721 matches
-
suferit mari pagube materiale și umane: Panciu, Focșani, Bârlad, Petrești, Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
se ridică în două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
La o baladă a drumarilor Stau drumarii lângă drum Ca țânțarii lângă fum. Unii beau câte-un lichior, Alții sforăie cu spor. Câte unii stau senini Și se uită la mașini, Făcând bancuri, bunăoară, Când se rupe-o planetară. Iar când drumul este gata Și le face șeful plata, Iată, a căzut și bruma. Dar, un ordin chiar acuma A
La o balad? a drumarilor by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84156_a_85481]
-
un soare Moldova, Apus de soare Delavrancea¸ livrescul legionar cu deviza "România ca soarele de pe cer!", 1930, încă mă întîlnesc, răsplata muncii vine din ea însăși, chiar dacă nu este chiar munca, pe pat de scînduri, între bagaje, stau patru întinși, sforăie, lumea plătită și răsplătită, sforăiturile în cor, somn, gol, vast, just, alte greșeli! Ora 5,20, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în gara Adjud, a fost sala de deșteptare, cît trebuia să mă trezesc și să mă ridic, trenul cald pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mama mă îndeamnă să beau suc, mergem acasă acuma, fii bărbat și bea o gură de suc! retorică de dezintoxicare de impresia paralizantă, cum îți place ție, mîine mergem acasă, fii bărbat, așa, mămicule! ha, ha! i-auzi ce se sforăiește în jur! labele picioarelor trase în teniși cu pînza strălucitoare, șiretul de la stînga nu atîrnă pentru mine, trupul de humă, de apă și de umbră, și nu de piatră, și nu de piatră legată beton, somnul este șansa mea! ostilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
luate ca atare, de care ne cramponăm din sentiment de real, cel mic și mai adormit, mă scutură să eructez, ce ai, ce ai? roșul costumului, și ești băiat! mielul îl ține țiganca pe stomac, avea și clopoțel, behăie, bătrîna sforăie, are baftă de unul liniștit, pe săraci îi aveți totdeauna cu voi! ai mîncat, te-ai întărit acuma! nu se ține de țigan tovarășul din Pașcani, cheamă pe românește, îl scutur din somn să-i vorbesc, păcăniturile în difuzor acceleratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au prins prima dată? M-a mai prins șeful de post. Era om bun. Se așeza pe scăunel și împreună tot gustam pînă ne îmbătam amîndoi. Dar acum, de ce s-au schimbat obiceiurile? Au venit de la Darabani, granguri mari. Autobuzul sforăia și se legăna în toate felurile, iar o bună parte din fum ieșea chiar în interiorul hurdubaiei. Șoferul era interesat de discuție și, cum era expert în chestii de procese, intervenea ferm, fără drept la replică: Moșule, fără pușcărie nu scapi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spus ăstuia (arată soțul) că o să-l faceți praf, dar el a adormit ca un sac, mîncase varză cu carne și i-a căzut greu la stomac, că niciodată nu se poate opri, este lacom și apoi îi este rău. Sforăia de zăngăneau geamurile, nu le are el cu televizorul că adoarme imediat, dar uneori doarme și din picioare... ha, ha, ha și-l țin să nu pice... Mia, puișor, dom' primar e venit de pe drum și... L-ați văzut, acuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ți-s boii acasă?... S-a bucurat doamna Elvira de albumul pe care i l-ai adus? Sau aștepta ceva mai substanțial?... E în concediu, în Cehoslovacia. I l-am lăsat pe birou. Am închis ochii. Și-am început să sforăi ușor, simulând că dorm. Sub seară m-am dezbrăcat în pijama și m-am vârât sub plapumă. Mi s-a părut cea mai lungă dintre toate nopțile. Nu știu dac-am dormit o oră sau două. M-am învârtit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai cu seamă de când Andrei i-a Înțepenit contoaru’ lui moș Victor, și să-mi vină rău, să cad jos și mai mult nimic! Când am aprins lumina, l-am văzut pe Laur ghemuit În patul de la geam. Dormea dus, sforăia și horcăia, venise probabil la puțin timp după ce luasem de aici ultima jumătate de rom În urmă cu o oră și ceva. Se strecurase prin Întuneric și prin toată sfada noastră din curte cu șoferii. Stinsese lumina fără să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
