1,223 matches
-
unele misiuni ale miniștrilor N. Kretzulescu și Ludovic Steege. Reacțiile uneori disproporționate ale lui Kogălniceanu față de o critică sau alta se datorau într-o foarte măsură și încercărilor repetate ale Adunării de a controla din nou guvernul 197. Intransigența primului sfetnic al lui Cuza se întorcea în cele din urmă și împotriva sa. Pe 7/19 ianuarie 1865, Iordache Lambrino, prefect de Tutova și cumnat al lui Cuza, trimite o scrisoare acestuia, prin Focșani, din Bârlad, în care povestește despre expedierea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
către Locotenența Domnească în care-și exprima indignarea față de abuzurile electorale comise de prefect, dar și pentru nepublicarea listelor alegătorilor și nici a candidaților fapt care contribuise din plin la creșterea confuziei publice 684. Dincolo de subiectivismul celui care fusese primul sfetnic al lui Cuza, realitatea era că aveam de-a face cu o practică politică pe care chiar cel nedreptățit acum o perpetuase în perioada în care fusese prim-ministru în mod conștient. Privită în ansamblu, perioada ce a urmat zilei
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
acele situații, nu avea rost să se vorbească despre o invalidare a mandatului de deputat al liberalului moldovean 734. Dorind să găsească o motivație prin care să-i oprească pe deputații majorității să comită un nou gest nedrept împotriva fostului sfetnic al lui Cuza, Vasile Boerescu le arăta celor prezenți că, aprobând excluderea lui Kogălniceanu, exista posibilitatea de a face din el o victimă și a crea condițiile pentru a se vorbi nu doar în țară din nou despre persecuții politice
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
stat și politicieni formați sau influențați de Platon: Dion din Syracusa, Python și Herakleides (eliberatori ai Traciei), Chabrias și Phokion (strategi atenieni), Aristonymos (legislator al cetății Megalopolis din Arcadia), Phornion din Eleea, Eudoxos din Knidos, Aristotel din Stagira, Xenokrates (prim sfetnic al lui Alexandru Macedon) ș.a. 4. În Legile lui Platon (I, 628e-630e) se pot găsi argumentele marelui filosof în favoarea abandonării idealului războinic proclamat de Tyrtaios. O hermeneutică subtilă a fragmentului poate fi găsită la Edouard des Places, „Platon et Tyrtée
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
culturii și civilizației din spațiul euroatlantic a rămas marcată de amprenta alcuiniană. A fost, probabil, una dintre acele „șanse astrale” pe care istoria le oferă, câteodată, minților geniale. Alcuin a beneficiat de sprijinul lui Carol cel Mare și de înțeleptul sfetnic al acestuia, Eginhard (770-840)2. Carol cel Mare, eroul romanelor cavalerești, a fost, în realitate, un monarh absolut ambițios și vizionar. Visul său era același nutrit și în zilele noastre: unificarea Europei. Mai precis, urmărea să-și consolideze imperiul european
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
9. Paraeus și alți universitari de la Heidelberg erau prietenii și susținătorii înverșunați ai Electorului Friedrich. Sculteus, capelanul său, l-a însoțit la Praga. Altingius, care îi fusese perceptor, i-a rămas Electorului prieten până la moarte. Iar orientalistul Scapenius a devenit sfetnic apropiat al lui Friedrich. Deși tânăr, studentul Comenius s-a împrietenit cu aceste somități care l-au apropiat de Palatinat. Dar întâlnirile fundamentale le-a avut cu Andreae și cu frații Hartlib. Primul l-a ajutat direct să-și contureze
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era însoțit de mulți oșteni. Când, în sfârșit, craiul a văzut-o, cu glas blând a rugat-o să adăsteze, că el vrea să-i grăiască. Ascultându-i povestea, tot atunci el, care era tulburat de gingășia fetei, a poruncit sfetnicilor și celor din oaste să nu-i facă niciun rău. Așa că, pe dată, domnița s-a îndrăgostit de acel prinț și s-a hotărât să-l urmeze oriunde, iar mai apoi trebuia să aivă loc și nunta celor doi. Soarele
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
celor directe, și evitarea dezvăluirii secretelor. Când vrei să-ți înfrânezi mînia, cel mai bun mijloc este să câștigi timp, să nu te precipiți înspre răzbunare. Mânia îndepărtează de adevăr și favorizează luarea de hotărâri greșite. Mînia nu este un sfetnic bun, răutatea fiind mai vădită odată cu izbucnirea ei. În același timp, să te ferești de cel care nu se mânie niciodată, pentru că numai acela care-și pierde uneori controlul este sincer. În fața emoțiilor negative, râsul oferă mai multe avantaje: combaterea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe care i le dăduse Inanna înaintea plecării, îi înștiințează pe zeii En-lil și Nanna-Sin. Dar ei se recuză. Căci, zic ei, pătrunzând într-un teritoriu - Țara Morților - care este guvernat de legi inviolabile, Inanna
