7,518 matches
-
o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte scrie Eminescu. În ce privește apriorismul secundar, el este, pe de o parte, cel al originilor modulând o anumită viziune despre viață și lume, iar pe de altă parte, experiența socio-culturală a valorilor, factorii care afirmă viața eticul, esteticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
caracterul de a nu fi niciodată static, ci în permanentă mișcare, în continuă expansiune, exprimând neliniștea, frământarea marilor trăiri ale poetului. Această expansiune are un îndoit dinamism: se petrece atât pe vectorii spațiali, cât și pe dimensiunea timpului, ca o sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetice se petrec transorizontic, dincolo de dincolo confine cu zborul "intelectului eroic", de care vorbește Giordano Bruno, cu zborul necurmat al lebedelor către niciunde, din poemul halucinant al lui Rabindranath Tagore. În transposibil unde Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Poezia și absolutul "Was bleibt aber, stiften die Dichter". Hölderlin Intelectul umană concepe trei forme de absolut: cognitiv, ontologic și axiologic. a. Absolutul cognitiv nu ar putea fi atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu i-a fost de ajuns. L-a nemulțumit încremenirea ontică a lui Hyperion și vroia să-l înaripeze pentru un zbor fără oprire către cea mai înaltă treaptă existențială de neatins niciodată. Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe". Nu aflăm această viziune în consonanță cu ridicarea la ceruri a lui Zamolxis ? Care este aici logica, necesitatea internă ? Dorul, această simțire specific românească însemnând aspirația de neistovit către o idealitate care se depărtează mereu și mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
condiției onto-axiologice a ființei umane; oferă o deschidere aflată infinit la distanță de închiderea absolută a cercului, a pătratului și a complotului lor. Căci iată ce scrie Eminescu în cele mai perfecte versuri: Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Aceasta trebuie să facă un poet și aceasta cere cititorul luminat: crearea unei perfecte cvadraturi a cercului, care, în mod magic, prin însăși energia comprimată a celor două închideri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că mesajul aripilor Pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare În inima munților mereu neclătinați. Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin Baiçakh, Șirurile de arbori își smulgeau rădăcinile Întinzându-și deasemenea aripile pe urmele sunetului. Visul serii se sfărâma, Se năștea un dor adânc, un dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe" reflectă desprinderea abisală mergând până la uitarea totală de lume și de sine consonantă cu parcursul fulgurant spre transposibil. Iar, de mult mai departe, găsim în Platon (Fedru, 247c) următoarea viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Copilul avea buza despicată. Semn rău. Neștiind ce să facă nici cu el, nici cu mama lui, i-a lăsat liberi. Ar fi fost prea mare bătaia de cap să-i trimită înapoi. I-a lăsat liberi și, arși de sete, de oboseală, de spaimă, de neștiință, de somn, de durere multă, uite-i că au ajuns, noaptea, neștiuți, în inima grădinii de portocali. Un alt dar de nuntă. O nuntă silită a regelui cu fiica cea tânără, mult prea tânără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochii ei nestăvilit de curioși, care scotociseră prin toată biblioteca lui Musa. Cu cât se apropia Leovigildo mai mult de Dumnezeul creș tinilor, de cădelnițele episcopilor și de obiceiurile plătitorilor de jarach, tributul învinșilor rămași în Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe care vorbeau despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
el există, încât poți dormi liniștit. Fiindcă cititorii au nevoie de liniște, nu vor să se complice, să aibă dureri de cap, adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care te crezi mai reală decât ești, fiind astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
reușit să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci i-a venit gândul înstrăinării cărților de propriul autor. Nu își dădea seama dacă l-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci i-a venit gândul înstrăinării cărților de propriul autor. Nu își dădea seama dacă l-a citit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
