1,780 matches
-
a desluși tainele existentei, ale viitorului (Cavalerii nebuni)(vaezi moto-ul!) Metafizic, poetul se întreabă: „Oare câți din noi vom ști / Dincolo de pod ce-o fi?” In ciclul „Anotimpuri vesperale”. „Pasteluri”, poetul se joacă, râde, se bucură, e melancolic, nostalgic, sfios, iubește, e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleșit de toamnă: „E toamnă-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi” ( Și înviem) „Plecăm c-o toamnă fiecare” (Plecăm) Cu aceleași reverberații
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
Iubiri de soți, iubiri de-amanți Iubiri ce-s părintești sau între frați. Iubiri de-o clipă sau de-o viață Iubiri ascunse sau pe față, Iubiri trăite... împlinite Iubiri în jumătăți, ne-mpărtașite. Iubiri blajine și duioase Iubiri timide și sfioase Iubiri în șoapte legănate Iubiri în freamăt sfâșiate. Iubiri trăite prin dorința Iubiri simțite prin credință Iubiri ascunse în dureri Iubiri ce zboară, prin plăceri. Iubiri au fost, sunt și vor fi Și-n azi, și-n mâinele ce o
IUBIRI AU FOST, SUNT ŞI VOR FI de ANA SOARE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370066_a_371395]
-
Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri, Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia, Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri. ...Nu știam ce mister ascunde femeia. Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare, M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios, Depănam de pe ghemul tăcerii... uitare Tu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos. Acum când târziu mă cuprinde iar dorul Doar visul acela trecut nu -i de ajuns, Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul, Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns
CRĂIASA MEA DRAGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370286_a_371615]
-
chiote de bucurie și au început să cânte „Steaua sus răsare” de tremura cerul, căruia i s-au deschis porțile până la tronul Domnului nostru Iisus Hristos. Nici Lunișoara nu mai plângea. Se agățase din nou de brațul lui și pășea sfioasă pe lângă el, pentru că iar sărea într-un picior și agita nuiaua de alun care vibra precum coada unui cățel. După ce a ieșit din Valea Cucutei, depărtările îi arătară câteva luminițe, mici ca niște bobițe de speranță. Dădu un chiot de
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
bot cu mișcările ei viguroase, retezându-i tot elanul. S-a ferit lupul spre dreapta, dar nuiaua iar l-a plesnit. A cotit-o spre stânga. Din nou l-a articulat cu vibrațiile ei nervoase. S-a cumințit lupușorul, pășind sfios după Tudorel la distanță de-o nuia. Deși...era obligat să meargă cam repejor pentru că băiatul, tot în salturi de bucurie și cântece o ținea : „Steaua sus răsare!...” Și tot de vorbă cu Lunișoara lui, care pășea acum tare speriată
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Acasa > Poezie > Credinta > IARNA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Afară ninge-ntruna, pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, crăiasă a zăpezii, tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri pornește iar la drum. Copii
IARNA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370385_a_371714]
-
O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
șoapte Iar eu trăiesc prin ochii tăi senini. În ochii tăi mai caut o speranță Și mă strecor în luciul lor curat, Găsesc o poartă către siguranță Al cărei lacăt stă neferecat. În ochii tăi de caut o iubire Plutind sfioasă înspre veșnicii, Găsind drumeagul către fericire Sunt umbra ce te cheamă să revii. Tu ești lumina dorurilor mele, Oglindă spre tărâm dumnezeiesc... Furtună, amintiri, potop de stele Și pace ochii tăi îmi dăruiesc... DE CE ? Întreb: de ce te naști în gândul
