3,082 matches
-
regula. Criticul Th. Codreanu, chiar dacă proclamă existența verdelui de Vieru apreciază totuși că avem a face cu un alt tip de romantism, față de cel întâlnit la Hölderlin sau Eminescu. Poetul basarabean ia și din romantism, și din sămănătorism, și din simbolism, și din postmodernism atâta cât crede că are nevoie să-și înfățișeze poezia solară. De altfel, Th. Codreanu argumentează că Grigore Vieru este un poet al dimineții, al răsăritului de soare, al lacrimii de rouă. Prăbușirea totului vegetal, spune criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
G. Dimisianu, Aurel Martin, Dinu Pillat, Dimitrie Costea" (1111). Întâlnirea cu poezia modernă nu-i provoacă tânărului schimbări de metabolism: "11 Elegii, de Nichita Stănescu. Carte dificilă, care trece de examenul logoreei" (793), poate pentru că nu se desprinsese încă de simbolismul minulescian: "Ion Minulescu unul dintre cei mai subtili artiști români. O sensibilitate care uneori atinge geniul" (1305); când ai de ales între Dan Deșliu, Maria Banuș, Eugen Frunză & comp, toți, toboșari ai vremurilor noi, și literatura neaservită partidului, normal că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sugerat eventual de titlu, se manifestă mai mult printr-o ușoară voalare a peisajului în amintire. Pigmentată de dor este și rememorarea figurilor dragi (mama, tatăl, iubita) ori a câtorva episoade ale copilăriei. S. încearcă o apropiere mai mare de simbolism, dar nu izbutește, în poezii precum Cărăruie sau Râul, decât simple alegorii. Paradoxal, în încercările lui lirice lipsesc cu totul vocabulele dialectale, dar abundă neologismele, unele inoportun utilizate. Dacă fragmentele publicate din piesa Costa Vlahia nu pot da seama nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
mai multă singuritate asupra materiei sale, care să fie țesut cu mai multă conștiință toate firele operei sale ca tocmai Shakespeare; căci ruptura sa e numai părută și unui ochi mai clar i se arată îndată unitatea cea plină de simbolism și de profunditate care domnește în toate creațiunile acestui geniu puternic. Gothe - un geniu. - a declarat cumcă un dramaturg care cetește pe an mai mult de una piesă a lui Shakespeare e un dramaturg ruinat pentru eternitate. Shakespeare nu trebuie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu răceala; concluzia este că totuși culorile nu s-ar fi inversat pur și simplu. În această viziune, chiar dacă alegerea semnului este arbitrară, semnele își vor păstra o valoare proprie, respectiv un conținut independent (acest lucru datorită altor factori, ca simbolismul tradițional/istoric al culorilor care nu poate să fie manipulat în mod liber). O distincție și mai plastică ne este oferită de autor atunci când, citându-l pe D. Manson, spune că „există probabil, în creierul uman, o hartă a culorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un inventar al ariilor de acțiune a comunicării în organizații care să cumuleze 17 astfel de arii nu mai apare ca fiind prea mare; Seibert (1993) cuantifică aceste arii în: (1) comunicarea interpersonală, (2) abilitățile de comunicare, (3) cultura și simbolismul, (4) fluxurile de comunicare și canalele de comunicare, (5) puterea și influența, (6) luarea deciziilor și rezolvarea problemelor, (7) rețelele de comunicare, (8) stilurile de comunicare și de management, (9) interfața mediului organizațional, (10) tehnologia, (11) limbajul și mesajele, (12
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
naștere rasismul? Au existat mai multe motive. Unul este acela că opoziția dintre alb și negru, ca simboluri culturale, avea rădăcini adânci în cultura europeană. Albul fusese dintotdeauna asociat cu puritatea, negrul cu răul (nu există nimic natural în acest simbolism; în unele culturi situația este inversă). Simbolul culorii negre era încărcat de semnificații negative înainte ca Occidentul să intre în contact direct cu popoarele de negrii. Sentimentul că există o diferență esențială între popoarele albe și negre, combinat cu "păgânismul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
