1,322 matches
-
Mariei, plasând-o în contextul ecleziologic, în viața Bisericii și în perspectiva istorico-salvifică, având ca izvor documentele Conciliului Vatican II, precum și opera a doi Papi contemporani: papa Paul al VI-lea și papa Ioan Paul al II-lea. Pătrunzând cu sfială în acest mister, putem contempla cu bucurie și surprindere dezvoltarea acestui destin cu totul excepțional: de la Imaculata Concepțiune la Ridicarea la Cer și Parusie. Astfel, Maria transcende istoria, timpul, veacurile, răsărind pururi în inima noastră, ca o stea de dimineață
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
parcurgi te stârnește și nicidecum nu te poți desprinde de el! Eu îmi dădusem răgaz de câteva zile pentru a-i desluși tainele, dar o zi întreagă nu am făcut altceva decât, iată, să devin “poștașul” care le aduce cu sfială și deosebită admirație pentru mâna care le-a scris, în fața iubitorilor de frumos și mai ales de poezie. Dacă nu îmi dați dreptate, vă rog să accesați website:www.vavilapopovici.com și vă veți convinge singuri! Georgeta Resteman Limassol, Cipru
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
au avut loc aici prin diverse simpozioane și concursuri cu elevii, despre cei ce au făcut unele donații,făcând special un caiet unde notează totul spre a nu se pierde. - Dar când veniți la noi cu ceva grafică , întreabă cu sfială . - Voi cu mare drag, voi veni cu grafică domnule Negoiță, iar ea, acolo va raămâne...Știți de ce? Fiindcă dintre noi cei prezenți aici, întâlnirile mele cu maestul , au fost cele mai puține. Ultima oară cred că a fost prin anul
AMINTIRI AIEVEA,ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343832_a_345161]
-
a anului împinge orașul la iarbă verde Din troleibuze se face tocană pentru roboții ce nu iubesc mirosul fatal al inocenței E o lună leneșă pe cer ca o pisică ambulantă Am dus mâna la ochi Noaptea se dezbracă fără sfială Aș vrea să mă laud cu noaptea asta splendidă Însă știu că numai tu poți face luna să-și crape mugurii de dorință Noapte bună Amintire noapte bună Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia parașutistului îndrăgostit
EREZIA PARAȘUTISTULUI ÎNDRĂGOSTIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343993_a_345322]
-
din frica de frumos, din gelozie oarbă și teama că-o femeie se va chema alături de tine, dumnezeie! Iar scrisul și cititul mi-au fost închise-n temniți, cuvântul zăvorât și gândurile-n pivniți, privirea în pământ, mergând tot cu sfială, să nu cumva să vin să-ți cer vreo socoteală... Spiritul meu ceresc mi l-ai legat în lanțuri și l-ai îngenuncheat, săpând între noi șanțuri. Spuneai că Dumnezeu, El însuși, mă urăște, doar când îți nasc feciori, atunci
SCRISOARE CĂTRE FIUL OMULUI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343009_a_344338]
-
care nu le pot percepe - Inimi și sinapse cimentate într-un avatar de arama... Totusi, nu-mi văd pasul și întreb: care-i calea spre lumină? Din pocalul cu venin și nectar mă îmbăt Și spre Iordan mă aplec cu sfială: Ce vreau eu de fapt? Unde-i ieșirea din catacombele abisului? Mâna stângă mă strangulează ușor Și sfâșie bucăți de argilă din mine - Ghiulele de tun ce doboară cosmicul gând: Nu vreau să mă lepăd de Legea Ta, Domnul meu
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare, Cum fără de sfială, păcatului slujea. Și ai bătut deodată la poarta casei mele, Un loc de găzduire cerând, căci obosit Erai de drumul lung, însă doar vorbe grele Eu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut! De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți
NU TE-AM RECUNOSCUT! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343291_a_344620]
-
lupte corp la corp, dar nu pe viață și pe moarte, ci pentru cât mai multe senzații și chemări ale trupurilor noastre, dornice de nebunii și plăceri carnale. Genny participa cu plăcere și dăruire la joaca noastră erotică. Îi dispăruse sfiala și timiditatea din prima noapte de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
