814 matches
-
rugămintea de pe o față schimonosită, cu tendoane Împrăștiindu-se În gâtlej. Când domnul Sammler se ascunsese mai târziu În mausoleu, nu era de nemți, ci de polonezi. În Pădurea Zamoșt partizanii polonezi se Întorseseră Împotriva luptătorilor evrei. Războiul era pe sfârșite, rușii avansau, și se pare că se luase hotărârea de a reconstrui o Polonie fără evrei. Avu loc prin urmare un masacru. Polonezii la răsărit veniseră trăgând. De cum se făcuse destulă lumină pentru crimă. Era ceață, fum. Soarele Încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despre copiii lui care parcă l-au uitat și despre faptul că o să muncească până n-o mai putea doar să câștige un gram de pâine. Cu toate poveștile lui triste, era mereu vesel și prietenos. Vara era acum pe sfârșite. Matca iazului se mărise. Avea un kilometru în lățime. Digul era construit și pavat cu ciment. Se mai construise în centrul mătcii un cilindru masiv din beton pe care îl numeam „călugărul”. Pe aici o să treacă apa în baraj, ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar durerea bătrânei nu mi dă pace... Mă înghesuie și-mi șoptește că am destul curaj... Știu c-ar trebui să-l trag de o mâna sau să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină sfârșită ca o lumânare uitată în sfeșnic de o veșnicie și eu îi promit că o să-l scot. Chiar mă rog să iasă mai repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o liniște de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o așează frumos. Răzvrătitule! Cezar ar mai trânti căciula de câteva ori că tare i-au mai plăcut gesturile teofanei când i-a așezat-o pe cap, dar fata îl prinde de mână și pornesc pe alee. Iarna era pe sfârșite. Când a venit primăvarea cu frumusețile ei, a înveselit inimile oamenilor care se bucurau de soare, verdeață, flori, ciripit de păsări. Primii ghiocei, primele viorele, primii toporași, primele lăcrămioare au fost pe rând mesagerii dragostei lui Cezar pentru Teofana. De câte ori
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise brusc. Tot sfârșită, dar dură. De femeie rea, gândi instantaneu. Banală și rea. Frustrată, probabil, de propria banalitate. Formularea i se păru foarte nimerită, ceea ce-i dădu o anumită mulțumire. — La ce te referi? — La schimbul de politețuri... o să facem asta și în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
soției, copiilor și nepoților. Toți au fost de acord să-i îndeplinească această ultimă dorință. Fecioru-său Doru l-a dus cu mașina. Deci, a plecat cu soția sa, Vasilica, cu fie-sa Luminița și cu nepoata Georgiana. Primăvara era spre sfârșite. Cald și frumos. Când mașina a virat la stânga din șoseaua europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de alta a drumului străjuit de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arătat calea cea bună, pe care eu o cam întrezărisem, însă pe care, fie din lipsă de curaj, fie mai mult din lene, nu îndrăznisem să merg. Profesorul ne dăduse să facem o compunere cu subiectul "Primăvara". Iarna era pe sfârșite și primăvara începuse să înflorească timid prin margini de pădure și prin curțile oamenilor. Soarelui îi ardea de glumă cu copiii și, cu toate că-i pișca uneori, își arăta dinții surâzător, dovadă că totul e numai o joacă! N-aveam poftă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să ne refugiem dincoace, pe malul drept al Prutului în 1940 iar în 1941 a început războiul tocmai între cei doi dictatori. Din păcate au murit pe front și acasă milioane de oameni nevinovați. * Anul școlar 1937/1938 era pe sfârșite. Pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a complementară s-au fixat centre de examinare la Bolgrad, Ismail și Chilia Nouă. Școala noastră era repartizată la Bolgrad. Erau trei băieți și patru fete. Dintre fete mi-amintesc pe Maria
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rațiunea și bunul-simț. Chiar dacă simțurile sale percepeau lumea din jur din ce În ce mai aberant, logica și experiența Îl Îndemnau să facă totuși corecțiile necesare, pentru a păstra măcar aparențele și a nu fi perceput de cei din anturajul lui ca un om sfârșit. „NEW. Lemon. AUTOMAT FAX. ACTIVE AGENTS. 450 G”, „Surf DERO. Automat. Euro compact. 600 g - Scoate cele mai frecvente 99 de pete și se ține de cuvânt...” Poate spăla și petele de pe creier. Stomatologul trase direct din sticlă. Oare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