obrazul Înghesuit În vinilinul prăfuit al banchetei, mozolit de saliva care mi se scurgea din gură. Nu mai vroiam să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur, da, e-n compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mi se Închideau ochii. III Până să oprească trenul, zărisem pe geam ceasul de pe peronul gării Timișoara. Trecuse de opt și jumătate când mă tot sfădeam și mă târguiam cu Andrei pe culoar, În fața ușii compartimentului În care dormea Laur. Sforăia cu mâinile Încrucișate peste capul căzut Într-o parte și cu gura Întredeschisă. Cât Îl mai fugărisem, sărmanul de el, și Andrei, nu, ca să-l lăsăm aici să-și facă somnul și să ne grăbim la treaba noastră... Arăta dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ego sum autque est in me facultas..!” declama de parcă ar fi citit de pe carte. M-am stăpânit să nu mă pufnescă râsul.. de felul cum gesticula, bineînțeles. Tot cu ochii închiși, s-a lăsat ușor pe spate și continuă să sforăie. M-am apropiat de el și l-am întors pe o parte, șoptindu-i... Întoarce-te, Grigore... hai, întoarce-te..!”. Dar, amintirea mi-a luat-o înaintea gândului... și, m-am pomenit că o lacrimă mi s-a rostogolit liniștit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
când organismul refuză să accepte trezirea completă și ți cufundă Întreaga ființă Într-o stare de amorțeală vecină cu leșinul. Resimțeam oboseala zilelor precedente de alergătură și a nopții prea scurte. Pe băncile din jur, pasagerii așteaptă, mulți picotind, câțiva sforăind de-al binelea, chemarea pentru zborul salvator. Lângă mine doarme o fetiță În brațele unei mame cu maramă albă, ceva mai Încolo un bătrân cu turban s-a Întins pe o un scaun, muște vigilente și sâcâietoare sunt gata să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lagunei, iar pe recif spuma de argint a valurilor. 582 Nu pot să dorm și mă foiesc, când pe o parte, când pe alta, printre cearceafurile umede de transpirație. Mă hotărăsc să părăsesc cabina, Încet, fără a deranja colega care sforăie ușor În lumea viselor... Cu un capoțel subțire pe mine și picioarele goale În papuci urc pe covertă și zgribulită de răcoarea nopții, mă ghemuiesc ca o pisică birmaneză Într-un șezlong. La acea oră târzie, totul pare adormit, cu excepția
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Orient nedefinit, exotic...”. Dar dincolo de atitudinea romantică, scriitoarea provoacă situații joviale, ironice și comice, de la călătoria cu carul cu boi..., la 677 călătoria Într-un vagon de dormit cu trei etaje, cu un tren care pufăie obosit, În timp ce ceilalți pasageri sforăie...”. Printr-o privire urieșească, geologică, atrage și generează o juxtapunere de descrieri științifice și artistice, Încercând să creeze acel sentiment asiatic al spaimei de gol, căruia i s-a contrapus, construirea templelor și „casele de pământ ce se Înmoaie și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vorbesc, nu știu ce... N-am știut niciodată rusa - știu șase limbi, dar rusește nu știu nici un cuvânt. Într-o noapte au intrat șase soldați, pe mine m-au lăsat În pace, s-au culcat pe covor și În cinci minute toți sforăiau. Erau foarte obosiți. A doua zi ăla de la birou a spus să se ducă bolnava de acolo, că e nevoie de pat. Și atunci el m-a dus cu căruța la spital, au venit și nevasta și copilul cu el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să rămân tot timpul sau cea mai mare parte din timp alături de ea, de fapt nici nu știam cum să fiu cu ea. Noaptea o lăsam singură, și nopțile erau lungi, pentru că se