888 matches
-
tulburat. Nu a apucat să mai vină și altă dată, deoarece la puțină vreme după aceea a murit. În schimb, feciorii lui se mai abăteau din când În când din drumurile pe unde Îi ducea vânătoarea, ca să-l salute pe sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să plece cât mai era Încă lumină. După-amiaza Înainta și aici nu putea Înnopta. Dacă vine Bodo, spuneți-i că l-am căutat, că sunt Îngrijorată și că am nevoie de ajutorul său. Mâine vin din nou. Să mă aștepte. Sihastrul o binecuvântă și se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e un om foarte Înțelept, a priceput că cea mai bună doctorie ar fi să veniți Înălțimea Voastră la căpătâ iul lui. De aceea mi-a poruncit să las veșmintele pentru Säckingen și să vă caut cu mare grabă la sihastrul cel nebun, unde aveam să vă Întâlnesc cu siguranță. Să vă spun totul cu fereală, ca să nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog fierbinte nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și poieni, până ce Întunericul le Învălui cu totul. Adelheid simți cum o spaimă nelămurită o cuprinde. Nu era numai grija pentru starea iubitului ei, ci, pe măsură ce-și croiau drum pe sub cetinile negre, Își amintea tot mai lămurit sfatul sihastrului: „Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare!“ De câteva ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
misivele cu Încre dere. Fără să piardă timp, Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră. * * * În timp ce, din porunca starețului Urban, Heribert se Îndrepta spre chilia sihastrului, un curier ieșea cu repeziciune pe poarta mânăstirii, cu destinația Zürich. Schimbând caii la fiecare han, așa cum i se poruncise, curierul ajunse fără Întârziere și În aceeași seară bătu la poarta uriașă a casei impu nătoare de pe malul lacului. Jupân
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părintele stareț se grăbi să-l Întâmpine cu onoruri, ca și cum ar fi fost cel puțin episcop. Starețul se Întreba cum de-a putut bătrânul să găsească drumul printre mulțimea de clădiri, foișoare și scări, deși nu fusese niciodată la mânăstire. Sihastrul se Înclină În tăcere și se pregăti să-l urmeze, fără nici o sfială sau mirare, și privi drept Înainte, ca și cum vederea impunătoarei mânăstiri i-ar fi fost cunoscută dintotdeauna. — N-am timp de vorbit, vreau Înainte de toate să văd rănitul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Puteai să te duci de-a dreptul la ducele Bertold, să-i povestești totul! Ce-o să se Întâmple acum? Nu te-ai gândit la urmări, nu numai pentru cei doi tineri, dar și pentru noi? — Bine a făcut duhovnicul, vorbi sihastrul, țintuindu-l cu o privire aspră. E bine așa. Ducele Conrad este o minte Înțeleaptă și un suflet cinstit, În pofida anilor puțini pe care Îi are. Nu-l va trăda pe prietenul său Bodo. Nici pe ne poata sa, nici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai fost ultimul care a văzut-o pe prințesă. și vă rog ceva pe toți, cu multă umilință: nu-l uitați nici pe fiul meu. Nu trebuie uitat că și el se află În pri mejdie de moar te. Părinte sihastru, te conjur, știu că ești mare tămă duitor. Vindecă-l pe Bodo. L-am văzut adineauri și m-am cutremurat. Pe chipul lui e așternută umbra morții. și să nu uităm de asemenea primejdia În care se vor afla cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să vorbească: — Vă rog să mă iertați că Îndrăznesc să grăiesc În fața atâtor capete luminate. O fac numai pentru că soarta celor doi tineri mă Îndurerează. Ce știm? știm că domnița Adelheid a plecat de la cuvioșia voastră, se Înclină el către sihastru. Îngăduiți să cercetăm drumurile În jurul acelui loc. Eu, ca străin, pot s-o fac fără să bat prea tare la ochi. — și dacă te Întâlnești iar cu oamenii lui Eglord? Ei te cunosc, nu-i așa? Întrebă starețul cu prudența
