2,307 matches
-
singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz pe seama unuia din negri. Negrului i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz pe seama unuia din negri. Negrului i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă. - Maimuța ți se cam cațără-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bolile psihice și îl observă pe poet, că, înainte de 1883, data îmbolnăvirii zgomotoase a poetului, el prezentase unele perioade de decompensare psihică. Acest act lansează un diagnostic care avea să se impună, deși, pentru noi, este totul dubios, nu numai sifilisul nervos, ci chiar sifilisul humoral al pacientului. Din descrieri contemporane, rezultă foarte precis alura maniacală a acestui al doilea acces: " În nebunia sa nu făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
observă pe poet, că, înainte de 1883, data îmbolnăvirii zgomotoase a poetului, el prezentase unele perioade de decompensare psihică. Acest act lansează un diagnostic care avea să se impună, deși, pentru noi, este totul dubios, nu numai sifilisul nervos, ci chiar sifilisul humoral al pacientului. Din descrieri contemporane, rezultă foarte precis alura maniacală a acestui al doilea acces: " În nebunia sa nu făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să fi fost determinate de septicemia de care a suferit bolnavul în ultimele săptămâni de viață. În concluzie, tragedia bolii sale, în spiritul clinicii contemporane, nu avem nici o dovadă că Eminescu a suferit de paralizie generală progresivă și nici de sifilis. Evoluția suferințelor sale psihice conturează, în mod indubitabil, o psihoză afectivă, și anume, psihoza maniaco-depresivă, boală care s-a manifestat periodic, între crize starea intelectuală a pacientului fiind nealterată. NOTE BIBLIOGRAFICE 1) N.A. Bogdan, Orașul Iași, Iași, 1913, p. 199
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prolifică sub aspectul cercetării științifice. A fost un remarcabil animator al cercetărilor de istoria medicinii. Din 1930, Catedra de neuropsihiatrie a fost atribuită profesorului Leon Ballif, care s-a remarcat ca organizator desăvârșit și ca cercetător; contribuțiile sale în domeniul sifilisului sunt consacrate pe plan mondial. Leon Ballif, în colaborare directă cu prof. Wagner von Jaureg, laureat Nobel, a înființat la Socola primul Centru de impaludare terapeutică din lume. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Școala chirurgicală ieșeană, în cadrul căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o personalitate rară, de o modestie care părea că îi strivea făptura. Această modestie delicată a lui Gheorghe Zamfir, neobișnuită în societatea de astăzi, părea câteodată chiar un defect. L-am cunoscut bine, în împrejurările unei îndelungate colaborări în problema sifilisului nervos. Nu l-am perceput, datorită firii lui, ca pe un profesor, era doar un coleg perfect. Făcea parte din acea categorie (rară printre profesori) care reușește să aibă cu cei mai tineri și, firește, subordonați, relații de prietenie; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
participat activ în campaniile antimalarice. Între 1929 și 1934, a îndeplinit repetate misiuni cu același caracter în Extremul Orient. În felul acesta, medicul Mihai Ciucă s-a identificat cu acțiunea de combatere a unor flagele cu extindere masivă: holera, malaria, sifilisul nervos. Ca om de știință dotat cu o recunoscută inventivitate și pe baza unei prodigioase activități, profesorul Ciucă a elaborat studii, cercetări și a făcut descoperiri importante în bacteriologie, în biologia bacteriofagului, mai ales, domeniu care l-a consacrat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Grigore Ghica" din Dorohoi și a urmat Facultatea de Științe Naturale la Iași. A fost reținut asistent și tot în acei ani a început colaborarea cu profesorii M. Ciucă și L. Ballif în cadrul Centrului Rockefeller de la Spitalul "Socola" (secția de sifilis nervos). În acest centru, de reputație mondială, împreună cu M. Ciucă, Ungureanu a elaborat studii care l-au impus ca un cercetător deosebit. Încă din 1937, s-a distins ca element cu chemare către cercetare, dar colaborarea cu M. Ciucă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să amelioreze condițiile organizatorice. Este inițiatorul rețelei de asistență medico-socială a bolnavilor psihici din Moldova și realizatorul nucleului acestei asistențe, astăzi foarte extinsă. A organizat un centru de malarioterapie corespunzător marilor necesități tratament a unui număr impresionant de cazuri de sifilis nervos. De la înființare, acest serviciu a beneficiat de sprijinul de specialitate al profesorului M. Ciucă. În direcția studiilor de neurosifilis și de malariologie (serviciul oferind condiții de tip experimental pentru aceste studii, prin însuși specificul său), sub directa conducere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
