7,439 matches
-
ori, încât învățase tot textul pe de rost. Se gândi să-i ceară și Emei un sfat. Era prea tulburată ca să se încuie în casă și să plângă pe hârtia asta aducătoare de o veste atât de stupidă. Ema o sfătui la rândul ei: Nu fi proastă, trei luni trec. Îți iei apoi concediu de maternitate și când vei reveni la catedră în trimestrul al II-lea, nimeni nu-și va mai aminti că Simona Deleanu a fost mutată disciplinar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
telefonul. ,,Obraznica! Are un tupeu exasperant", își spuse ea și începu să plângă. Beatrice ieși din camera ei și intuind sursa tristeții mamei sale, veni pe canapea lângă ea și o îmbrățișă: De ce plângi, mămico, de ce? În loc de răspuns, mama o sfătui pe fată: Oricât ar suna telefonul, nu răspunzi. De altfel, de mâine poate ne mutăm la buna, vom mai vedea, așa că... Și tati!? Tati...!? Și iar izbucni în plâns. O strânse tare lângă ea pe fetiță. Beatrice începu să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îl rugă să rămână peste noapte. El le demonstră succint că are o mie de treburi care îl așteaptă și efectiv, nu poate. Nu stai și tu câteva ore, îi spuse mama lui, am mai fi vorbit, ne-am fi sfătuit în unele probleme... Nu ne-ai spus ce mai face Doina și Beatrice?... Bine, bine, îngăimă el fără convingere, fiecare cu treburile lui: Doina cu farmacia, fata cu școala... Suntem copleșiți de problemele de serviciu, care apar zilnic. Mai luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se joace cu tine. Acum însă e departe. E departe, departe? Nu e foarte departe, dar nu e aici! Restul drumului îl făcură tăcuți. Simona cu gândurile ei adunate ciorchine, Răducu cu ochii după păsărele, fluturi... Intrând în casă îl sfătui: Hai să te speli pe mâini, uite în ce hal ești, tu joci fotbal și cu mâinile? M-a fentat Vlăduț și am căzut. Știu cum să cad ca să nu mă lovesc, dar mâinile... Ca să-i arăt cine sunt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este săți cureți bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre perfecțiune este moartea. Luiza, împiedicând-o să se arunce pe fereastră, o sfătuiește să demisioneze de la Poștă. Finalul este fericit. Luiza primește o vedere de la mare. Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș Tiron, este Experiență aparte, cea mai relevantă reușită a volumului, în care analiza psihologică și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua de astăzi, ești sfătuit invariabil de către toată lumea să te ferești de a te preocupa de ceva neprofitabil mai ceva decât de dracul gol! Filosofia de viață este simplă și foarte clară pentru toți: Înainte de orice, să nu fii sărac!1 Astfel, Osvald întâlnea deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rea, dacă unul dintre acești oameni moare, sau să zicem că, pur și simplu, renunță la prietenia cu tine și te părăsește subit. Ce ai face atunci, ai dispera? Ia zi! Apoi, în al doilea rând (și cu drag te sfătuiesc aici să mă iei mereu de bun exemplu pe mine), ar trebui musai să judeci și tu mai matur și mai profund înainte de a te hotărî să acționezi efectiv. Aici, ai mult tare de lucrat. De regulă, știi prea bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a face cu drogurile. Să nu mai amesteci niciodată lucrurile, așa te sfătuiesc! Pe urmă, ca să te luminez și ca să nu mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu mijloc în a mi-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu colțurile basmalei Înflorate. Biata de ea! Nu știu cine este de vină pentru toată suferința, pentru toate necazurile din viața ei. Mult prea multă nefericire și sărăcie la o singură casă. Dracu să-i ia pe toți sfinții și demagogii care sfătuiau femeile de la țară să aducă pe lume cât mai mulți copii! Știau prea bine că Într-o bună zi( acești oameni simpli și curați la suflet) le vor deveni sclavi supuși, iar ei vor prospera Împreună cu larvarele lor odrasle. De-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a promis că, după ce termină ea lucrările de toamnă, o va face. Ce mult s-a bucurat, sărmana, când l-a văzut într-o zi pe feciorul Mihail care venise să o ajute! Această bucurie îi dădea putere. Ambii se sfătuiau ce să facă, cum să facă și totul părea mai ușor cu venirea lui. Într-o seară, după ce au cinat, au mai rămas să stea puțin de vorbă toți împreună. Mihail a găsit o carte al cărei titlu i s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le văd mai bine și îmi dădui seama că nu greșisem. Erau două foste colege de facultate: Valentina și Nadejda. Erau din același sat. Împreună erau când le-am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
multe încercări de a se trata la spital, care nu aduseră niciun rezultat, mama nu mai avea altă speranță decât mila Domnului. Se găsiseră, desigur, și femei care erau de părere că mamei i s-ar fi putut face vrăji, sfătuind-o să meargă pe la descântătoare, adică la femei care desfac vrăjile, dar mama nu credea în aceste lucruri. Când crescusem mai mare, îmi amintesc că o întrebasem odată ce credea despre o posibilă întâmplare legată de vrăji. Am rămas uluită de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