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apoi Îi turnă pe gât, dintr-o sticluță, un lichid roșiatic și, ca prin minune, fața bolnavului se Învioră, ochii i se deschiseră și buzele arse de febră murmurară: — Ce-i cu mine? Unde mă aflu? — Stai liniștit, fiule. Vocea sihastrului era de o blândețe neobișnuită. — Stai liniștit. Ai curaj și nădejde În Dumnezeu. El te va ajuta așa cum Îi ajută pe toți cei care Își pun nădejdea În El! Bodo Încercă să zâmbească: — Îți mulțumesc, părinte. Ce-i cu Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Începu să se Îngrijoreze... XII — A sosit timpul, jupâne Urs, să fac lumină Într-o istorie veche, care, dacă nu s-ar fi Întâmplat toate câte s-au Întâmplat În ultimele zile, ar fi trebuit să rămână În Întu neric... Sihastrul vorbea cu amărăciune. Pentru prima oară - bancherul zürichez Îl cunoștea de multă vreme - pe chipul său apăruse o expresie de omenească Îngrijorare și dez nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se va ridica excomunicarea, o va părăsi pe păcătoasă, deși aceasta era Însărcinată. Mai mult, l-a recunoscut pe fiul olandezei ca singur moștenitor și urmaș la tron. Mă vei Întreba, pe drept, de unde știu toate acestea, consiliere, eu, un sihastru pe jumătate sălbatic, trăitor În acest colț de lume uitat până și de Dumnezeu. Va trebui să-mi calc un jurământ pe care l-am păstrat cu sfințenie până astăzi și Stăpânul nostru Atotputernic va hotărî dacă trebuie să mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Se destăinuise părintelui Bernhard și acesta scutură Îngân durat din cap. Nu vedea nici o ieșire, totuși promise să-i vorbească lui Conrad când se va ivi momentul potrivit. Într-una din vizitele la chilia din munte, povestise totul prietenului ei, sihastrul. Bătrânul o ascultase cu un interes neobișnuit, așa i se păruse. Da, Îl cunoștea pe Bodo, care trecea deseori pe acolo. Fără Îndoială era un tânăr de o valoare cu totul neobișnuită... — Dar, copila mea, la vârsta ta sentimentele sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Curte, de tatăl meu...“ Dar Bodo n-ar fi consimțit niciodată să-și calce jurământul de credință față de stăpânii lui. „Bodo n-ar fi În stare de o faptă care să ne dezonoreze. Nu, fericire cu asemenea preț nu există...“ Sihastrul le promisese că va veni ziua când toate piedicile vor fi Înlăturate. „Îl cred“, Își spuse prințesa. „Nu m-a mințit niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tatăl lui, care Îi atinse fruntea cu buze tremu rătoare. Nici un mare senior nu-l Întrecea pe bătrân În dis creție și tact, și-i era recunoscător pentru aceasta. Jupânul Urs spuse: — Trebuie să-ți mai dau o veste Îmbucurătoare. Sihastrul nostru, care te Îngrijește cu atâta devotament, Îți este mult mai apropiat decât crezi. El te-a adus ca prunc pe meleagurile noastre și e gata să depună mărturie În fața stăpânilor noștri privitor la originea ta... — Asta e cu adevărat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mult mai apropiat decât crezi. El te-a adus ca prunc pe meleagurile noastre și e gata să depună mărturie În fața stăpânilor noștri privitor la originea ta... — Asta e cu adevărat o zi bună pentru mine, se bucură Bodo. Prietenia sihastrului mi-e mult mai prețioasă decât toate coroanele din lume. Nu vreau să devin rege, să lupt cu fratele meu pentru coroană. Te rog să mă Înțelegi, tată. El s-a născut pentru a fi rege, dintr-o căsătorie legiuită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că starețul porunci să se pună șaua pe cal și, cu o iuțeală de necrezut, porni de Îndată, Însoțit de doi frați, spre Freiburg. Mai cu seamă Bodo primi veștile cu o tulburare pe care nimic n-o putu potoli. Sihastrul, care tocmai venise la căpătâiul său, Împreună cu jupânul Urs, Încercă să-i spună totul cu fereală, dar tânărul sări ca ars din pat, deși era Încă foarte slăbit. — Cum credeți că pot sta aici liniștit, când Adelheid e În mâna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împiedici a porni Într-acolo. Iar pe Sfinția Ta te rog să nu mi răpești credința și nădejdea În pronia cerească, silindu-mă la un gest necugetat! Hotărâră deci să plece Împreună spre Staufen, Însoțiți de slujitorii lor. Mai mult, sihastrul trimise după ajutor În satele vecine și, aflând că sfântul lor