673 matches
-
construită în vara anului 1877 din ordinul regelui, urmându-se instrucțiunile de scenografie, scrise de Richard Wagner pentru opera Parsifal. Construcția sihăstriei a creat probleme serioase, deoarece regele a vrut să fie amenajată o pajiște cu flori în fața clădirii, iar sihăstria se afla la altitudinea de 1.100 de metri deasupra nivelului mării, în munți. Astfel, de fiecare dată când regele mergea să o viziteze, grădinarul-șef trebuia să planteze flori acolo. Coliba a început să se degradeze în timp și
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
trebuia să planteze flori acolo. Coliba a început să se degradeze în timp și prin 1945 a dispărut cu totul. Ea a fost reconstruită din nou în parcul castelului Linderhof. "Aceste trei structuri, "Grota lui Venus", "Coliba lui Hunding" și "Sihăstria lui Gurnemanz" amintesc vizitatorilor de operele lui Richard Wagner. Dar, pe lângă arhitectura barocă, Ludovia a fost interesat și de lumea orientală." Chioșcul maur "Chioșcul maur" a fost realizat de arhitectul berlinez Carl von Diebitsch pentru Expoziția Universală de la Paris din
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
alcătuit din următoarele 4 obiective: Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin părțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei". Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni. Denumirea localității provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, a
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
fratele Toader Arăpașu (viitorul Patriarh Teoctist). Chilia în care a locuit acesta este păstrată astăzi ca muzeu, pe zidul ei fiind amplasată în anul 2005 o placă memorială. Ca urmare a Decretului nr. 410 din anul 1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale C.A.P.-ului. În anul 1968, mitropolitul
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale C.A.P.-ului. În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obște de călugări. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mănăstiresc începuse să se degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstirești, executându-se în același timp și importante lucrări de restaurare, consolidare
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
La revistele: Sub Fereastra Mare, loc de închinare (d) - cu participarea IPS.Antonie Plămădeală; Altare de jertfă (d); Biserica din grâu (e); Nădejdea creștină (e); Ce-ai cu mine, Doamne? (dd) - cu Mircea Constantinescu în rolul lui Tudor Arghezi; În sihăstrie eternă (dd) - cu Mitzura Arghezi și IPS Valeriu Bartolomeu Anania; Miracolul românesc (e) - cu IPS Antonie Plămădeală; Dreptul de a-ți plânge morții (d); Obârșia lui Eminescu (d); Brâncuși - cioplitorul de suflete (dd) - cu Ernest Maftei în rolul lui Brâncuși
Grid Modorcea () [Corola-website/Science/313882_a_315211]
-
octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de lemn a fost construită în perioada 1728-1748 pe coasta versantului, la o distanță de circa 50 m de culmea și platoul acestuia. Schitul întemeiat de Agafton a fost obște de călugări până la începutul secolului al XIX
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
îmbrăcămintea din metal argintat și aurit a iconoanei Maicii Domnului socotită făcătoare de minuni. Dacă aici exista o biserică de lemn încă din veacul al XVIII-lea pe un teren înconjurat de ape și mlaștini, adică puțin populat, propice unei sihăstrii mai vechi în jurul Codrilor Vlăsiei, este posibil ca să fi fost chiar un schit de călugări la marginea Bucureștiului care va fi avut legături cu Sfântul Munte Athos sau care va fi fost înzestrat de un boier sau domnitor cu sfinte
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
situată în satul Oneaga din comuna Cristești (județul Botoșani). El a fost înființat în anul 1780 de către boierul Neculai Cristescu în mijlocul pădurii de stejar de pe Dealul Mănăstirii, la 1,5 kilometri est de satul Oneaga. Schitul aparține canonic de Mănăstirea Sihăstria Voronei. La mănăstire se ajunge de pe un drum pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
în mijlocul pădurii de stejar de pe Dealul Mănăstirii, la 1,5 kilometri est de satul Oneaga. Schitul aparține canonic de Mănăstirea Sihăstria Voronei. La mănăstire se ajunge de pe un drum pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși. În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
și ieromonahi care au slujit la schit. Printre monahii de la sunt cunoscute numele nacealnicilor Mihail, Isaia, Ghervasie, Ilarion, Inochentie, Ioil, Galaction și Porfirie. De asemenea, aici a viețuit o perioadă ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917), care s-a mutat apoi la Sihăstria Voronei, unde a murit în 1917. În anul 1862, după o funcționare de 82 ani, schitul a fost desființat printr-o ordonanță domnească. După cum spune tradiția orală, motivul desființării schitului a fost faptul că monahii de aici au oficiat cununia
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Vânători din comuna Gorbănești (județul Botoșani) , unde a fost remontată și folosită în continuare drept biserică de mir. În poiana pădurii a rămas doar piciorul mesei altarului. După căderea regimului comunist, ieromonahii Pimen Chirilă și Teodosie Bahnă din obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei au început să strângă materiale de construcție pentru o biserică de zid, dorind să reînvie în poiana din pădure vechia vatră monahală. Cu banii obținuți de la credincioși au construit primele chilii și o fântână. În anul 1994, din inițiativa
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost reînființat Schitul Oneaga, cu obște de călugări, avându-l ca egumen pe ieromonahul Teodosie Bahnă. Deoarece Mănăstirea Vorona avea atunci obște de maici, schitul a fost pus în ascultare canonică față de Mănăstirea Sihăstria Voronei. În anul 1995 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, care a fost sfințită la 1 octombrie 1999. În aceeași perioadă s-au realizat icoanele, catapeteasma și pardoselile, s-a construit o casă nouă cu trapeză
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