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Devotament > OTILIA BRĂDUȚEANU - POEME DE DRAGOSTE Autor: Otilia Brăduțeanu Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DOR DE PRIMĂVARĂ Miroase-a primăvară sfioasă șoapta ta, Când brațele-ți vânjoase ating făptura mea. Un nu știu ce mă-ncearcă și-abia de-l stăpânesc... Dorința mi-o divulgă un simplu ,,te iubesc”. Clipa nervos se zbate în ochii mei și-ai tăi, Plăcere și păcate se-
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun,/ purta pe umeri suferinți atât de multe,/ nu se plângea nicicând,/ muncea din greu.../ Așa era tăicuțul meu./ Acum doar lumânarea, ce arde pe mormânt,/ mă mai petrece răscolindu-mi amintirea... Te stingi!/ Tu, satul meu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
2016 Toate Articolele Autorului Când m-am culcat aseară era iarnă, Când m-am trezit sosise primăvara Și-un serafim a luminat din goarnă Zări de carmin, topind ca facla ceara, Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele de lună, Un
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > FĂRĂ SFIICIUNE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului FĂRĂ SFIICIUNE . Tu nu mă privești sfioasă Să cred că o faci anume? Poate ai multe a-mi spune De aceea nici nu-ți pasă. Sigur nu te păzești de lume Se poate asta, însă lasă, Să vedem ce-o să mai iasă Din această chestiune. Nu ai
FĂRĂ SFIICIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369440_a_370769]
-
că o faci anume? Poate ai multe a-mi spune De aceea nici nu-ți pasă. Sigur nu te păzești de lume Se poate asta, însă lasă, Să vedem ce-o să mai iasă Din această chestiune. Nu ai rămas nicicum sfioasă Să știu de ce? Nu îmi vei spune, Fără a fi răutăcioasă. Tu ai în suflet gânduri bune Stând la tine liniștită-n casă Uitând de clipele comune. Referință Bibliografică: Fără sfiiciune / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347
FĂRĂ SFIICIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369440_a_370769]
-
Iubită ființă suntem noi, Povestea ce începe azi, Se poate naște doar în doi Deschide-ți sufletul și crezi! Nu-i timp prea mult a savura, Puținul ce ne-a mai rămas, Din an în an simțim povara Și tremurul sfios în glas. Nu-i bai și nu ne este teamă, Mai trece-un timp și anii nu-s, Refacem în memorie seama Și pașii ce nu i-am parcurs. Veni-vor ani înlănțuiți la pas, Cu patimi mici și tandră
ELOGIU FIINȚEI IUBITE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370633_a_371962]
-
Iisus, și nu le păsa prea multde guvernul nostru. Ei au fost siliți să înghită timp de trei ani și jumătate pilulele amare pe care Nazarineanul le arunca în fața lor, în public, oriunde se ducea, și fiind prea slabi și sfioși și neavând curajul de a lua singuri măsurile dorite, ei au fost bucuroși de a se uni cu Irodienii și Saducheii. Pe lângă cele trei partide, ei mai aveau de luptat împotriva unei populații îndârjite și totdeauna gata de a se
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
Ion C. Duță creează un sentiment al legăturii omului cu pământul, este un poet teluric cu elemente heraclitiene, pământul având o funcție generatoare de viață. În poema ,,Pământul” Dumnezeu i-a dat omului această bogăție imensă, el ,,l-a luat sfios în palmă, l-a primit ca pe ceva necunoscut, l-a frământat.” Dacă primăvara a venit cu trudă, toamna i-a pus omului pe masă coșul plin și, bucuros, striga: ,,că va iubi pământul ca pe-o mireasă.” ,,Poem pentru
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
împreunate / Șoptind, mi-a arătat spre cer: / - Vezi, el acolo-n marea-i bunătate / Dezleagă calea marelui mister”. Și tropi isonici (în litere - anadiploză): „Încrezător, mă rog. Mă rog, / Pe-un drum ceresc răsar / Noi bucurii fără hotar / Și îngerii sfioși pășesc / Prin raiul cel dumnezeiesc. / Încrezător, mă rog. // Mă rog, / Un imn ocrotitor / Scoboară-n glas înălțător, / Ființa-ntreagă luminând / Vroirea Celui Blând. Încrezător, mă rog”. În afară de Cer și Credință, punctele de atenție ale scriitorului sunt, constant, două măsuri complementare