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe actori și pe contemporani, în focul acțiunii, ei iau drept evident ceea ce Alphonse Dupront numește "imageria epică la modul nobil al Revoluției, fiica Ideii aceasta din urmă fiind colportată prin carte".29 Nimic nu dovedește că retragerea e un sfetnic bun; nici că angajarea ar fi strălucitoare. Să constatăm degradarea. "Cărții îi datorăm Revoluția", spunea Marie-Joseph Chénier. Chateaubriand era convins de asta; el care incrimina lecturile proaste ale elitei. Și pe Gavroche. Dacă "e o greșeală la Voltaire", "o greșeală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi soldat cu demisia cuiva. La Cotroceni s-a lăsat doar cu schimbarea numelui unui cabinet - „Săftoiu 1” a devenit „Băftoiu 1”. Totuși, de câtă baftă este nevoie pentru ca un om cu o extraordinară vocație de a se autodeservi și sfetnici care îl deservesc cu devotament să poată pluti până acolo unde această deltă de lături se varsă în mare? O mare a cărei unică menire pare să fi devenit - și nu de ieri, de azi - spălarea jegului politicii noastre naționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mari dar ușor însărcinate. Nu știm ce îi desparte azi atât de violent pe domnii Băsescu și Stănescu. Mai interesant ar fi să ne dumirim ce i-a legat așa de solid, încât pentru șeful statului dl Stănescu devenise un sfetnic ale cărui sfaturi le cerea cu o regularitate măgulitoare. Știm doar că dl Stănescu a fost dovedit drept informator al Securității și că dl Băsescu nu ne-a explicat încă ce condiții trebuia să îndeplinească un brav român pentru ca, sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
sofismului, a oricărui tip de minciună fină s-a acționat împotriva lui Grigore al VII-lea de către Clericii pe care acesta voia să-i corecteze; astfel ei s-au adunat în jurul lui Henric, în chip de susținători ai lui, de sfetnici, de slujitori. Arhiepiscopul de Ravenna, Guiberto, care a fost mai tîrziu antipapă, a falsificat decretul lui Nicolae al II-lea, pentru ca să se creadă că alegerea Papilor ar fi rămas cu totul în sarcina împăratului; și prin astfel de închipuiri a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Henric a obținut de la Grigore al VII-lea, la castelul din Canossa, absolvirea de excomunicare, Episcopii care erau de partea sa au fost dezolați să-și vadă cauza abandonată de către împărat; iar Robert de Bamberg, Uldabric de Costreim și alți sfetnici importanți ai rătăcirii lui, în privința cărora Papa, absol-vindu-l pe rege, a pus condiția să-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
perle luminoase și atrăgătoare. Chiar în perioada când Carlina se mutase, se declarase oraș, iar comerțul era mult mai avantajos pentru ea. În prima noapte nu dormise prea bine și nici prea mult. Crezuse că noaptea îi va fi un sfetnic bun, dar întunericul ei se lăsase în suspine și nu-i fusese de nici un folos. Durerea din piept i se accentuase și în mod sigur și ireversibil ajunse să creadă că drumu-i va fi către mormânt. Realitatea pe care o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn ușor, Măria-ta... Ia un lemn, se așează pe un scăunel și începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și de ce-i nou, fie-mi îngăduit a zice și eu o vorbă. Nu ți-a fi cu supărare că limba-mi a fi cam ascuțită? își pedepsește el buzele pălmuindu-le. Nu-ncape supărare. D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule, "Marele cârcotaș", stai mărturie; mă judeci ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hoții de cai când greșesc și mi-o spui de la obraz: "Aiasta nu se poate, Măria ta"!... Hapul e amar. Îl înghit și-ți mulțămesc că m-ai ferit de greșeală. Iaca pentru ce te-am înălțat al meu prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pentru ai săi. Dovadă că nu oropsesc pe nimeni, fie cine-o fi -, ești chiar domnia ta, boier Stanciule, Marele boier de viță veche, și încă cu păcate multe, trecute, pe care te-am ridicat al meu prim și prețuit sfetnic, pentru că ești cinstit și-ți iubești țara. Și câți încă asemenea, mai mari au mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boier de viță veche, și încă cu păcate multe, trecute, pe care te-am ridicat al meu prim și prețuit sfetnic, pentru că ești cinstit și-ți iubești țara. Și câți încă asemenea, mai mari au mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am... Cum aș fi putut să lovesc în Bogdan, cel mai iubit frate al soției mele, Anastasia? Te cred, te cred, spune Ștefan împăciuitor. Am spus-o numai să dovedesc că nu-s pătimaș. Te-am ridicat, totuși, "Primul meu sfetnic" și te am aproape inimii mele, pentru înțelepciune și pentru că nu lingușești. Pentru faptele trecute, m-am căit și-am căpătat iertare. Atunci, nu-l cunoșteam pe adevăratul Ștefan Vodă. Umblau tot felul de vorbe... "Ștefan Satrapul! Balaurul cel rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Minune mare! Cum am îngenuncheat și am sărutat pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma pădurilor de brad, m-am sculat de pe boală. Și "Satrap-Vodă", te-a primit cu brațele deschise și te-a ridicat întâiul lui sfetnic: minune și mai mare! Numai "întoarcerea la cuibul dintâi" cum frumos a spus Măria ta, numai dorul ostoit m-a tămăduit. Mă doare numai că pribegii aiștia, în loc să pună umărul să ridice țara, cum fac alte neamuri megieșe -, "se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești cumnat doar... Îi sunt... și n-aș mai fi! De ce atuncea? Pentru că Vodă nu m-a prea avut la inima lui! M-a prigonit! rânjește Isaia întruchipare a urii. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]