el". Cu deosebit respect și prietenie Un nou volum, o nouă primăvară! Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot. Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate. Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
nișă " descoperită de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi. Lutul asudat obosește rătăcirile oprindu-le în punctele ce-i picură-n păr, cu sfială. Nevăzutul pipăit cu arta poetică, în poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică, le simte cu un al șaselea simț. Autoarea ne creează un al șaselea simț născând sinapse
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Popescu fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344113_a_345442]
-
În fața stăpânului cerului și al pământului, însă, nu se ivi decât chipul drăgălaș al ghiocelului. Celelalte flori nu se arătară, cu toate că Soarele repetă chemarea încă de câteva ori. Fetița se întristă, privind micuța floare, care își clătina clopoțelul alb cu sfială. - Ia, spune-mi, de ce nu apar și celelalte flori? - S-a pornit un război, Mărite! Nimeni nu face nici o mișcare în castel, pentru că zânele nu reușesc să se înțeleagă. - Tu de ce ai venit? - Pe mine nimeni nu mă bagă în
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
fierbinți, Purtat în anii copilăriei lipsiți de griji și suferinți. O, mamă, chemându-te din negura tăcerii, Cum mă purtai prin misterioasa cărare a pădurii, Cu inima în taină hrănită din lumina siderală, Tu mi te arăți și astăzi fără de sfială, Mereu mi te dezvălui între Sfinți. Iar pașii inimii pe lângă inima-ți mă ține, Miroase iarăși socul din pădure, Miroase a particole ce-mi dă viață, Miroase în suflet doar a suspine, Particolele atomului și azi sunt pline de lumina
MIROASE MAMĂ, IARĂȘI SOCUL DIN PĂDURE... de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377647_a_378976]
-
realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Popescu fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU (1929 – 2010) – ÎMPLINIREA A ŞAPTE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377606_a_378935]
-
găsească un răspuns. Dintr-o dată, Sfântul Petru își ridică fața luminoasă spre Domnul și exclamă: - Tată! Gata, aș ști eu ce-ar lipsi de pe Pământ, dar nu știu sigur dacă o fi așa! - Te ascult, dragul meu, spune-Mi fără sfială, îi răspunse Domnul zâmbind blând. Chiar de nu vei avea dreptate, eu te voi înțelege, și îți voi spune. - Știu prea bine acest lucru, Tată drag. Privindu-l câteva clipe, continuă, Tată, eu cred că ar trebui ca cineva să
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
lui o ilustrată de la mare, îl prinse dorul să călătorească și locuri minunate să cunoască. Cum devenise de atunci nerăbdător, își strânse-ntr-un bagaj, ca orice călător, câteva lucruri din căsuța lui poștală și se aventură în lume cu sfială. Nici nu păși în stradă bine, că se trezi în fața unor magazine și cum privea uimit belșugul de lumină, fu cât pe ce să-l calce o mașină. Din stradă, nimeri apoi la gară și inima din piept era să
PITICUL CARE LOCUIA ÎNTR-O CUTIE POŞTALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378486_a_379815]
-
ca și voi, eu sunt copilul Lui cel mic, Și El.... mă duce-acasă! Nu-i supărat că am greșit, De-mi recunosc greșeala! E bucuros că m-a găsit, În calea mea,El a venit, Și-mi vede-n ochi sfiala! Și știu că-i iubitor și bun, Iertăndu-mă , cum iartă-un tată, Și-ncrezător,aș vrea să-I spun, Că-n ale Lui preasfinte mâini,îmi pun, Sufletul meu și viața-mi toată! Să mă aducă-n Casa Lui, Că
ROAGĂ-L MĂICUȚĂ PE IISUS! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379000_a_380329]
-
ființei se caută și se uimesc de ele însele, ca la orice început existențial, cu îndelungi vibrații. O timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice " Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
