864 matches
-
zbuciumului sufletesc" (Manuela Tănăsescu, Despre "Istoria ieroglifică", 1970, p. 205, citat de Dragoș Moldovanu în 2002, 190) este, după autorul ieșean, lipsită de temei. Aș adăuga: chiar dacă nu este dedusă din stil, identificarea la Cantemir a unei "crize", a unei sfâșieri lăuntrice (Doina Curticăpeanu, Manuela Tănăsescu, Adriana Babeți, Zoe Dumitrescu-Bușulenga), a unui "fior tragic" (Doina Curticăpeanu) mi se pare arbitrară. Cred că este o adevărată performanță de a "împinge" spre tragic un autor atât de vădit dominat de un impuls ludic
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
disjuncte ca viziune): Discursul îndrăgostit (pp. 15 - 38), Privirile iubirii (pp. 39 - 66), Misterele simetriei (67 - 92), Între zgomot și operă: despre versurile «fără sens» din atelierul Odei (în metru antic) (pp. 93 - 122), Epigonii: o aporie (pp. 123 - 146), Sfâșieri retorice (pp. 147 - 194), Tema patriotică în poezia eminesciană, față cu stereotipiile criticii (pp. 195 - 222), Un produs românesc refuzat la export: Mihai Eminescu, poet național (pp. 223 - 246) și, în sfârșit, Un poet pentru secolul XXI (pp. 247 - 271
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
de vînturi" (Ț. Arghezi, scrisoare, 1903), norii învăluie luna "în barizuri din ce in ce mai negre" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei), șerpii apar "încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederii vicleni" (Alice Călugăru, Șerpii). La polul opus, vom găsi din belșug despletiri, răsfirări, destrămări, sfîșieri: Se-nmlădie salcîmii, ca plete despletite" (Traian Demetrescu, Noapte de vară), "sirene cu lungi plete despletite" (D. Karnabatt, Sirenele), "salcii despletite" (Mateiu Caragiale, Curțile vechi; Gală Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"). O coloană de fum " Se despleteste-n șuvițe și
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
complexității, să-i spunem, tensionate pe care opera argheziană o prezintă. Numeroase caracterizări vin să indice și să sublinieze, repetitiv, eterogenitatea universului artistic și ,incoerența genială" a unui creator ce pare a-și trage substanța lirică din disparități, antinomii și sfâșieri ale eului, dualități, polarități morale și contradicții în ordine intelectuală. Dacă sufletul creatorului îi apare criticului ca ,plin de ascunzișuri, de surprize și de contradicții", unele dintre cele mai semnificative versuri ale sale sunt construite dialogal ori monologal, astfel încât mai
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
i-a așezat: "Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți a neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește românește și ca istoria națională istoria Moldovei întregi, înainte de sfîșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania. Aceasta istorie este obiectul cursului meu, întinzîndu-mă, cum se înțelege de la sine, mai mult asupra întîmplărilor Moldaviei, nu voi trece subt tăcere și faptele vrednice de însemnat a celorlalte părți a Daciei
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
iubită trăiește cu fratele Nathan, sub ochii lui, că relația este mai veche și ea a fost doar reînnodată la mormîntul proaspăt al tatălui, cînd Nathan a posedat-o pe Elise. El rezolvă toată această poveste într-o clipă, fără sfîșiere, fără să mă facă să cred un minut că-l doare. La fel Oxana Moravec. Nici cu Eliza ei nu se întîmplă mare lucru. O tristețe metafizică o apasă de la început pînă la sfîrșit, o vină ancestrală mai presus parcă
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva esențial
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