despre activitatea medicală desfășurată în trei războaie la care a participat ca ofițer medic pe front; avea o îndelungată experiență de cercetător, în care se intersecta optica omului de laborator cu clinicianul patolog. Unele capitole, printre care tuberculoza, rahitismul și sifilisul, i-au impus numele ca o autoritate. A publicat un celebru Tratat de pediatrie, coordonând optica unor importanți pediatri români. Începând din anii '60, a fost membru al Academiei de Științe Medicale și al Academiei Române. În 1953, transferându-se la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Într-o epocă a controverselor religioase oamenii au găsit, fără îndoială, reconfortant să aibă la dispoziție o istorie permanentă, susținută de texte atât creștine, cât și clasice care parcurgea tot drumul înapoi până la Creație. După moartea lui Sabellico (de un sifilis desfigurant) în 1506, Veneția nu a mai avut niciun istoric oficial sau cvasi-oficial până în 1516, cănd Andrea Navagero a fost numit în această poziție, dar lucrarea lui Navagero nu a supraviețui, de vreme ce la moartea să în 1529 proiectul istoriei lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
incognito suburbiile Bucureștiului și pe cele ale propriei lui capitale, s-ar convinge de tot ce ar trebui să se facă pentru civilizarea, organizarea și dezvoltarea propriei lui țări și ar trage concluzia că o cruciadă împotriva alcoolismului și a sifilisului ar fi mai necesară și mai profitabilă pentru Rusia decît cruciada dezastruoasă împotriva turcilor în profitul bulgarilor!1 Pe lîngă intervenția directă a diplomaților, așa cum am demonstrat, era exercitată o puternică influență europeană și asupra instituțiilor politice adoptate de statele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acum cochetez exact cu discursul prin care mitocanul se legitimează. Mă întreabă dacă mai scriu, mă chestionează cu tonul compătimitor cu care l-ai întreba pe vreunul dacă se mai masturbează sau dacă are dovezi sigure că a scăpat de sifilis. Îi spun că nu mi-a trecut, ba, uite, am niște cronici de-ți vine să dai cu câinii în căciulă, cronici bune, domnule, nici nu credeam să am parte vreodată de așa ceva. Și nici măcar nu-i cunoșteam pe indivizii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tipărituri culturale, unde să discute extrem de aplicat despre cărți citite pe diagonală. Nu, exagerez, era într-adevăr un tip cu farmec, un personaj, dar ca să dea verdict, ca să facă critică literară, era recomandat pentru asta, exact, ca vorba lui Țuțea, sifilisul la sistemul nervos. Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de baroc al străzii, baroc popular. Normal că se simțise lezat că ăștia mai tineri îmi luaseră partea - și îmi făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bine lustruiți. Bifurcația cu dubitații E tare neplăcut să fii prost. Nu că ar fi un handicap. Dovadă că atâta lume o duce bine fără să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când - Doamne ferește! - te căptușești cu un sifilis, îl rezolvi la doctor. Mai toate neplăcerile sunt anunțate de niște simptome. Au o relație pregătitoare cu necazul. Numai relația cu prostia rămâne pe vecie confuză. Poți să și mori supărat pe omenire, convins că problema-i a ei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și pe-acasă, că avem treabă.»“ „Ce treabă aveam noi împreună - s-a mirat baritonul -, nu cumva cânta în secret?“ „Ba da - a răspuns Marin, ca și cum trebuia să accepte că șeful său avusese un moment de nebunie, așa, ca un sifilis - dar nu ca dumneavoastră. Mai mult răgea.“ „Doar nu vrei să spui că răgea arii de operă?!“ „Ba da, domnu’ bariton - a mai zis Marin cu aerul omului care se lepăda de un păcat și putea să moară liniștit -, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
