3,065 matches
-
Situații și tipologii, CL, 1998, 3; Gh. Lupu, „O dimineață pentru fiecare”, ATN, 1998, 8; Theodor Codreanu, Texte recuperate, VR, 1998, 11-12; Ioan Holban, Melodrame suspendate, RL, 1999, 9; Simion Bărbulescu, Un solitar confesiv, CNT, 2000, 10; Vlad Sorianu, Între simbolism și expresionism, ATN, 2000, 39; Constantin Pricop, Cu buzunarele pline de vrăbii, „Bucovina literară”, 2000, 7-8; Daniel Ștefan Pocovnicu, Intelectualul și armata, CL, 2002, 1; Gheorghe Grigurcu, Dincolo de provincie, RL, 2003, 32; Constantin Ciopraga, Proze recente, CL, 2002, 11. D.D.
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
în dramaturgie, unde poate fi semnalată o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
și jargonul complex ce caracterizează discuțiile filozofice și dezbaterile științifice din tradițiile altor culturi. Într-adevăr, până și cele mai tehnice aspecte științifice ale gândirii taoiste sunt, de multe ori, exprimate în termeni atât de plini de imaginație poetică și simbolism universal, încât semnificațiile lor îi sunt redate mult mai clar omului de rând decât dacă s-ar folosi terminologia tehnică a științei occidentale, iar acest lucru face ca viziunea taoistă asupra naturii și a vieții să fie atât de atrăgătoare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cu aspect pozitiv, cât și negativ. Intervenția în această regiune este înregistrată ca o problemă personală, iar personalitatea dentistului are multă pondere (Reisner, 1972). Studiile psihologice au arătat că importanța acordată danturii este, într-o anumită măsură, înrădăcinată într-un simbolism elementar al puterii în cel mai larg sens și în valori estetice ce se extind mult dincolo de structura anatomică și funcția ei. Semnificația simbolică este comparabilă cu aceea a părului și fiind unul din atributele de căpetenie ale sănătății, frumuseții
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cu ocazia pierderii dinților și a consecințelor ce decurg în privința relațiilor interpersonale, incluzând chiar căsătoria, care pot fi periclitate. Doar și pentru aceste motive trebuie să ne silim să restaurăm cât se poate de repede aspectul estetic al feței. Datorită simbolismului esențial al acestor părți din trup, extracția unui dinte sau căderea părului sunt adesea echivalate inconștient cu castrarea sau emascularea. De aici, între pierderea unui singur molar și pierderea tuturor dinților există o întreagă gamă, nu numai de vătămări organice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
înțelesul lor, astfel încît vorbele ca atari, adică prin tonul lor, nu mai stârnesc imaginea ce le corăspunde, e însă de dătoria declamațiunei artistice, a celei poetice mai cu seamă, ca să readucă prin intonare aceste semne ale inteligenței iarăși la simbolismul lor. Căci prin aceasta se produce în elementul vorbirei o pătrundere reciprocă a formei și coprinsului, a imaginei și intuițiunei, cari constituiesc oarecum ființa a toată arta. Urmează din cele zise că, cu cât e vorbirea mai apropiată de mișcarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale creatoare, al înclinației imaginației sale de a se îndepărta de lumea exterioară pentru a se orienta asupra celei interioare, de la înregistrarea fenomenelor de suprafață pînă la epifanie, pînă la pătrunderea spirituală a acestei suprafețe pentru a revela sensul sau simbolismul său profund. Ninsoarea de la începutul nuvelei The Dead este prezentată de naratorul auctorial ca un fenomen meteorologic. La sfîrșiul narațiunii, totuși, aceasta este reflectată prin mediul actorial, Gabriel, ca parte a experienței de intensă conștientizare, prin intermediul căruia ninsoarea devine imaginea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
contract în Epoca Rațiunii. Atunci filosofii au folosit raționalitatea contractului pentru a da legitimitate relaționării sociale. Contractul era modelul pentru tot ce era bun și merita a fi apărat în societate. În secolul al XIX-lea vedem contractul pălind în fața simbolismului redescoperit al comunității. În multe sfere de gândire, legăturile specifice comunității reale sau imaginate, tradiționale sau născocite vin să formeze imaginea bunei societăți. Comunitatea devine mijlocul pentru de a denota legitimitatea în asociații diverse precum statul, Biserica, sindicatele, mișcările revoluționare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Ulise, și