culca devreme și adormea imediat (o auzeam sforăind). Își petrecea o mare parte din timp dormind, atât nopțile cât și după-amiezele. Uitarea adusă de somn îi era prietenul cel mai apropiat. Și între timp eu pândeam și ascultam, calculând pe baza unei teorii obscure, de neanunțat, periodicitatea aparițiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în nișa goală, în care îmi închipuisem eu că s-ar afla ușa secretă pe care o să se ivească doamna Chorney, reclamându-și drepturile asupra casei. Ședeam pe perne, pândind ușa camerei lui Hartley și ascultând. Uneori, când o auzeam sforăind, ațipeam și eu. Desigur, stăteam des și cu ea în cameră, discutând sau încercând să discut, sau, în deplină tăcere, îngenuncheam alături de ea, mângâindu-i mâinile și părul și dezmierdând-o așa cum ai dezmierda o pasăre. Picioarele îi erau goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se așezaseră în spate. Bancheta era acoperită toată cu cioburi albe, opace, ca niște perle uriașe. — Ce-i chestia asta? am întrebat. — S-a spart parbrizul, nu-ți mai aduci aminte? spuse James. Acum, să mergem acasă, Peregrine? Mașina porni, sforăi urcând dealul, viră, sforăi coborând dealul, înaintând în mare viteză. Curentul sufla cu putere prin parbrizul spart. Nimeni nu scotea un cuvânt. Când am ajuns aproape de bifurcarea de unde începea drumul de pe țărm, Titus spuse: — Vrei, te rog, să oprești? Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bancheta era acoperită toată cu cioburi albe, opace, ca niște perle uriașe. — Ce-i chestia asta? am întrebat. — S-a spart parbrizul, nu-ți mai aduci aminte? spuse James. Acum, să mergem acasă, Peregrine? Mașina porni, sforăi urcând dealul, viră, sforăi coborând dealul, înaintând în mare viteză. Curentul sufla cu putere prin parbrizul spart. Nimeni nu scotea un cuvânt. Când am ajuns aproape de bifurcarea de unde începea drumul de pe țărm, Titus spuse: — Vrei, te rog, să oprești? Aș dori să merg pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căruia nevasta îi naște numai fete. Lucruri nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit pomenește în gura mare numele înțelepților... În textul jurnalului sunt intercalate încercări și realizări poetice de genul celor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
personaj identificabil într-o carte. Figurile omenești își găsesc un corespondent livresc printr-o lectură a realității atât de personală, încât își înstrăinează cu totul referentul. Faptul că „insul cu sabie ninja/ coboară direct din Murakami“ sau că un altul sforăie în cadențe eminesciene nu instituie vreo corespondență cu realitatea, decât cu scopul de a o amenda imediat prin ironie. O ironie zdrobitoare, mai ales că recurge la repere de care prezumtivele sale ținte nici n-au habar. Ca atitudine existențială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ascuns, „ca hoții, ca drogații“, reprezintă una din cele mai necosmetizate și convingătoare viziuni asupra actului scrierii. Dar nu pentru că vorbește despre spaime personale și mizerii publice se apropie poezia Marianei Codruț de autenticitate, nu prin portretele făcute grăsanilor care sforăie în bloc sau prin specularea intimității proprii, viscerale. Ci pentru că acceptă greața de literatură ca o atitudine legitimă a celui ce se îndeletnicește cu scrisul - atitudine mult mai credibilă decât conceptualizările ilicite de ordinul „texistenței“. În acest punct, poezia este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
începui a mă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) " Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura jos de pe spatele sale și a mă arunca cât colo la pământ, cu tot calabalâcul meu sentimental de visătoare filozofie... Toate îndemnurile și silințele mele de a hotărî să
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]