cu scândura de culoare cărămizie, a fost schimbat acoperișul de șindrila și s-a pus pardoseala de parchet. Cu acest prilej, s-a curățat pictură din altar, restul bisericii fiind pictată în tehnică frescă de către ieromonahul Vartomoleu Florea de la Mănăstirea Sihăstria. Lângă peretele nordic al pridvorului bisericii se află o troița de lemn construită în anul 1975 de către Antal Irimia și soția sa, Ioana din Toplița (județul Harghita), în amintirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă în anii 1914-1918 și 1944
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Agapia () [Corola-website/Science/317543_a_318872]
-
persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. În "„Autobiografia”" sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o perioadă de sihăstrie, apoi s-a înrolat în armata insurgenților evrei și la 16 ani a primit comanda unui detașament militar din Galileea. În anul 64 a fost trimis la Roma pentru a negocia cu reprezentanții lui Nero eliberarea unui preot evreu prizonier
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
de brad un praznicar, cu suprafața construită la sol de 48 mp, (iar la nord de prăznicar a fost cumpărat un teren de 800mp necesar extinderii complexului parohial). În exterior (latura de vest) a complexului parohial este situat Parcul Parohial Sihăstria”, amenajat să servească și ca ,Școală de vară”, având împrejmuirea rustică, din bulumaci de salcâm și scândură de brad, prevăzut la sud și vest.cu portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
episcopale din Român. în pridvorul închis al bisericii mănăstirii Sucevița, ctitoria Movileștilor, apar 14 scene din viața și pătimirea să. Scene cu pătimirea Sfanțului Ioan cel Nou se pot admira și în pictură interioară a bisericilor de la mânăstirile Secu și Sihăstria din jud. Neamț.
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
oficiat o căsătorie între creștinul Claudius, centurionul Cohortei Iasiene și Doamna, fiica preotului Ancus al zeului roman Marte. Zosim trăia în pustnicie în codrii din apropierea municipiului Iassiorum, codri ce fuseseră consacrați zeului grec Pan, protector al turmelor și al păstorilor. Sihăstria unde trăia bătrânul a fost denumită de către oamenii din apropiere Schitul lui Păun. În monumentala lucrare a lui Theodor Codrescu, "Uricariul", publicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se spune că vameșul Păun (grec originar din Epir
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
Habsburgic (1775), în Câmpulung s-a așezat o garnizoană militară austriacă comandată de ritmaistrul Franz Pizelli. Printre militarii garnizoanei se afla și un român transilvănean pe nume Stoian. Acesta, împreună cu alți militari, a primit ordinul să dărâme schitul din Poiana Sihăstriei, construit în anul 1541 de către domnitorul Petru Rareș într-o poiană de la poalele Munților Rarău. După legendă, Stoian ar fi orbit ca pedeapsă divină. Având remușcări pentru ceea ce a făcut, Stoian a înălțat după anul 1781 o biserică de lemn
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Vad, comuna Vad, județul Cluj, a fost construită în secolul al XV-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Ipotetic prima biserică în Vad a fost o sihăstrie construită de (sau în timpul fraților) Balc și Drag, cândva, pe la sfârșitul veacului al XIV-lea și începutul celui următor. A doua biserică construită pe locul fostei sihăstrii, este opera lui Ștefan cel Mare sau, mai probabil, a lui Petru Rareș
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
monumentelor istorice sub codul LMI: . Ipotetic prima biserică în Vad a fost o sihăstrie construită de (sau în timpul fraților) Balc și Drag, cândva, pe la sfârșitul veacului al XIV-lea și începutul celui următor. A doua biserică construită pe locul fostei sihăstrii, este opera lui Ștefan cel Mare sau, mai probabil, a lui Petru Rareș. Biserica are hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost mănăstire și reședință episcopală. În lipsa unui document probator este imposibil de stabilit anul construirii ei. Prin planimetrie și stil
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
așezământ monahal reînnoirea privilegilor acordate odinioară Mănăstirii Bistriței”. Ilarion , activ și curajos, nu putea fi decât Episcopul Vadului deoarece această episcopie își exercita jurisdicția și în părțile Năsăudului și ale Bistriței”. Noul așezământ monahal durat în piatră, numit de unii “sihăstria Telciu” sau “mănăstirea din Telciu”, lua locul unei sihăstrii de lemn din veacul XV și a durat posibil până către sfârșitul sec. XVII când a fost desființată de calvini. Existența unei mănăstiri sub culmile Țibleșului dinspre Nedeia și Măgura Calului
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
activ și curajos, nu putea fi decât Episcopul Vadului deoarece această episcopie își exercita jurisdicția și în părțile Năsăudului și ale Bistriței”. Noul așezământ monahal durat în piatră, numit de unii “sihăstria Telciu” sau “mănăstirea din Telciu”, lua locul unei sihăstrii de lemn din veacul XV și a durat posibil până către sfârșitul sec. XVII când a fost desființată de calvini. Existența unei mănăstiri sub culmile Țibleșului dinspre Nedeia și Măgura Calului este atestată și de toponimul Valea Călugărului. La 14
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România", punctul de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articolele "Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-a afirmat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și inginerul Paul Lazăr Tonciulescu. Așezările rupestre din arealul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a doua jumătate a secolului al XVI-lea au apărut aici modificări semnificative, care au marcat tranziția de la modul de organizare anahoretic al vieții religioase la cel cenobitic. Ca urmare a daniilor făcute de voievozii Țării Românești, situația locală a sihăstriilor s-a îmbunătățit, ele transformându-se în chinovii unde viața monahilor s-a desfășurat în comun. Din acest punct de vedere, actul de danie din 1857 al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]