742 matches
-
a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali) și să dea În vileag un dosar-două În care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga Înseamnă a fi implicit ceaușist? SÎnt gata să bag mîna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari - și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le găsește gata făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și dovezi "artificiale". Acestea din urmă sînt create de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe silogisme (concluzii). Silogismul retoric se numește entymema, în limba latină argumentum (Quintilian, V, 10, 1). Pentru aflarea unor asemenea dovezi, retorica oferă niște categorii generale sau loci ("locuri"). Acestea se împart la rîndul lor în locuri referitoare la persoane și, respectiv
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
gata făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și dovezi "artificiale". Acestea din urmă sînt create de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe silogisme (concluzii). Silogismul retoric se numește entymema, în limba latină argumentum (Quintilian, V, 10, 1). Pentru aflarea unor asemenea dovezi, retorica oferă niște categorii generale sau loci ("locuri"). Acestea se împart la rîndul lor în locuri referitoare la persoane și, respectiv, lucruri. Primele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în plină efervescență, Mihai Ralea trasa (Viața românească, 1924) liniile unui tablou nu tocmai entuziasmant: "Ne lipsesc total, până la demență, sistemele ideologice care dau sens lumii și vieții; ne lipsește, în dureroasa noastră incoerență, logica. Ne trebuie imperios și urgent silogismul. Ne lipsește complet morala, nu aceea ipocrită a filistinismului colectiv, ci aceea personală, care e o chestie de scuză față de propria conștiință, de propria împăcare, de revolta sinceră, de demnitate neîntinată. Ne lipsește gustul, îndreptar de măsură, de tact și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
crudă, tabloul este sumbru, exigențele formulate indicând un dramatic deficit. Logică, morală, gust, cultură a democrației! Totul stătea sub semnul întrebării. Desigur, considerat în lumina operei întregi, Ralea nu era cel mai îndrituit să dea soluții. Se va vedea că silogismul l-a dus, în timp, la reducții aberante, surprinzătoare la un om inteligent, iar morala nu era partea lui forte. Ceea ce interesează totuși în pasajul amintit e formularea polemică, la limită, a nevoii de limpeziri în societatea românească de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
interesați, revolte de stradă, abil folosite de ahtiații puterii, iată ce vedea istoricul nostru în revoluția de la 1789. Filosofia acesteia îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
O diagramă în general Legisemn indicial rematic Un nume propriu, un pronume demonstrativ Legisemn indicial dicent Un strigăt auzit pe stradă Legisemn simbolic rematic Un substantiv comun Legisemn simbolic dicent O propoziție vizînd un caz individual Legisemn simbolic argument Un silogism, o teorie științifică Din definiția generală a semnului ca ceva care stă pentru ceva față de ceva într-o anumită relație se deduce natura relațională a semnului și structura sa triadică. Înțelegerea semnului ca relație explică și o altă condiție a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un spirit opus alfabetizării, habitudinilor analitice de a nu investiga decît un singur aspect din viața formelor; de aceea succesiunii lineare de obiecte, momente, argumente i se substituie percepția totală, sinestezică, globalitatea și simultaneitatea datelor, altfel spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322). Emblema acestei globalități poate fi cartea lui McLuhan The Medium is the Massage, discurs în care imagine și rostire fuzionează, parcursurile logice sînt distruse în favoarea unei propoziții sincronice verbo-vizuale, ale cărei arabescuri solicită în egală măsură
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a judeca procesele macroeconomice ca având fundament de natură microeconomică. Erorile de poziționare a conceptualizării pe această perspectivă se originează în jocul bazat pe concluzionarea metodică dintre semnificațiile așteptării a ceva și acceptării acelui ceva. În realitate, nu există un silogism care să ne asigure că este corectă transformarea de sensuri de la psihologie la axiologie pentru a valida comportamente la nivelul praxiologiei, adică de a lua decizii raționale bazându-se pe toate sursele cunoașterii, deci inclusiv pe impresii, bunăoară. Pe de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
