802 matches
-
În gol spre o reclamă auto, Întrebîndu-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, cînd lîngă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă. Nu, zic, fără să Întorc capul. — Dar nu poți rămîne aici, În ploaie. — Ba da, pot. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nimicuri. La chestii dintr-astea sînt absolut nepricepută. Nu mi-ar place absolut deloc să am de-a face cu oameni care intră și ies, solicitînd diverse lucruri. Nu știu cum de suporți. Asta mi se potrivește, pentru că e o activitate solitară, silențioasă. — Nu te apasă singurătatea? — Uneori. SÎnt obișnuită cu ea, totuși. Temperamentul de scriitor și, știi tu, tot tacîmul... Se Întinse. Vrei să mîncăm? Să mergem În camera cealaltă. E frig, dar nu atît de umed ca sus. Își luă sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am mobilul În mînă În fiece secundă. Iar astăzi sîntem În plină pregătire a campaniei de primăvară. Numai ce Îmi Închei prezentarea, că mobilul Începe să vibreze. Nu Înțeleg deloc opțiunea asta cu vibrațiile. Îmi Închipuisem că urma să fie silențios, fără să deranjeze pe nimeni, dar, În loc de asta, telefonul țopăie acum pe masă și bîzÎie foarte agresiv, În timp ce Jonathan, directorul nostru executiv, se oprește din vorbit și ridică mirat dintr-o sprînceană. — Scuze, mormăi eu Întinzîndu-mă după mobil. Mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
văzu câteva tuburi de pastile pe o masă. - Nu, nu. Acolo, pe raft. - Aha, acum am înțeles. Care din ele? întrebă ea. - Cel din capăt. Macallan, optsprezece ani. Și te rog, ai mare grijă cum torni. Cu cât e mai silențios, cu atât e mai bine. - Vorbești chiar cu persoană cea mai potrivită. Robert-Houdin obișnuia să spună că ai nevoie de trei însușiri pentru a fi un iluzionist de succes. Dexteritate, dexteritate și, mai ales, dexteritate. În câteva secunde, o cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
obișnuia să spună că ai nevoie de trei însușiri pentru a fi un iluzionist de succes. Dexteritate, dexteritate și, mai ales, dexteritate. În câteva secunde, o cantitate deloc neglijabilă de whisky fusese picurată în paharul lui Rhyme - într-adevăr, foarte silențios, chiar imperceptibil. Thom ar fi putut foarte bine să fie în cameră și tot nu și-ar fi dat seama. Kara adăugă apoi un pai și puse paharul în suportul special de pe scaunul lui Rhyme. - Servește-te, spuse ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
său și fu recunoscut de programul special instalat pe computer. „Comandă” era cuvântul care pornea mecanismul prin care criminalistul controla totul. O fereastră se deschise pe monitor, pe care doar el o vedea, întrucât Magicianul era cu spatele: „Instrucțiuni?” întrebă silențios programul. - Ai fost făcut de comandă? întrebă Magicianul. Ce vrei să spui? - Pe vremuri, eram șeful Departamentului de Criminalistică. Acum, tinerii ofițeri care lucrează acolo nici nu mai telefonează. Computerul recunoscu ultimul cuvânt și răspunse: „Pe cine vrei să suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a ieși, nu avusese loc nici o naștere obscenă. Ochii se deplasau sacadat pentru a parcurge camera. Nimic nu se pitise după vreun dulap pentru a o pândi, așteptând ca ea să nu mai fie atentă. Nu vedea decât mașinile silențioase care vegheau asupra funcțiilor ei vitale și patul ci confortabil. Era leoarcă, în ciuda răcorii agreabile care domnea în cameră. Mai ținea pumnul pe stern ca pentru a se convinge că era întreg. Apoi camera video de deasupra patului se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a plouat - zise el înaintând lent pe covor. Dacă mai ținea o săptămână zăpușeala asta, pierdeam toată rapița. Vezi c-a bătut cineva la poartă! - strigă doamna Potoțki. Bătrânul Piotr plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Întîlnirii din dimineața aceea, că tot vorbim despre el. Vreau o schiță simplă. TÎnărul consimți din cap, făcu o plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scaun ce-i stătea în cale, îmbrâncindu-l la locul său de sub masă, cu o precizie milimetrică. Alexe găsise o revistă uitată de cineva, o deschise reflex căutând cu privirea cine știe ce rubrici cunoscute. Se lăsase tăcerea, parcă și mașinile treceau silențioase, oamenii circulau de colo-colo ca într-un film mut. Poate e mai bine așa, își spuse Carmina și cercetă fața împietrită a lui Alexe. S-a apropiat de ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colaci de salvare și scînduri, o bucată de pănză de tendă cu frînghiile atîrnînd, care semăna cu o meduză uriașă, scoasă din adîncuri de vasul de război scufundat. O rază de lumină aluncă de-a lungul cheiului, ca o ghiulea silențioasă. Jim se Întinse lîngă tatăl lui. Adunați deasupra lor, pe Bund, se aflau sute de soldați japonezi. Baionetele lor formau o palisadă de săbii care luceau În soare. 