gurii celor mai înavuțiți dintre profeți / Se îndoiește că a fost locuit vreodată de har; / Cînd singurul apel ce l-ai putea adresa s-ar cuveni spre haitele de lupi / Ce s-ar pricepe de minune să desăvîrșească / Propria-ți sfîșiere începută stîngaci dinăuntru. / Cînd obosești să fii inspirat și lași revelația să-ți scape aiurea; Tot mai anevoie îți vine să te rabzi / Un Hölderlin amînîn-du-și mereu clipa înnebunirii" (Poemul răspîntiei). Limbajul participă la rîndu-i la o asemenea degringoladă care
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
cu viziunea unei Mari Roșii, unde un popor întreg e gata să se înece", Nicu Caranica constată că Marea Roșie se deschide, precum în timpii biblici poporului evreu. E o șansă de salvare: "Suflete-noată, suflete se-neacă. Țărmul/ se vede? Sfîșiere! Sfîșiere!// Unii spun: să te văd pasînd pe mare că Hristos/ e utopic și pierderea minții!// Alții spun: numai de călcam în picioare Marea Roșie/ vom vedea Pămîntul Făgăduintii!// Roșu și negru! Sînge și negru! Roșu și negru/ ne-acoperă, ne-
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
viziunea unei Mari Roșii, unde un popor întreg e gata să se înece", Nicu Caranica constată că Marea Roșie se deschide, precum în timpii biblici poporului evreu. E o șansă de salvare: "Suflete-noată, suflete se-neacă. Țărmul/ se vede? Sfîșiere! Sfîșiere!// Unii spun: să te văd pasînd pe mare că Hristos/ e utopic și pierderea minții!// Alții spun: numai de călcam în picioare Marea Roșie/ vom vedea Pămîntul Făgăduintii!// Roșu și negru! Sînge și negru! Roșu și negru/ ne-acoperă, ne-adapă
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
ascultat, datorită interpretării Angelei Gheorghiu o operă nouă. Nouă prin excelenta exprimare a sentimentelor datorită vocii miraculoase a divei. Angela Gheorghiu a electrizat publicul nu numai prin absoluta stăpânire a mijloacelor vocale, dar și prin senzația de avânt sau de sfâșiere a sunetului. De la exuberanța din actul întâi al operei, de la bucuria de a trăi la îndurerata renunțare, la noblețea sacrificiului și la sfâșietorul sfârșit, vocea sopranei noastre a imprimat partiturii nuanțe de o rară finețe și intensitate. Vocea ei senzuală
Un miracol,Angela Gheorghiu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/10854_a_12179]
-
alor mei, cu sclipiri rebele,/ grele de-nțelesuri, mă privesc din stele”. Incertitudinea și destrămarea la scară universală, în formularea Venerei Antonescu, fac casă bună cu emoția unor memorabile autodefiniri „pe drumul amintirii-ntors”; secvențe dintr-o confesiune violentă acreditează tropii sfâșierii lăuntrice cultivați odinioară de marii sonetiști italieni: „Din coșmar în insomnie./ Argint viu. Crispare Vie./ Sub același Ceru-i Ler/ Eu/, Văpaie’n plin ether.” Dacă volumele de acum 30, 20 de ani anticipau o crepusculară dornică de a se
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
inaccesibilă... Este Selene, îmi spuneam, misterioasă, nocturnă, strălucitoare; pe ea o văd, pe Selene..." Asistând apoi, la televizor, la descinderea primului cosmonaut pe Lună, "la sentimental de sacrilegiu pe care l-am trăit s-a adăugat senzația dureroasă a unei sfâșieri de nevindecat: nepoțelul meu, care, ca toată lumea, a privit acele imagini, nu va mai fi niciodată în stare să privească luna așa cum am privit-o eu cândva: cu ochii unui grec." A devenit "omul grec" o referință exclusiv erudită? Vernant
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
s-ar putea să existe și o conștiință a instinctului, deși e o contradicție în termeni, eu așa citesc lucrurile. Aichelburg pune în fragmentul citat de tine problema dublului "Cain-Abel" și fratele rău, rămas în viață, alter-ego-ul, cerșind sprijin în sfîșierea lui interioară. Ce mult simțim nevoia să-l vedem pe cel ce a greșit că suferă și se căiește. De ce oare? Servește la ceva? Și încet, încet, ajung și la Oskar, sibianul Oskar Pastior, inventatorul unei limbi noi "Krimgotisch", marele
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