hegemonic ce face regula inclusiv în gestiunea cunoașterii. Scopul nici măcar nu este inovativ, ci unul iterat cu insistență: controlul resurselor globale. Postmodernitatea este, din acest motiv, o formulă de conservare a puterii hegemonice de a controla resursele globale, susținută de silogismele autoimpuse ale corectitudinii politice. Este un mecanism pervers la modul absolut, este chiar mecanismul ideal al puterii dependente doar de ea însăși pentru că este confirmată invariabil prin autoasumare. Omenirea se află în situația de a-și constata acceptarea ofertei fără
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca un "cod", așa cum este alcătuit codul lui Hamurabi, curprinzând o culegere de cazuri ce pot fi socotite legi ale divinației. Ele intră în tiparele logicii stilistice dar ar putea să fie la fel de bine formulate ca în logica clasică a silogismului. Exemplele aflate în acest cod sunt grăitoare: dacă umșatu se găsește pe fruntea unui bărbat, la dreapta este semn rău; dacă este la stânga, cu siguranță îl va paște un pericol; dacă este la centru reușita este de partea sa275. Aceleași
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ambiții pe termen mediu și lung, chiar dacă se impune (dar se și cultivă în exces) nevoia de formare continuă; acest tip de formare este animat de necesități strict limitate la prezent, răspunde nevoilor prezentului și nu intră deloc într-un "silogism al dezvoltării", nu are continuitate și nu își propune scopuri la nivelul dezvoltării personale a individului. Dacă individul trăiește doar momente ale prezentului și încearcă să răspundă exigențelor unui prezent continuu, înseamnă că fiecare astfel de moment temporal îi solicită
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
deja prin exemplele de mai sus; dar cine se mai îndoiește în mod serios de a treia, cine se mai îndoiește de Aritmetică? Ori, în Analiza de astăzi, când te străduiești să fii riguros, nu ai un alt ajutor decât silogismele sau apelul la această intuiție a numărului pur, singura care nu ne poate înșela. Se poate spune că astăzi am ajuns la rigoarea absolută. Filosofii mai aduc o obiecție. Ei spun: "Ceea ce câștigați în rigoare, pierdeți în obiectivitate. Nu puteți
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să ne ridice de la particular la general printr-un procedeu pe care l-am numit inducție matematică. Prin acest procedeu au făcut analiștii să progreseze știința, și, dacă examinăm în amănunt demonstrațiile lor, îl vom găsi la fiecare pas alături de silogismul clasic al lui Aristotel. Așadar, vedem deja că analiștii nu sunt simpli fabricanți de silogisme în maniera scolasticilor. Pe de altă parte, putem crede că au mers întotdeauna pas cu pas fără să aibă viziunea scopului pe care voiau să
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
inducție matematică. Prin acest procedeu au făcut analiștii să progreseze știința, și, dacă examinăm în amănunt demonstrațiile lor, îl vom găsi la fiecare pas alături de silogismul clasic al lui Aristotel. Așadar, vedem deja că analiștii nu sunt simpli fabricanți de silogisme în maniera scolasticilor. Pe de altă parte, putem crede că au mers întotdeauna pas cu pas fără să aibă viziunea scopului pe care voiau să-l atingă? Au trebuit, bineînțeles, să ghicească drumul care-i conducea la acel scop, și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o acumulare de mici raționamente cu totul asemănătoare celor pe care le fac cu atâta ușurință. Mai e nevoie să adaug că nici măcar matematicienii buni nu sunt infailibili? Răspunsul mi se pare evident. Să ne imaginăm o lungă serie de silogisme, în care concluziile primelor servesc drept premise celor care urmează; vom fi capabili să sesizăm fiecare din aceste silogisme, și nici într-un caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să adaug că nici măcar matematicienii buni nu sunt infailibili? Răspunsul mi se pare evident. Să ne imaginăm o lungă serie de silogisme, în care concluziile primelor servesc drept premise celor care urmează; vom fi capabili să sesizăm fiecare din aceste silogisme, și nici într-un caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care întâlnim pentru prima dată o propoziție ca o concluzie a unui silogism și cel în care o regăsim ca