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
coala rece, ninsoarea se topește, Să scriu cu-n dor de fată, eternul lui, "Iubesc". Îl pun să povestească ce simte lângă tine, Privirea sa se-aprinde și cu uimire pare Un ars cuptor de lut tânjind după o pâine, Sfios ca un raspuns, ce-așteaptă-o întrebare. Și m-am gândit la tine, micuța mea regină Scriind poemul ăsta și-n rama mea te-alint, Cuvintele se-apleacă și-n fața ta se-nchină, Sunt omul ce te cheamă cu părul de
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
VIOLETEI-INSOMNII Autor: Violeta Catincu Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului -Tăcere!Strigă cu putere Înțelepciunea.Nu are rost să vă certați între voi.Nu vedeți că va distrugeți una pe cealaltă? -Mărită Înțelepciune!,spuse sfioasa Speranța.De ceva vreme încerc să-i explic Negativismului,că dragostea încă mai există. -Cum ar putea să mai existe?rase ironic pe seama ei acesta plimbându-se dintr-un colț în altul al minții. Oare nu vedeți ce se întâmplă
GÂNDURILE VIOLETEI-INSOMNII de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369555_a_370884]
-
Strofe > Simpatie > VALS ÎN DOI Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Vals în doi Pornim la vals împreună pe petalele timpului Cu fețe diafane transfigurate de dor. Buzele se ating,dansând sfios, Fremătând de splendoarea atingerilor timide. Mă cuprinzi în brațele tale dornice de îmbrățișări, Rămânând încleștați în magia primei priviri. Mă strângi la pieptul tău în care sălășluiesc dorurile - furtuni și mari calme deopotrivă, Mă porți cu pași siguri spre plaje
VALS IN DOI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369593_a_370922]
-
ierbii Unde despică vântu-n nări Și-n coarne mândrii cerbii, Unde copitele se-ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La pânza apei de cleștar, Ascunși în dos de stâncă, Doi ochi hipnotici de pândar Vegheau de zile încă... Un pas, doi pași și pas cu pas E apa
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Demult, odată, noi trăiam Ambii -n aceeași lume. Apoi, ani lungi, plutit-am În lumi paralele, Si eu trăiesc de-atunci În așteptare, nesătula... Hai acum să uităm acei ani tulburi Cu ale lor tăceri apăsătoare! Să ne-amintim privirile sfioase Și sărutările ce ne-nfiorau, Si poate regăsi-vom Acele-albastre zile Ale viselor cu ochii Mari deschiși! **** LEȘ BLEUS JOURS Un beau jour, mon père me dit: "-Parle-lui! N'aie pas peur, mă chérie. Și la peur nous tient, Elle
ACELE-ALBASTRE ZILE( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ,FRANCEZĂ, EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368082_a_369411]
-
semeț, Considerat de alții mai isteț, Fiindcă-i ocrotit de Dumnezeu Și îmbrăcat în haine de mister. Petunia-i regină peste flori Din asfințit și până-n zori. Dalia cea tacticoasă E mândră de talia-i grațioasă. Garoafa mai fragilă și sfioasă Este dusă cu drag acasă, În dar la câte-o cas-aleasă. Crizantema cea bărbătească Îți aduce mirosuri mai aspre, Din răpciune în brumar, Uneori și în gustar. Floarea de nu- mă-uita Rămâne-n veci în inima ta. Crăciunița-n plină
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
să-și dea cu părerea despre scrisul altora. În acest miniroman cu tentă autobiografică, autorul este de departe un creator de stări și situații ce te fac să te duci cu gândul la Garabet Ibrăileanu sau la Mihail Drumeș. Adolescentul sfios educat vibrează la fiecare pagină în fața unui iubiri îndelung așteptate care este gata să se materializeze. Apelând când la consemnările cuprinse într-un jurnal al trăirilor pline de speranță sau de fiorii unei lungi și mistuitoare așteptări, autorul folosește adeseori
SMOCHINELE ADOLESCENŢEI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362730_a_364059]