Hopa! Aici e mare dezbatere: cu analiști politici, jurnaliști, Răzvan Dumitrescu și parlamentari... Va fi sau nu sfâșiat PNL-ul de platforma lansată la Pitești? Unde ești, tu, Pithia? Unde e Mafalda, sau măcar "oracolul de la Bălcești"? Deocamdată în pericolul sfâșierii se află doar microfonul, din ce în ce mai apropiat de caninii domnului Stolojan, de la care, cu înverșunare scrâșnită, domnia-lui zvârle grămezi de diatribe către Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Ludovic Orban... -Tati, mă întreabă fiu-mi-o, Jerome, nenea Stolo vrea
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
felul de chinuri ca și cum înainte n-ar fi avut destul de suferit, dar mai ales fiindcă biruiseră pe potrivnic, în mai multe chipuri, având să dea lupta pentru cununa însăși, au suferit acum din nou loviturile de bice obișnuite, târârile și sfâșierile fiarelor sălbatice și toate câte le striga și le poruncea un popor înfuriat, iar la urma tuturor, punerea pe scaunul de fier înroșit, de pe care trupurile lor arse răspândeau un miros de carne friptă. Dar nici în felul acesta păgânii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
o face. Aurel Dumitrașcu este sever cu cei din jur, dar fără să îi coboare în caricatură, si aspru cu sine, dar fără să cadă în autodenigrare (în genul facil al lui Paul Léautaud). În al doilea rând, este teribilă sfâșierea lăuntrica în care trăiește poetul, mai întâi în comuna Borca, apoi, în ultimii ani de viață, la Piatră Neamț. El este, pe de-o parte, un intens dăruitor de iubire, pe care o revarsă asupra cărților, femeilor, naturii, prietenilor și
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii „pe când se credea pelican”. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
și, pe cât de concise, pe atât de elocvente, cea mai mare parte a cărții cuprinde istoria orașului privită în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
lovit. Auzi-l cum nu se mai aude. Lumina va mai scădea din prea puținul ei Pănă în visul surpat, Până când îmi va vorbi Cu coaja sfâșiată, Iar ceea ce îmi va spune Va fi tăcerea întâiului har, înflorirea ce din sfâșiere zămislește. Lumină din lumină, vindecare din vindecare, Inima bate dincolo de ea în ceea ce se zidește abia: Mână cu mișcări visate de degete, Ochi gata să se rostogolească din privire, Unghii moarte înfipte în soare Pentru a reînvăța fierbintele inimii. Un
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
iată pământul peste morți a pleznit Cu zbucium de strigăte cântate. Nu mai e mult până la veștile A tot ceea ce din carne Devine duh, stele și fire de iarbă: Veșmânt pentru încoronare. 2 ianuarie 2007 Mă redau mie însumi Nemărginit sfâșiere, Punct chemat în punct chemat Din care curg toate circonferințele în mine deasupra aștrilor și în ei. Câtă dorință de a fi prin a nu fi, De a nu rămâne om în carne, Cuvânt degustat și respins, Astfel ne iubim
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care-l sfîșie. Acesta e mitul pe care-l știe pe dinafară și-l zidește la temelia pieselor lui. Față de această obsesie și sfîșiere, oscilațiile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ul româno-francez sînt, toate, derizorii. Nu cred că l-au preocupat vreodată altfel decît în treacăt și de circumstanță. Adevărata problemă identitară a lui Eugen Ionescu este cea de om. Ioana PÂRVULESCU 1
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Banu schițează o adevărată ontologie a actului critic, un Ťportret ideal și autoportret imaginarť al criticului, al cărui statut existențial este unul de frontieră, el fiind un mesager, un intermediar între două lumi, de fapt între două subiectivități. Este o sfîșiere benefică, chiar dacă inconfortabilă, spune Banu, dar ea nu devine fertilă decît dacă spiritul este hrănit interior de un Ťproiect utopicť al teatrului, care dă totodată legitimitate actului critic. Atunci cînd utopia se împlinește spectacular, fie și pentru o clipă, ea
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]