Îi cheamă În ajutorul ducelui Conrad, oamenii nu zăboviră. Fiecare luă ce-i fu la Îndemână, și porniră șiruri, șiruri, cu ghioage, cu coase și securi, cu tot ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dreptate. Evident, flacăra de pe mormântul lui lui Ștefan ardea, amintind de vremelnicia tuturor, indiferent de rang. Am cugetat atunci că, totuși, amintirea dăinuie și rămâne în conștiința semenilor. Convingerea că așa-i, mi-a fost întărită la chilia lui Daniil Sihastrul, pe care n-am ocolit-o, deși o mai văzusem. Încercam să-mi închipui traiul într-o bucată de stâncă scobită, mereu în frig sau soare, singur și poate bolnav. Odată atinse obiectivele din zonă, înainte de a urca din nou
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
așa numitei Vale a Morții. Avem Înainte o cale de 250 km. O regiune foarte slab populată. Pe la ora 1 noaptea, ajungem la o stațiune de benzină, trecută cu numele de „Jean” pe hartă. Domnul Jean trăiește aici ca un sihastru. Are benzină, dar și câteva burdufe cu apă, atârnate În tavan. La 3 noaptea suntem În renumita stațiune, orășel din Nevada, Las Vegas, cu 5.000 locuitori, oraș al aviatorilor și al jucătorilor din tripouri. Soția și Sănduța, copleșite de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la menținerea prefecturii locale; Doctorul Lupu și țăranii, Scrisoare către țărani, reproduceri de versuri din Adevărul artistic și literar versuri de Alex. Vlahuță (Hristos a înviat), G. Coșbuc (Blestem de mamă), D. Anghel (Spaniole), Șt. O. Iosif (Tălmăciri), Nicu Dracinschi (Sihastrul, Copii fără vină). Cu numărul 36, duminică 16 noiembrie 1930, Desrobirea își schimbă sediul redacției și administrației la Cernăuți, Hotel Central și apare „după o întrerupere de 4 luni”. Tipografia Guttman - Zuckermann str. I. Flondor nr.28, redactor responsabil V.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care apărusem. Iar pe alt perete se vedeau (și mai trist) fotografii de-ale mele tăiate din diverse ziare. În acest moment a trebuit să mă predau cu un geamăt și să mă uit în altă parte. Tata devenise un sihastru, cineva care fie nu știa că fiul său era pierdut pentru el, fie refuza să creadă acest lucru. Apoi camera - aproape simțind cât de mult mă consumam - plonjă înainte și panoramă de jur împrejurul casei. Aparatul dădea dovadă de îndrăzneală și discreție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucrarea Folclor din Lămășeni ce urma să apară În 1990. Comunică-mi, te rog, tot ce m-ar interesa, bineînțeles dacă sănătatea și timpul Îți permit. Dorindu-vă amândurora multă sănătate și putere de muncă, primește o caldă Îmbrățișare de la sihastrul din Lămășeni. M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”(Lămășeni)” data =”13 martie 1991”> Stimate prieten Eugen Dimitriu, La rândurile ce scrisesem imediat după primirea revistei „Ethos” nr. 2/1991 așteptam un răspuns. Se pare că binevoitorul căruia i-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ofertei făcute Inspectoratului Județean pentru Cultură Suceava ca să prindă În planul de tipărituri și lucrarea Istoria ținutului În date și cifre. N-am primit nici un răspuns până În prezent. Despre mine, să zic, mă simt ca la 84 de ani - un sihastru pe care nu l-a ocolit reumatismul, tensiunea arterială și ulcerul duodenal - care nu cedează, obligându-mă să stau numai În gospodăria singuratică - În sensul că sunt zile când nu vorbesc cu nimeni (...). Dacă din Întâmplare ai vreo ocazie să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Vodă. Arhimandritul chiamă pe Jderi la Curte și îi pune sub jurământ în curent cu planurile și destinele lui Vodă, pentru care a fost jurat de Bogdan-Vodă, care Bogdan-Vodă moștenise jurămândul dela Maramureșeni, legământ cavaleresc și mistic, pecetluit și de sihastrul dela Călimani urmaș al Dekeneilor. Semn steaua cu cinci crengi). Măria sa are nevoie de oameni de credință tare. Deci Arhim. cere lui Simion să vie în slujba lui Vodă la Curte. Cu Jder cel mititel M. S. nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]