730 matches
-
cu mai multă căldură de regina mamă decât sunt eu de Emily când mă Întorc din călătoriile de afaceri. Dar suport. Mi se strânge puțin inima și reușesc să suport. Poate consider că o merit cumva. Îl las pe Ben sforăind ușor și Împing Încet ușa celeilalte camere. Scăldată În lumina de culoarea acadelei a veiozei cu Cenușăreasa, fiica mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi e rău. Neastâmpărul, cred eu: prea multe ciocolățele Tweeny, plus o porție neobișnuit de mare de timp petrecut cu mami. Doar ce termin de vorbit cu firma producătoare de cauciuc japoneză și mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un țipăt din camera alăturată, un țipăt ca de animal vânat În vis. Intru În cameră și o găsesc pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație se mișcau În ritmul trapului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa și mustățile Îl mângâiau, acesta sforăia iar pe cerul senin-senin se auzea zgomotul monoton al unui avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o mai auzea pe Aneta zicând cu iubirea unui glas stins, stins: Stai să-ți pun o pernă și să te-nchin, nestematu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spuse cu un glas molatec și cu o voce languroasă: Bărbate, iaca s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a soției sale nărăvașe: Vai de mine și de mine ce moale om mi-o mai dat Dumnezeu! Atâta știe, să muncească și să doarmă! Apoi spuse pe un ton fără de tăgadă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochi extraordinari, plini de soare și dureroși. Abia îi suportam privirea. S-a uitat spre cer, zicînd: "Vezi cât de bătrân e cerul acesta? Bătrân ca și mine..." După câteva clipe a adăugat: "Păsările deșertului au țipat atunci, iar caii sforăiau și aruncau nisipul cu copitele..." Nu era nevoie s-o întreb despre ce vorbea. "L-ai iubit?" "L-am iubit, a încuviințat ea. L-am iubit cum nu l-a iubit nici o femeie. Și, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au căzut. Tocmai a doua zi pe la prânz s-au sculat. S-au scuturat, au mai căscat, n-aveau ce face. În curtea plină de orătănii nu era nimeni. Caii sforăiau la soare. Mirosea a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Copiii spun că dacă lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oțel ale roților scrâșnind în zăpadă. În fund, la baltă, pocneau copcile înghețate. Prin mahalaua Cuțaridei, Moș Crăciun nu trecuse niciodată. Nu trecu nici de data asta. Beghe se trezise devreme. Afară se îngîna ziua cu noaptea. Tat-său încă sforăia. Ene, făcut covrig lângă perete, nu se mișca. Copilul, cu inima la gură, deschise ușa și luă o gheată în mână. O azvârli. Nu venise moșul ăl bun. Trecuse câinele și se ușurase pe șireturi... La spovedit Într-o dimineață
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umble cu lămâiță în sân. Coana Marioara a băgat repede de seamă, că așa sânt muierile: ca pisicile, le miroase de la o poștă și a cal breaz. - Ce ți-e, fată? i-a zis într-o noapte când bărbatu-său sforăia în patul celălalt. - Cum ce mi-e, fa, mamă? Stăteau amândouă sub candela care pîlpua stins, aruncând umbre pe pereți. Maică-sa oftase lung, că o apucase un dor. - Să nu afle tat-tău, că ne rupe pe-amîndouă în bătaie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți un șanț, și peste păduricea aia ajungeți în barieră. Într-o jumătate de ceas sînteți la "Spînzuratu", la circiumă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Philip... — Cred că uciderea lui Philip a fost strict o chestie de impuls, zisei eu, pe un ton încurajator, pentru a evita o altă manifestare de sensibilitate dezlănțuită. Ben a intrat în birou și l-a văzut pe Philip care sforăia cu capul pe masă. Ocazia perfectă. Există o mare diferență între așa ceva și a injecta o victimă conștientă, de față cu alți doi oameni. A, și asta e părerea ta fermă, nu? sări Hugo. Când mi-a înfipt prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul din primul act. Își mângâie trompeta, și-o lustruiește, își curăță muștiucul, din nou cântă, încearcă mai multe variante ale aceleași teme, cântă, se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se oprește, îl privește o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face baie sau ca individul care participă la uriașe demonstrații sau se Înscrie Într-un sindicat pentru a se pierde În ele. Somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zorii celei de-a treia zile, la o scurtă oprire, am profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să iau o gură de aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pericole și din astea. Da’ mi-a fost un pic frică. Știi că unii au murit când și-au făcut operația asta, nu? E așa ciudat să te gândești la asta. Aseară stăteam în pat și Charlie adormise lângă mine (sforăia, așa că nu puteam s-adorm la loc) și-am început să mă gândesc. Oare ăsta-i un risc pe care vreau să mi-l asum? Oare merită? Dacă mor? Dup-aia m-am gândit la toate lucrurile care mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneavoastră. Totuși, vom continua cercetările. ― Sînteți invitatul meu, aveți toată noaptea la dispoziție. În ce mă privește, peste o jumătate de oră trag obloanele, sting firma și "de ce nu dormi? au nu ești tu cu mine..." Ăilalți cred că, deja, sforăie. ― Nu sânt așa de sigur. Mă îndoiesc chiar și de visele dumneavoastră. Pariez că n-o să vă culcați! ― Să fim serioși! Crăpăm de oboseală... Vânzoleală, cimitir. Vizite peste vizite... Bașca senzații și mistere! Mai lipsește o fantomă. ― În prima noastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mari. Trageți flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți, Mucii îi curgea Luleaua-i stingea, O adus o iapă șargă, 296 {EminescuOpVI 297} Din picioare bătea, Din nas sforăia, Cu nările sacii căra, Cu urechea-i punea, Nici căuș nu-i trebuia. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai ura, Dar nu suntem de pe ici, de pe colea, Ci suntem de la Mitoc Unde-nghiață apa-n tioc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
comandă autentică, așa ca șeful, ni se va întâmpla același lucru, întrebă al doilea adjutant, Nu există, în cazul nostru, nici un motiv ca viitorul să fie diferit de prezent, răspunse cu înțelepciune primul adjutant. După cincisprezece minute amândoi dormeau. Unul sforăia, celălalt nu. Încă nu era ora opt dimineața când șeful, spălat, bărbierit și îmbrăcat, intră în încăperea unde planul de acțiune al ministerului, sau, ca să vorbim cu exactitate, al ministrului de interne, aruncat, prin urmare, la întâmplare pe umerii răbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o conversație, dar Fane răspunse scurt: „Gura, Jeane, c-am de lucru!“ Ca să-și simplifice existența, explicase el odată, le zicea la toți Jean. Capul sergentului începu să cadă tot mai des pe piept, apoi rămase acolo. Curând prinse să sforăie, iar Fane se feri să facă zgomot, avea mișcări fine, de sălbăticiune, lucru pe care l-a supt odată cu laptele mamei. Era un bărbat frumos, îngust în șolduri, lat în umeri, cu ochi șireți, de culoarea prunelor brumării, acoperiți de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
necazuri ale mele sunt mai mici și mai depărtate, ca atunci când te uiți, la operă, prin binoclul întors. 2 Din patul lui, lipit de al ei, doctorului i se auzea respirația egală. Dormea încă, obosit de călătoria din ajun. Rareori sforăia, ceea ce era una din marile lui calități, destule neveste își iau dormitor separat ca să poată dormi, fiindcă bărbații lor duduie ca trenul, toată noaptea. Agata se gândi la duduitul trenului până la Giurgiu, duminică, și la cel de întoarcere, ieri, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]