figura mantică a arhaicului stăpânitor de adevăr, determinat cu atribute similare lui Ahile și comparat cu acest personaj al dialogului de Marcel Detienne. Amintind tradiția stăpânitorului de adevăr evocată de Marcel Detienne, încărcăm figura lui Ahile cu un simbolism foarte bogat și important pentru lectura dialogurilor, întrucât lui îi revine acum, simbolic, intuirea nemediată a adevărului și neputința enunțării falsului din Câmpia Adevărului, spațiu cu o importanță reală în simbolismul religios arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de Marcel Detienne, încărcăm figura lui Ahile cu un simbolism foarte bogat și important pentru lectura dialogurilor, întrucât lui îi revine acum, simbolic, intuirea nemediată a adevărului și neputința enunțării falsului din Câmpia Adevărului, spațiu cu o importanță reală în simbolismul religios arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene din dialogurile de senectute, mai ales pentru reforma ontologiei parmenidiene propuse de Platon în Sofistul. Să luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tot așa aici adevăratul iubitor, ahileic prin cunoașterea adevărului și odiseic prin modul iscusit în care poate conduce sufletul îndrăgostitului, îi oferă acestuia accesul în „Câmpia adevărului”, loc mitic al accesului privilegiat și inspirat la adevăr, a cărui importanță în simbolismul religios grec am amintit-o mai sus. Aceeași misiune a „conducătorului de suflete (yucagogo/j)”, rezultat din împletirea unor componente pe care îndrăznim să le numim „ahileice” și „odiseice”, dar întruchipat de această dată de un conducător politic, Pericle, reiese
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
autopus în postura de a-și asuma ieșirea în afara zidurilor cetății, Clinias cretanul și Megillo, lacedemonianul merg, convorbind, în insula Creta de la Cnosos la peștera și templul lui Zeus, ținta călătoriei lor). Calea e simbolică pentru Platon și în virtutea acestui simbolism devine el lup moralist. Atenianul (Platon) e sever în Nomoi, propune sancțiuni față cu habitudinile insuficient raționale practicate de spartani și cretani (adică tocmai de aceia pe care Platon îi considera, înainte vreme, exemplari și, ca atare, de urmat!). E
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vlăstare care cresc paralel din aceeași tulpină. Istoria nu poate oferi în permanență justificări ideologice care să treacă testul rațiunii în orice condiții și pentru orice tip de exercițiu al puterii. Miticul recurge la figurativ. Figurativul poate ocoli cu mijloacele simbolismului exigențele rațiunii. Platon justifică recursul la mit având în vedere ignoranța în care stăruie omul atunci când se referă la evenimente din vechime”. Puterea își poate redefini în acest fel fundamentele oricând, și după propriile nevoi, fără a avea probleme de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
limbaj și structura socială. În această perspectivă, grupurile sociale s-ar deosebi, în cadrul aceleiași comunități lingvistice, prin folosirea unor „coduri” diferite. Bernstein distinge două coduri lingvistice fundamentale, ce caracterizează cele două mari categorii socio-economice ale societății: un cod axat pe simbolismul concret, conținând concepte insuficient conturate, cu semnificații în mare parte implicite, folosit mai degrabă de indivizii din păturile inferioare, și un cod elaborat, abstract, cu semnificații explicite, nuanțat și în stare să transmită idei din cele mai subtile, ce constituie
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
supraviețuiește dezintegrării și, ca un precipitat, cade la fund: acesta e plumbul”. (L’existence poétique de Bacovia, Zürich, 1958, p. 16). Prin acest caracter de cădere la fund, prin sensul acesta centripet al poeziei sale, Bacovia se deosebește radical de simbolismul franco-flamand cu care e afin în prima instanță și de altfel în mod declarat. Deosebirea constă așadar în incomparabila profunzime a lui Bacovia și nicidecum, așa cum se tot spune din când în când, în „tristețea târgurilor moldovenești” și în răsuflata
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că scrie despre ele. „Barbet se uită la cărți, cercetându-le cotoarele și coperțile cu grijă. O! Sunt foarte bine păstrate, exclamă Lousteau. Călătoria nu-i tăiată, ca și cele de Kock și Ducange. Nici cea de pe sobă, Considerațiuni asupra Simbolismului, nu-i tăiată, dar ți-o dau pe gratis, căci n-am ce considerațiuni să mai fac și eu asupra ei. Păi atunci, zise Lucien, cum o să-ți faci articolele? Barbet se uită foarte mirat la Lucien, iar apoi la
