropiat, dar era deja lângă mine, iar soarele la apus îi desena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
o voce dulce, cântată, pe care mi-o amintesc și acum. Eram mută. Se uita la mine cu aceeași foame pe care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate; era o rază de lumină între prinț și nepoata Oracolului de la Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
să mă ceară din casa tatălui meu, iar în acea dimineață îl trimisese pe fiul ei să mă caute în piață. - Mi-e frică că micuța de pe dealuri se va pierde în oraș, îi spusese ea lui Shalem. Știi că servitoarea mea e destul de proastă ca s-o lase să-i scape din ochi. Dar poate tu îți amintești cum arată fata pe care o cheamă Dina, l-a întrebat ea pe fiul ei. E fata cu ochii întunecați, părul creț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe hol când Așnan năștea. Shalem se repezise atât de năvalnic să-i îndeplinească cererea, că Re-nefer de-abia putuse să-și țină râsul. Când eu și prințul ne-am întors la palat, am găsit curtea goală, așa cum aranjase Re-nefer. Servitoarea dispăruse. Am rămas tăcuți o clipă apoi Shalem m-a dus ușurel într-un colț umbrit, mi-a pus mâinile pe umeri, mi-a acoperit gura cu gura lui și și-a lipt corpul de al meu. Iar mie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și Simon aflaseră că negustorii de sclavi voiau doar copii. Treaba nu mergea. Prea mulți negustori slăbiseră piața, iar acum prețuri bune nu se mai dădeau decât pentru tineri sănătoși. Frații mei nu se aleseseră cu nimic pe cele două servitoare bătrâne pe care le aveau ca zestre de la nevestele lor. Veniseră deci întorși pe dos, înveninați. Când au auzit că Hamor îi oferise tatălui meu prețul unei mirese pentru mine, au ridicat glasul împotriva căsătoriei, simțind că poziția lor e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cu un pumnal la mijloc, dar fără nimic în picioare și o străină într-o rochie care nu i se potrivea și care-și ținea capul așa de aplecat că ar fi putut să ascundă o buză de iepure. Cum servitoarea nu s-a mișcat nici după ce Re-nefer și-a repetat cererea, Nehesi a trântit ușa de perete și a intrat prin vestibul în marele hol. Stăpânul casei își încheia afacerile de peste zi, cu papirusuri în poală și asistenți în jurul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
cei doi servitori străini ai ei. Nehesi știa cum să se facă util, iar Nakht-re în curând l-a trimis să ducă mesaje între casă, templu și mormintele care se construiau în valea de la apus. Eu nu eram nici chiar servitoare, dar nici tocmai nepoată, o străină care nu le vorbea limba și care n-avea cine știe ce calități evidente. Doamna casei mă mângâia când mă vedea, mai mult ca pe o pisică, dar se îndepărta înainte de a veni momentul conversației. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
parte rolul pe care îl avusese ea. Vorbea despre priceperea mea la plante și despre cum eram o vindecătoare faimoasă în ținuturile sălbatice din vest. Aceste lucruri erau produse ale imaginației ei. Și când am ajutat-o pe una din servitoarele lui Nakht-re să aducă pe lume primul ei copil, Meryt a răspândit vorba că eu am întors copilul în pântecul mamei în luna a șasea. Datorită lui Meryt, am devenit o legendă printre femeile din regiune, fără ca eu să părăsesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mari preoți sau scribi care n-ar fi putut fi refuzați. Mă duceam doar dacă venea și Meryt cu mine, dar cum ea era tot timpul de acord, am devenit moașele locului, ceea ce însemna multe case mari unde doamnele și servitoarele se bucurau de pântece fertile. Eram chemate cel puțin o dată la șapte zile și pentru fiecare copil sănătos primeam bijuterii, amulete, in fin sau urcioare cu ulei. Eu și Meryt împărțeam toate aceste lucruri. La rândul meu, voiam să i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mătăsoase, iar pieptul amintea de frumusețea tatălui său. - Ma, a zis bărbatul cel tânăr care era fiul meu. O, Ma, arăți bine. Chiar mai bine decât îmi aminteam eu. Era mai degrabă politicos. Era un prinț al Egiptului adresându-se servitoarei care îl născuse. Era exact cum mă temusem eu: eram doi străini și viețile fiecăruia dintre noi n-aveau să ne lase să fim mai mult de atât. Mi-a făcut semn să vin să mă așez lângă el, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ea nu și-o retrăgea de sub atingerea mea, ci îmi ținea degetele într-ale ei și pentru o clipă am împărtășit dragostea pentru fiul nostru și prin el, pentru un fiu și un soț nenumiți din Salem. Una dintre fetițele servitoare destul de drăguță a ridicat ochii spre el și el i-a răspuns, flirtând înapoi. Am râs la gândul că băiețelul pe care îl ștergeam la fund era acum atras de o femeie. Mă durea fața de la atâta zâmbit și totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Eram copleșită cu atâția ochi pe mine. - Mulțumesc, a fost tot ce-am putut să spun. Vă mulțumesc, am spus, înclinându-mă înspre Menna și Shif-re și apoi către Hori și nevasta lui, Takharu. - Vă mulțumesc pentru generozitatea voastră. Sunt servitoarea voastră, drept recunoștință. M-am întors în colțul meu de lângă perete, mulțumită să mă uit la aceaastă familie în timp ce mâncau și se bucurau unii de alții. Când lumina a început să scadă, am închis ochii pentru o clipă și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a dus la atelierul maestrului său, prezentându-mă ca pe un posibil ucenic. Și așa am descoperit ce aveam să fac în viață. Ajuns aici cu povestea, bărbatul meu a oftat. - Tot acolo mi-am întâlnit și soția, care era servitoare în casa maestrului. Eram așa de tineri, a zis el încet și în tăcerea care a urmat am înțeles că o iubise din toată inima pe femeia tinereții lui. După o pauză lungă, a continuat: - Am avut doi fii. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de propria mea singurătate. Așa că mi-am luat o nevastă. Fusesem perfect liniștită până în acel moment, dar declarația lui m-a făcut să mă ridic. - Da, da, a zis el rușinat. Sora mea mi-a găsit o fată de măritat, servitoare în casa unui pictor și am adus-o aici cu mine. A fost un dezastru. Eu eram prea bătrân pentru ea; ea era prea prostuță pentru mine. Oh, Den-ne, a zis, plin de căință. Eram atât de nepotriviți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de servitoare prea temătoare față de stăpâna lor ca să se poarte ca niște surori. As-naat n-a avut o naștere ușoară, dar nici n-a fost cel mai greu travaliu pe care l-am văzut. A împins ore în șir, ajutată de femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]