numele primarelui Doaga. Caută-n post-scriptum, postum fără criptă. Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile, Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai, Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie. Pasul în diagonală dovedește sfială, Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni. Masacrul aricilor -bucuria furnicilor, Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui, La apa Villonului șezum și am plâns. Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach. BMM Referință Bibliografică: Anti-buruieni / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
ANTI-BURUIENI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379966_a_381295]
-
întâlniră de dimineață, când plecau la fragi. Venea omul în concediu, la mama lui. Se dezvățase de viața la munte, el trăia la oraș, în Bacău. Om bun, scoase din buzunar două bomboane, dulci de tot. Ionuț le luă cu sfială, după atâta miere, nu-i mai trebuiau bomboane dulci. Dar copiii sunt copii... (va urma) Referință Bibliografică: Cu bunica la fragi / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315, Anul VII, 03 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
tale adu-le, nu cele de-mprumut. Adu-ți și visul tău cu tine, împarte-l chiar... ne va bine , să știm cum stăm și lângă cine, sinceritatea nu-i pentru oricine. În catedrala sufletului meu pășește încet și cu sfială, Îl vei intanli pe DUMNEZEU , și nu-e deloc o camera goală !!.... E un loc încărcat cu o emoție aparte, e un loc tainic, pașnic că de refugiu, nu-i nevoie de rugăciuni sau de vre-o carte și nici părul
O INVITAŢIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380077_a_381406]
-
Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Lipsa ploii pentru setea pământului usucă de jale sufletul roadelor. Frângerea aripilor tulbură visul cerului. Nu, nu mă întreba ce culoare are depărtarea!... Mi-am ascuțit urechea și ascult cu sfială șoapta inimii, cu ochii în salturi repetate către punctul de atracție al clipelor, îmbrățișând dulceața strunelor fremătătoare. Auzi cum tremură o coardă la chitara sufletului ? Se scutură lacrima tăcerii în cântarea zorilor. Lipsa soarelui pentru setea pământului usucă de jale
GUSTUL DEPĂRTĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381904_a_383233]
-
tainele anilor care-i desenase strâmb chipul,scălâmbându-i conturul cu niște linii înghesuite și aspre,ca o trecătoare șerpuită,și pe care i le ștergeam pe furiș mereu pe sub lacrimi,atât de dragă îmi era buna. ...-Ța,ța,..răbufnea cu sfială glasul ei,veniți la mama! Și oile o ascultau vrăjite așa cum eu îi ascultam poveștile nicicând scrise de vreo mână aleasă.Se temea și de vântul pribeag care-i răscolea poalele atâta supunere de sine sălășluia în trupul ei fraged
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
dans. - E un loc feeric. Arborii s-au îmbrățișat într-un tunel al dragostei. - Privește atent! Copacii din dreapta și-au plecat fruntea spre copacii din stânga invitându-i la dans. Copacii din stânga au aceeptat invitația și cavalerii sărutându-le mâinile cu sfială au început dansul. - Acum observ și eu. Copacii se țin de mână, s-au logodit deasupra capetelor noastre. - Au făcut o boltă de lumină și culoare, un tunel al iubirii, o sală de dans pentru vrăbiuțele gonite de amurg să
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
să ajungă la ea, la ființa ei. Așa că își luă inima în dinți și se duse.O căută în cameră, privind pe fereastră, dar nu era în pat." S-a trezit devreme"- gândi el. Pe unde o fi? Bătu cu sfială în poartă, parcă simțindu-se vinovat. Ieși mama ei. -O caut pe Maria-spuse el-sunt un fost coleg de școală. Pe unde e? -Asta aș vrea să știu și eu- răspunse mama ei. Mâine urmează să plece și Dumnezeu știe pe
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]