directorului, cu care era prieten -, tu ai fost la mine acasă, știi cât de curată e nevastă-mea, ce zici despre cum mi-a vorbit tembela aia de la grădiniță? Că doar e râie, nu-i ceva de rușine, nu e sifilis. Pui corect problema și o rezolvi.“ Ionescu a fost de altă părere și Popescu și-a dat seama că trebuie s-o lase mai moale cu prietenia dintre ei. Cât despre invitațiile la masă, aleluia, să-l mai cheme și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Gazeta literară, 25 septembrie 1958) Delirul lui Eugen Jebeleanu (nota V. I.) „Când s-a ivit lepra pe suprafața pământului? (Odată cu biciul Iov? Sau mai înainte?) Când s-a ivit ciuma? (Odată cu Vodă Caragea sau cu mult mai înainte?) Dar sifilisul zis și sfrenție, adică boala franceză? (Odată cu superbii cruciați? Sau mai înainte?) Iată întrebări pe care și le poate pune orice om, ca să măsoare vârsta calamităților abătute asupra bietei omeniri. Omul își amintește și se înfioară. Însă cui iar trece
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
folosită și înainte de ’89, prin care oamenii incomozi erau denigrați și li se punea eticheta de ,,nebun”. De altfel, după ultimele relatări din presă, pe bază de documente, se pare că nici Mihai Eminescu n-ar fi murit bolnav de sifilis așa cum am învățat la școală. Despre activitatea de publicist a poetului din ultimii săi ani nu s-a vorbit mai nimic până acum. Dar prin puterea cuvântului și a scrisului său ascuțit, a deranjat mai multe interese din acea perioadă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cea a Gabrielei Vrânceanu Firea de la Antena 3, unde tribunul spune că Traian Băsescu umblă cu două spitale mobile după el, pentru că nu poate rezista două ore fără să se branșeze la organe artificiale, sau că Mircea Dinescu are un sifilis cronic. Nimeni nu se gândește să-i protejeze măcar pe copii de pornogra fiile isterice ale unui domn cu mustață și laptop, pe nume Stan, combinate cu pornografiile mieroase și insinuante ale unui domn fără laptop, pe nume Cristoiu. Nimeni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sau „jidovească”), despre care amintește (din păcate, fără să dea amănunte) Artur Gorovei În studiul său din 1931 privind Descântecele românilor <endnote id="(150, p. 98)"/>. Este, de asemenea, posibil ca „boala ovreiască” să fie una dintre denumirile populare ale sifilisului, căruia i se mai spunea - pe lângă șangăr, șancru, sfreanț - și „lepră ovreiască” <endnote id="(695, p. 99)"/>. În 1937, Mircea Eliade era Îngrijorat că „neamul românesc” va sfârși „surpat de mizerie și sifilis, cotropit de evrei și sfârtecat de străini
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să fie una dintre denumirile populare ale sifilisului, căruia i se mai spunea - pe lângă șangăr, șancru, sfreanț - și „lepră ovreiască” <endnote id="(695, p. 99)"/>. În 1937, Mircea Eliade era Îngrijorat că „neamul românesc” va sfârși „surpat de mizerie și sifilis, cotropit de evrei și sfârtecat de străini” <endnote id="(675, p. 63)"/>. Promovată de foarte mulți publiciști și ideologi antisemiți, imaginea „evreului sifilitic” era totuși contrazisă de alții, nu mulți. Argumentele acestora din urmă erau baia rituală pe care o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și morală”, cum scria Hitler În Mein Kampf, În 1924), că degajă mirosuri pestilențiale („adesea mi se făcea greață de la putoarea degajată de acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii alterează puritatea etnică a societății germane, murdăresc rasa ariană și Îi spurcă sângele. De altfel, În septembrie 1935, Hitler a promulgat așa-numita „Lege pentru protejarea sângelui și onoarei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
antisemit Karl Lueger, Hitler era obsedat de teoria tipic vieneză (formulată și În Mein Kampf, 1924) conform căreia, chipurile, Ostjuden practicau „comerțul cu carne vie” În Europa Centrală, aducând din estul continentului prostituate evreice care infectau sângele arienilor cu morbul sifilisului <endnote id="(278, p. 473 ; 267, p. 638)"/>. Datele statistice nu confirmă exagerările prezentate mai sus. În Bucureștiul anului 1914, de pildă, din totalul de 302 prostituate Înregistrate la poliție (alte câteva sute lucrau clandestin), doar 9 erau „israelite” - adică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]