desfac vrăjile, dar mama nu credea în aceste lucruri. Când crescusem mai mare, îmi amintesc că o întrebasem odată ce credea despre o posibilă întâmplare legată de vrăji. Am rămas uluită de cele ce îmi povestise mama în continuare: „Da, mă sfătuiau mai multe femei să mă duc și să caut leac și vindecare la descântătoare sau vrăjitoare, dar eu nu credeam în aceste lucruri, și apoi, știam că este păcat să te legi cu astfel de persoane. Nu mă gândeam la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tata. Tare mult mi-aș dori să-i putem cumpăra una, dar...” Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
încolțise în inimă lui dorința s-o ceară în căsătorie. Nu era urâtă, nici proastă nu era și, plus la toate, mai avea și avere. „Mă voi face un gospodar bun!”, se gândea moș Ion. Într-una din zile, se sfătuise cu doi prieteni de ai lui, care urmau să se ducă la părinții fetei pentru a se înțelege. Așa au și făcut. Gospodarii îi primiră și îi ospătară și, după ce mai sfătuiră ei bine, tatăl fetei le zise la plecare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândea moș Ion. Într-una din zile, se sfătuise cu doi prieteni de ai lui, care urmau să se ducă la părinții fetei pentru a se înțelege. Așa au și făcut. Gospodarii îi primiră și îi ospătară și, după ce mai sfătuiră ei bine, tatăl fetei le zise la plecare, ca să-i transmită mirelui, că-l vor aștepta să vină peste două zile. Era iarnă, frig și multă zăpadă. Curent electric la sate nu era. Se întuneca devreme, așa cum este iarna. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în altă odaie, pentru a-și lua rămas bun de la mireasă și pentru a o ajuta să se pregătească de plecare. Tatăl fetei și mirele rămaseră singuri. Cel mai mare îl învăța pe cel mai tânăr multe despre viață, îl sfătuia așa cum își sfătuie orice părinte bun copilul său când e gata să pornească pe drumul vieții, dar avea și grijă să nu rămână paharele goale nici pentru un moment, tot îndemnându-l să mai cinstească din vinul său cel bun
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ion începuse să se neliniștească. Dorea mult să-și vadă feciorul căsătorit și pus la cale, să vadă un schimb de nădejde în el. Peste ceva timp, cineva din cunoscuți îi lăudase o fată din satul de peste deal și îl sfătui să-și încerce norocul. Îi ajută să se cunoască și, nu trecu mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se repeta. Certurile nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de bunătăți, că părea un beci dintre cele mai bogate. Această surpriză fu foarte puternică pentru ei. Așa cum se îmbrățișară, cu două zile în urmă, plângând de durere, acum, tot îmbrățișați, plângeau de fericire. Ce se întâmplase? Colegii lor se sfătuiră să le facă această surpriză. Se organizară cu produse pentru a-i ajuta în aceste momente grele și, când fu totul gata, în lipsa lor de acasă, se aduse și se lăsase tot, pe terasă. Părea de necrezut. Ce bucurie și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-i trecuse prin cap că acest lucru ar putea fi motivul din cauza căruia nu-i mergea. Seara, îi povesti lui Iurie întâmplarea cu doamna necunoscută și se gândi mult la cuvintele ei. Începând cu următoarea zi, făcu numai așa cum o sfătuise ea. Le măsura tuturor clienților săi cu prisos. Câteva fire de zahăr sau de orez în plus sau din orice altă marfă, iar produsele, ale căror termen de păstrare se apropia de expirare, le dăruia familiilor cu mulți copii și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu povestisem această istorioară verișorilor și prietenilor mei, unor colegi de clasă care-și aveau drumul spre școală, trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sufletul unui copil se pot lumina cu surpriza împlinirii unui vis arzător: „...Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ai pomenit de o șatră a lui Iorgu. Care Iorgu? Știu eu? O fi, n-o fi, și bulibașa se uită în sus, Dumnezeu știe! - Acum că tot veni vorba, văd că știi mai mult decât bănuiam eu, ce mă sfătuiești, ce e de făcut? - Dacă vreți un sfat adevărat, apoi eu unul v aș spune să lăsați totul așa cum le-a așezat Cel de Sus. Chiar dacă într-o șatră s-ar afla copilul, băiatul acela crescut atâția ani în obiceiurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de roțile căruțelor pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le ajungea oamenilor. Iorgu trimise vorbă printr-un om al lui, hotărât să-l întâlnească pe bulibașa Ciontu și să se sfătuiască. Acesta îi mărturisi deschis că aflase de la un sergent că milițienii căutau un băiat cam de 11-12 ani răpit cu ani în urmă de la niște români din oraș și că acesta s-ar afla într-o șatră. Părinții dăduseră un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
săptămâni de zile a chinuitoarelor așteptări! Situația era mai mult decât clară. Avocatul Jan Mocanu își conduse clienții la ieșirea din Judecătorie ducând pe buze un zâmbet încurajator, în care se putea desluși că intuiția sa nu-l înșelase. - Vă sfătuiesc să nu vă îngrijorați, amânarea poate fi în favoarea noastră. La termenul care urmează, îi vom servi mai multe surprize domnului avocat Diaconescu și mă tem că îi va fi foarte greu să le contracareze cu răspunsuri facile. * Alex și Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]