i se părea că o zărește atârnând de un cârlig urecheat, din lemn brut, încheind cu succes șiragul. Își frecă tâmplele, se repezi la chiuvetă și își umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can titatea de lichid pe care o ingurgita. Ba chiar arsura din gât i se lungi rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
suntem idei divine, pentu că am nevoie de Dumnezeu, Apolodoro, am nevoie de Dumnezeu ca să mă facă nemuritor... A trăi, a trăi, a trăi... A muri... a dormi! A dormi... a visa oare! Din ce s-a născut arta? Din setea de nemurire. Din ea au ieșit piramidele și sfinxul care doarme la picioarele lor. Se zice că a ieșit din joc. Jocul! Jocul este un efort de a ieși din logică, pentru că logica duce la moarte. Mă numesc materialist. Da
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
El intră în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci strigă: „Dacă poți, lovește încă o dată!”2 - strigăt ce concentrează întrega ei ură și sete de răzbunare. Întocmai ca în piesa lui Sofocle, în tragedia lui Euripide, după bucuria reîntâlnirii dintre frați, se trece la fapte. Egist este primul ucis, de data aceasta, iar eroina își descarcă întreaga ură acumulată în atâția ani proferând blesteme
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
una sau trei nevoi din piramida lui Maslow și apoi încearcă să combini acele nevoi într-una singură. Hai să analizăm câteva din sloganurile mai cunoscute: * Prietenii știu de ce... Prietenii știu de ce sunt împreună (apartenența la grup), prietenilor le e sete (nevoie primordială), prietenii vor o bere rece (vara să bei ceva rece e o nevoie primordială). Atenție! Prin reclamă, mai ales prin partea vizuală, sunt introduse și recunoașterea socială (doar dacă bei berea respectivă poți să obții ceva, să câștigi
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
arhanghelul Metatron pe verso-ul acestei Comunicări. Reflectați, meditați și veți primi ajutor În a găsi răspuns Întrebărilor voastre. Nu acceptați minciunile celor ce doresc ca oamenii să trăiască În continuare Într-o lume În care războiul, ura, foamea, bolile, setea de putere, forța banului s-au extins la scară planetară. Deschideți-vă mintea și Împreună vom reuși să lăsăm moștenire copiilor și nepoților noștri o lume a prosperării și iubirii, a luminii și sănătății. Cartea " Matricea Divină - Comunicatorii" nu este
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
este o mixtură de mai multe civilizații, dar În esență este o civilizație care și-a pus pregnant amprenta Într-un mod negativ asupra vibrației Pământului. Ea a introdus În ceea ce voi numiți cod genetic violența fizică, dorința de acaparare, setea financiară, goana după acumulările materiale. Din pătura de mijloc chineză, atrași ca un magnet de această civilizație albă, s-au ridicat cei cu setea de cucerire, iar prin contopirea celor două rase s-a ajuns la ceea ce numiți astăzi popoare
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
vibrației Pământului. Ea a introdus În ceea ce voi numiți cod genetic violența fizică, dorința de acaparare, setea financiară, goana după acumulările materiale. Din pătura de mijloc chineză, atrași ca un magnet de această civilizație albă, s-au ridicat cei cu setea de cucerire, iar prin contopirea celor două rase s-a ajuns la ceea ce numiți astăzi popoare arabe, care individual nu pot lucra, nu pot funcționa, Însă În momentul În care au un lider pot deveni o forță de temut, care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
să ajungeți acolo unde ați fost odată. Nu are sens să accentuăm istoria voastră și știm că există Întrebări legate de Atlantida și alte civilizații care au dispărut de-a lungul timpului, Însă tiparul este de multe ori același: cunoaștere, sete de putere, pierderea identității naturale și apoi decădere prin orgoliu. Acest lucru s-a Întâmplat ciclic, dar se pare că niciodată civilizațiile care au urmat nu au Învățat din greșelile strămoșilor. Din acest motiv, acum momentul este critic și am
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
eminescian este dat? de arhitectură să original?, „colosal?", cum o nume?te C?linescu, expresie a aspiră?iei sale de a recrea universul. Poetul construie?te spa?îi atent gândite pan? la ultimul detaliu arhitectural, ce comunic? nu numai „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z.D.-Bu? ulenga). ci ?i semnifică?iile filozofice, superioare ale felului în care gândirea uman? poate transcende timpul istoric, al devenirii. Indiferent c? sunt proiectate În universul celest, În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]