literar din ciclul gimnazial, în Caiet de informare metodică pentru limba română, Cluj-Napoca, 1976, p. 37-56. [53] MĂRUȚĂ, VASILE, “Mai am un singur dor” - Imn al existenței perpetue. - Considerații artistice și stilistice. în: ȘA, 1976, p. 14-17. [54] MIHUȚ, ION, Simbolism, modernism în avangardism (îndrumări metodice), București, Ed. ped. 1976. [55] MITRĂNESCU, GABRIELA, Activități didactice diferențiate la lecțiile de gramatică in clasele II-IV, RPed, 25, nr.11, 1976, 50-54. [56] MUREȘAN, MIRELA, Utilizarea mijloacelor audio-vizuale în dezvoltarea vorbirii la preșcolari [cu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
forme de artă care abdicaseră de la regulile clasice, făcând în Modernismul. Simbolism-impresionism-expresionism (1926) o analiză plină de sarcasm a noilor orientări. Încearcă să deceleze cauzele acestor „devieri”, recunoaște dreptul noilor generații de a se manifesta altfel decât predecesorii, acceptă începuturile simbolismului și ale impresionismului, dar critică decadența spre care s-au îndreptat și consideră expresionismul o aberație, conchizând cu glas înalt că „aceste curente bolnave” nu aduc decât „chaos, dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
zbor avântul. / În târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
V. Grivase, Teodor Murășanu, din 1909 Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, T. Papazissu, Aron Cotruș (Din adânc, Nocturnă). În numărul 1/1911, cu ocazia festivităților Astrei la jubileul de cincizeci de ani, apare un medalion Iacob Mureșianu. Mihail Strajanu scrie articolul Simbolismul decadent, iar lui D. Nanu îi aparțin însemnările intitulate Anonimii în critică. Rubrici permanente vor fi „Cronica politică”, „Cronica literară” și „Reviste”. Chiar din primul număr, ocupându-se de „Cronica literară”, Luca Rusu declară că revista va lua în considerare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
din Assisi și spiritul franciscan, Săbăoani-Roman, [1942]; Bohema de altădată, București, [1944]. Traduceri: H. de Balzac, Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, pref. trad., București, 1911; Prosper Mérimée, Amantul Venerei, București, [1921]. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 423-428, X, 35-39; Simbolismul în literatura română, coordonator Mircea Tomescu, București, 1967, 43, 76-77, 235-236, 330, 351-352, 389; [D. Karnabatt], în Antologia poeziei simboliste românești, îngr. și pref. Lidia Bote, București, 1968, 149-150; Ciopraga, Lit. rom., 441-442; Mihail Cruceanu, De vorbă cu trecutul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
pe smalț, București, 1976; Pavana clipelor, București, 1979; Cartea cu oglinzi, București, 1984; Argilă și azur, București, 1987; Dincolo de efemer, I-II, postfață Domnica Filimon, București, 1994; Pagini din arhiva mea, pref. Domnica Filimon, București, 2003. Traduceri: [Lirică simbolistă], în Simbolismul european, I-III, îngr. și introd. Zina Molcuț, București, 1983; Poeți străini în românește, introd Gh. Bulgăr, București, 1994. Repere bibliografice: N. Barbu, „Ferestre spre azur”, CRC, 1971, 14; Al. Protopopescu, „Poemele amiezii”, TMS, 1972, 8; Ion Dinulescu, Valențe etice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
supraviețuiește dezintegrării și, ca un precipitat, cade la fund: acesta e plumbul”. (L’existence poétique de Bacovia, Zürich, 1958, p. 16). Prin acest caracter de cădere la fund, prin sensul acesta centripet al poeziei sale, Bacovia se deosebește radical de simbolismul franco-flamand cu care e afin în prima instanță și de altfel în mod declarat. Deosebirea constă așadar în incomparabila profunzime a lui Bacovia și nicidecum, așa cum se tot spune din când în când, în „tristețea târgurilor moldovenești” și în răsuflata
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
folosindu-mă ca privire). Prima șansă a unei critici capabile să intre În inima textelor este aceea de a depăși nivelul accentului așezat pe obiectul estetic (cu tot ceea ce implică analizele focalizate pe acesta și nu pe experiența estetică: tematism, simbolism, tezism etc.). Ieșirea din temă, din mesaj se face prin Încercarea de a căuta, pentru Început, punctul de fugă al temei. Mai precis, a vedea dincolo de semnificațiile limbajului, a vedea darul acestuia și capacitatea sa de a prooroci. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Monica Mărgărit (Târgoviște) Originile Simbolismul (≈arta) este, mai ales la nivelul Paleoliticului, asociat cu sistemul credințelor și ritualurilor religioase. Aspecte ale acestui comportament simbolic au fost recunoscute, de unii specialiști, chiar la primate (G. Ch. Westergaard, J. Suomi, 1997). Problema esențială este în ce punct