RECUNOAȘTE ACEST LUCRU, CONDUCĂTORII ARSENALELOR NU AR FACE NEAPĂRAT PUBLICĂ CHESTIUNEA. DE FAPT, ACEST STADIU RĂMĂSESE MULT ÎN URMĂ, DACĂ EXISTASE CUMVA CU ADEVĂRAT. SUSPICIUNEA DEPĂȘEA DEJA CERCUL CENTRAL AL CONSILIULUI. E LIMPEDE CĂ NISIPUL DIN CLEPSIDRA LUI ERA PE SFÎRȘITE. DAR IATĂ, GONISH VORBI DIN NOU, CU IUȚEALĂ: \ PARTEA CEA MAI REA ESTE CĂ AU REFUZAT SĂ MĂ ASCULTE CÎND LE-AM PROPUS SĂ MĂ LASE SĂ CERCETEZ EU TOATĂ CHESTIUNEA ÎN CALITATEA MEA DE NEGATIST. ASTA E FOARTE PROST
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Își spune Laín Coubert să-l distrugă, am zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
priponiră, cum e regula, și chiar ipostaza Antilopei o executară ca la carte. Melanie își dădu, în fine, ochii peste cap, fiindcă instinctul ei de femeie îi recomanda să ia, în fața acestui bărbat, măcar o dată, poziția Sclavei, oprindu-se gâfâind sfârșită în poziția Ancorei. Vladimir, adunându-și ultimele puteri și cearceaful mototolit peste mijloc, se lăsă să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite, terapeutul a încercat să reducă discuția la un plan concret, la impactul cu lumea. A greșit ușa, mai bine continua cu apelurile la trezire fără să implice decorul. Și-a dat seama târziu, nu era posibilă o întoarcere în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Hm! Precum bag samă, carul dumnitale merge singur, ca-n poveste... ONOFREI: D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat, da' nu văd ce are una cu cealaltă. DĂNILĂ: Iarmarocul era pe sfârșite... ONOFREI: Era, când am plecat eu. Acu' cred c-a rămas tăpșanul gol. DĂNILĂ: Prietene, știi una? ONOFREI: Știu, dacă mi-i spune. DĂNILĂ: Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prietenii mei. Ne cunoșteam din timpurile fragile ale idealurilor, ale bărbițelor de țap. Ce se schimbase? Spațiul din jurul nostru, vântul care ne bătea peste tot, atunci când eram locuitorii unor zone deschise. Într-o dimineață am închis ferestrele, primăvara era pe sfârșite, corpul unei rândunele plutea în streașină. Brusc, ne-am retras în noi înșine. Ne-am ras în fața oglinzii și sub lamă era chipul taților noștri, chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara inimii mele de lup. Noaptea înghițise scara de fier din exterior, m-am repezit în întunericul ei, într-o învăluire tot mai ademenitoare. Ultima etapă, șanțul de sub viaduct. Nemișcat, ca o mare sfârșită. Apoi, ultimii pași către palafita sa, către mica metresă a Saigonului meu. La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea glezna. Am întors pumnul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nouă, îmi dă instrumentele fără vlagă. Mă supăr. O pensă îi cade din mână. Cu un șut o arunc în cealaltă parte a sălii de operații. În casa de la mare mama ta începe să-și strângă lucrurile, vara e pe sfârșite. Stau în grădină, mă uit la Carul Mare și la Carul Mic, la Steaua Polară. Vine lângă mine, are un pulover pe umeri și un pahar în mână. Vrei să bei ceva? Dau din cap. — Ce ai? zice. — Nimic. — Ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Au trecut treizeci de ani și mai există încă, la fel ca atunci. Mai există și fâșia de curte, înconjurată de gardul negru din fier forjat și până și culoarea tencuielii a rămas aceeași nuanță de galben. Ziua este pe sfârșite, lumina devine tot mai slabă, dar rezistă încă pentru noi doi, care de o bună bucată de vreme stăm afară și ne vedem încă, doar culorile hainelor și mâinile înlănțuite sunt puțin mai întunecate. Vroiam să spun ceva, dar tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mișcă pe piept. Ada ți-a scos tubul de oxigen, ți-a oprit anestezia și încearcă să te aducă puțin la suprafață, să înțeleagă ce se petrece. Se mișcă în jurul tău, al tuburilor tale cu o grijă specială. Este palidă, sfârșită, are buzele uscate. — Plecați, șoptesc. Îmi dă cu greu ascultare. Acum ești din nou cu mine, Angela. Suntem singuri. Îți mângâi brațul, fruntea, îți mângâi toată pielea neacoperită. Capul îți este așezat pe acest aparat de susținere în formă Krapfen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]