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fi capabili să sesizăm fiecare din aceste silogisme, și nici într-un caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care întâlnim pentru prima dată o propoziție ca o concluzie a unui silogism și cel în care o regăsim ca premisă a unui alt silogism se va fi scurs câteodată mult timp și se vor fi derulat numeroase inele ale lanțului, așa încât se prea poate să o fi uitat, sau, ceea ce este și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
caz nu riscăm să ne înșelăm la trecerea de la premise la concluzie. Dar, între momentul în care întâlnim pentru prima dată o propoziție ca o concluzie a unui silogism și cel în care o regăsim ca premisă a unui alt silogism se va fi scurs câteodată mult timp și se vor fi derulat numeroase inele ale lanțului, așa încât se prea poate să o fi uitat, sau, ceea ce este și mai grav, să-i fi uitat sensul. Așa se face că este
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Cum se face că nu mă trădează într-un raționament matematic dificil, acolo unde majoritatea jucătorilor de șah s-ar pierde? Evident, pentru că ea este ghidată de curgerea generală a raționamentului. O demonstrație matematică nu este o simplă juxtapunere de silogisme, ci sunt silogisme așezate într-o ordine anumită, iar ordinea în care sunt așezate aceste elemente este mult mai importantă chiar și decât elementele în sine. Dacă am sentimentul, sau intuiția ca să spun așa acestei ordini, în așa fel încât
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că nu mă trădează într-un raționament matematic dificil, acolo unde majoritatea jucătorilor de șah s-ar pierde? Evident, pentru că ea este ghidată de curgerea generală a raționamentului. O demonstrație matematică nu este o simplă juxtapunere de silogisme, ci sunt silogisme așezate într-o ordine anumită, iar ordinea în care sunt așezate aceste elemente este mult mai importantă chiar și decât elementele în sine. Dacă am sentimentul, sau intuiția ca să spun așa acestei ordini, în așa fel încât să pot sesiza
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mic regret că le-am adus în atenția cititorului. Comentarii Acest eseu strălucit al lui Henri Poincaré dezvăluie însuși procesul psihologic al matematicianului creator care conduce la descoperire. Procesul de creație nu este unul liniar, adică o simplă înlănțuire de silogisme logice, ci mai degrabă o succesiune de iluminări înlănțuite de mecanismele logicii formale în care inspirația joacă un rol hotărâtor. În această evocare a procesului de descoperire a unui rezultat matematic fundamental în analiza modernă (funcțiile fuchsiene), procesul de creație
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ar trebui să-i preocupe pe toți cei care vor să se dedice învățământului. De fapt, ce înseamnă a înțelege? Are oare acest cuvânt aceeași semnificație pentru toată lumea? Oare a înțelege demonstrația unei teoreme înseamnă să examinezi succesiv fiecare dintre silogismele din care se compune aceasta și să constați că este corectă, conform regulilor jocului? La fel, oare a înțelege o demonstrație înseamnă doar să-ți dai seama că știi deja sensul tuturor termenilor folosiți și să constați că aceasta nu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să constați că aceasta nu implică nicio contradicție? Pentru unii, da; când vor fi făcut această constatare, își vor spune: gata, am înțeles. Pentru cei mai mulți, însă, nu. Aproape toți sunt mult mai exigenți, vor să știe nu numai dacă toate silogismele unei demonstrații sunt corecte, dar și de ce se înlănțuie în această anume ordine mai degrabă decât în alta. Atât timp cât ele li se par a fi fost generate de un capriciu, și nu printr-o inteligență conștientă în mod constant de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mediu între conștiință și personalitate. El se află în cea dintâi manifestare omenească; este nucleul sufletesc al unității primitive de viață umană, dar și al celei finale. Totodată, el face legătura cu ceea ce a fost înainte de primitiva integrare a omului. "Silogismul" personalismului energetic are sens într-o analitică umană; termenul său mediu, eul, face legătura între conștiință și personalitate. De fapt, potrivit lui, termenii (conștiință, eu, personalitate) devin note ale conceptului de om. Iar omul nu trăiește izolat, ci în lume: în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]