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
o formă simbolică. La Ferrassie, Abri Cellier sau Belcayre (Franța) (fig. 2), majoritatea blocurilor gravate poartă reprezentări de vulve (M. Otte, 1987). Pentru aurignacieni, sexualitatea pare să se fi aflat la originea expresivității lor grafice (D. Vialou, 1991). În plus, simbolismul feminin s-a dezvoltat excluzând o complementaritate masculină ; nu există nici un caz de juxtapunere a organelor celor două sexe. Gravettianul Cu totul altele sunt datele în ceea ce privește Gravettianul. Elementul caracteristic al acestei culturi îl reprezintă apariția pe o arie geografică impresionantă
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne regăsim practic în acest trecut, prin descrierea grupelor Paleoliticului superior printr-o analogie decontextualizată cu vânătorii-culegători actuali, considerați ca structuri ecologice, amorfe social și bine adaptate mediului. Concluzia ar fi aceea că demersul științific trebuie să încerce să
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul mentalității religioase a Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al omului, lauda patriei și a limbii naționale - pot fi interpretate ca influențe ale barocului. Prin intuiția și talentul său, V. a reușit să deceleze acele structuri poetice ale textelor religioase înăbușite de un anume didacticism dogmatic sau de un simbolism nebulos. În Cazanie erudiția teologală și subtilitățile hermeneutice rămân în plan secund, preeminență au calitățile prozei artistice: claritatea narațiunii, bogăția imaginilor plastice și a ornamentelor stilistice (comparații, metafore), oralitatea și vigoarea frazei, elanul retoric, lirismul pasajelor poematice. Multe predici pun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
autori proteiformi, abordând și proza, și teatrul, și critica, nu numai literară, ci și plastică și dramatică -, Ion Vinea, Al. Iacobescu ș.a. Lor li se adaugă, în 1913, F. Aderca, foarte activ și combativ, intrând în polemică, pe marginea existenței simbolismului românesc, cu Ion Trivale, iar mai târziu, în 1914, vin la revistă Mihai Săulescu și G. Bacovia. Grupul redacțional se sudează în anii premergători primului război mondial și datorită unor întâlniri săptămânale, ce iau aspect fie de ciclu de conferințe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
de pictură al Luciei Bălăcescu. Un an mai târziu de la această corespondență, Blecher publică volumul de poezii Corp transparent, volum pe care inițial îl intitulase Iarba viselor. Nicolae Manolescu observa, în Istoria critică a literaturii române 18, influența pe care simbolismul a exercitat-o asupra acestor prime scrieri. Criticul observa picturalitatea textelor poetice ale lui Blecher, unele versuri fiind adevărate reprezentări grafice ale operelor lui Degas și Dali. Dintre toate poeziile lui Blecher, Manolescu se oprește asupra unui text în proză
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pot revela o modalitate a realului sau o structură a Lumii care nu e manifestată în planul experienței imediate. ... pentru populațiile primitive, simbolurile sunt totdeauna religioase, din moment ce vizează fie ceva real, fie o structură a Lumii. O caracteristică esențială a simbolismului religios este plurivalența sa, capacitatea de a exprima simultan mai multe semnificații a căror solidaritate nu este evidentă în planul experienței imediate.... Capacitatea simbolismului religios de a dezvălui o multitudine de semnificații solidare prin structura lor, are o consecință importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
totdeauna religioase, din moment ce vizează fie ceva real, fie o structură a Lumii. O caracteristică esențială a simbolismului religios este plurivalența sa, capacitatea de a exprima simultan mai multe semnificații a căror solidaritate nu este evidentă în planul experienței imediate.... Capacitatea simbolismului religios de a dezvălui o multitudine de semnificații solidare prin structura lor, are o consecință importantă: simbolul poate releva o perspectivă care ar permite unor realități eterogene să se articuleze într-un ansamblu sau chiar să se integreze într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]