5 Fuga din spital — Mitsubishi... Zero-Sen... ah... Nakajima... ah... Jim era culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai bine zis, încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau întruna, mereu înlocuiți de alții, voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un minunat tovarăș de plimbare pe câmpurile și prin pădurile de la marginea Bucureștiului, dar și un prieten tăcut, înțelegător, chiar înțelept. Când Além își ridica brusc capul, focalizându-și cu precizie vânatul, îl elibera și el pornea imediat vânătoarea, zburând silențios, cu o mare viteză, mult deasupra victimei, ca să cadă apoi uluitor de repede asupra ei. Marioritza îl urmărea, simțind din plin tăișul și beția acelui zbor. Rămânea atentă, cu respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ucisese cu mâinile goale cu o zi Înainte. — ’ Neața, Dougie, spuse Logan, luând dintr-un colț scaunul pentru vizitatori și aruncându-se pe el la marginea patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capabil să dea răspuns la întrebarea: „Mă iubești?” Vă invit, încă de pe acum, a citi și reciti acest capitol. Pe parcursul ce îl vom face, mai mult decât cuvintele pe care vi le voi adresa, vor conta momentele voastre de rugăciune silențioasă, de adorație și rugăciune comună; adevărata experiență o veți face nu ascultându-mă pe mine, dar ascultându-L pe Dumnezeu în tăcerea rugăciunii personale, în silențiul adorației euharistice și a rugăciunii în comun. Închei cu unele elemente practice. Vă dau
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
la Daniel Knorr o serie de mașini gata să îndeplinească totul pline de dedicație, dar a căror autonomie nu este decât o iluzie întreținută mecanic. O iluzie fundamentată parcă și acum de teoria „mâinii invizibile“ a lui Adam Smith - motorul silențios și ipotetic al pieței libere. Ea presupune undeva o comandă directă care nu vine de nicăieri, dar îi împinge pe toți membrii societății și toate țările din care provin să acționeze independent la unison. Expuse stau aici lipsurile întreținute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
ÎI STĂTEA ÎN PUTERE PENTRU A SCHIMBA VERDICTUL. GÂNDURILE LUI MARIN REVENIRĂ LA REALITATEA IMEDIATĂ. AVIONUL SĂU ALUNECA DE-A LUNGUL RAMPEI ÎNSPRE EL. ÎL PRIVI CU ACEEAȘI FASCINAȚIE STATORNICĂ, BĂIEȚEASCĂ, DATORATĂ FRUMUSEȚII LUI MECANICE. ERA CONȘTIENT DE MOTORUL MAGNETIC SILENȚIOS PE CARE NU ÎL PUTEA VEDEA ȘI SE BUCURA LA VEDEREA LINIILOR METALICE STRĂLUCITOARE. AVIONUL AVEA ARIPI SCURTE, CARE NU FOLOSEAU LA ÎNĂLȚARE, CI LA ECHILIBRU. ENERGIA PROVENITĂ DIN VASTUL CÂMP MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI NU ERA INFLUENȚATĂ DACĂ PASAGERUL ZBURA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
a ajuns la capătul mai ridicat al gabarei, acolo nu mai era nimeni. A ridicat ochii și-a mai apucat să-și vadă soția, încă așezată în poziție perfect paralelă cu râul, fiind însă propulsată în apă cu un zbor silențios, ca și când n-ar fi vrut să sperie peștii. Jina a atins apa ca o muscă prinsă-n vârf de undiță. Aproape că nici n-a clintit undele. Preț de-o clipă, a rămas plutind, după care a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de plastic e făcut praf și un ciot atârnă la capătul firului. Nici cale de alte trei intersecții nu găsise un telefon În care să nu-i fie teamă să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Asta până când Apărătorii se decid să creadă și să lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e de apreciat măiestria execuției... Mesagerule, spuneai că mai ai o ultimă Întrebare. Care e? - Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute ca să intrăm În dispozitiv. Apoi dădu pinteni calului și dispăru În vale, ridicând În urma lui un val de zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor de pe flancul drept. Strecurați fără zgomot pe cărările nebătute ale munților, mongolii Își găsiseră pozițile cele mai puțin expuse și cele mai eficiente ca să surprindă ienicerii În plină desfășurare. Săgețile experților lui Amir nu greșiseră țintele. Fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
riscul unor gemete care ar fi alarmat tabăra. Oană Înțelese că acela nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină, privirea ageră și o abilitate incredibilă În folosirea arcului. Oană și Erina ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Asta trebuia s-o omoare. Examineaz-o. Acum că strania inconștiență a acestor oameni căpătase o explicație, era momentul să treacă la un examen amănunțit al faptelor. Dacă sistemul de condiționare a aerului răspândise peste tot anesteziantul, aceleași scene de prăbușire silențioasă s-au produs, probabil, în toate camerele. Deci singurul pericol putea veni numai din exterior. Gosseyn rămase deci de strajă, în timp ce Prescott își consulta în grabă soția. Acesta scoase din buzunar un mic flacon. Dopul era dotat cu un ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
necesitând un tact considerabil. Astfel încât ambasadorul încheie cu un ton mult mai amabil: ― ...voi fi gata la ora prevăzută. A fost o partidă de vânătoare destul de sângeroasă. Pentru fiecare specie de animal fuseseră aduse arme special adaptate, cărate de mașini silențioase. (Câte o mașină pentru fiecare vânător). Roboții erau în permanență gata și întindeau întotdeauna exact arma care trebuia, fără să-i deranjeze în vreun fel pe vânători. Animalele cele mai periculoase erau izolate cu ajutorul unor ecrane energetice, în timp ce vânătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]