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Emil D. Fagure, Th. Cornel, C. Al. Ionescu-Caion și A. Steuerman. Și profilul revistei se modifică, apar mai des articole politice, se continuă campaniile antidinastice ale „Adevărului”. Caion este autorul unor articole în care se ocupă de naturalism sau de simbolism, socotindu-l o etapă de degenerescență a literaturii, Emil D. Fagure scrie cronici dramatice, C. Mille este semnatarul rubricii „Săptămâna”, în care comentează aspecte ale vieții politice sau culturale. Se traduce din George Sand, Leconte de Lisle, Th. de Banville
ADEVARUL DE JOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285185_a_286514]
-
Dintr-o seamă de proiecte, între care și o culegere de tălmăciri din Pindar și Anacreon, încerca să valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
reculegeri anxioase, folosesc un limbaj diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
redactor în 1913, 1914 și 1916. În numărul inaugural al publicației, L. semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face cunoscută simpatia față de tendințele moderniste din literatura franceză și din cea română, trecând în revistă parnasianismul și simbolismul și recunoscând totodată importanța poeziei argheziene ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
construcții. În 1964 se angajează ca redactor-documentarist la Editura Muzicală, iar din 1967 devine cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Obține în 1973 titlul de doctor în filologie, cu teza Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc. Primele versuri îi apar în timpul liceului, în ziarul „Nădejdea” din Turnu Severin (1940). Elevul Cismărescu trimite „poeme” la „Revista literară a Liceului Sf. Sava”, la „Ramuri” din Craiova, la „Albatros”. În studenție, colaborările sale își mențin același ritm în
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
1993) ori un roman autobiografic, Galaxia Eros (1997), vin să întregească portretul de scriitor al lui M. Între cărțile sale de istorie literară se află lucrări despre poeți români moderni și contemporani, despre generația războiului, căreia îi aparținea, despre sensurile simbolismului și ale avangardismului românesc: Prolegomene argheziene (1968), Reviste românești de poezie (1972), Tudor Arghezi. Cadențe (1977), Eseu despre generația războiului (1978), Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc (1981), Dimitrie Stelaru (1984), Ion Caraion (1999) ș.a. Nu din orgoliu s-a
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
despre poeți români moderni și contemporani, despre generația războiului, căreia îi aparținea, despre sensurile simbolismului și ale avangardismului românesc: Prolegomene argheziene (1968), Reviste românești de poezie (1972), Tudor Arghezi. Cadențe (1977), Eseu despre generația războiului (1978), Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc (1981), Dimitrie Stelaru (1984), Ion Caraion (1999) ș.a. Nu din orgoliu s-a afirmat M. ca istoric și critic literar, ci din penitență, având de străbătut o perioadă dominată de răsturnarea valorilor, ceea ce i-a anihilat idealurile poetice din
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
București, 1972; Sinteze și antisinteze literare, Cluj-Napoca, 1975; Ora magnoliilor, București, 1976; Ultima corabie cu pânze, București, 1976; Tudor Arghezi. Cadențe, București, 1977; Eseu despre generația războiului, București, 1978; Roza vânturilor, București, 1980; Vesperalia, București, 1980; Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, București, 1981; Sensuri moderne și contemporane, București, 1982; Poveștile de la ora șapte, București, 1983; Dimitrie Stelaru, București, 1984; Spațiu etern, București, 1985; Ora reveriilor, București, 1989; Infernurile noastre, București, 1993; Galaxia Eros, Galați, 1997; Cafeneaua literară, București, 1997; Utopia
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
București, 1975, Fereastră deschisă spre univers. Poeme, București, 1981; Kostas Valetas, Emigranții, București, 1976, La cafeneaua lui Tabaki, București, 1984; Cugetări grecești, București, 1981; Ion Pillat, Poiemata - Poezii, ed. bilingvă, București, 1981 (în colaborare cu Gheorghia Delighiani-Anastasiadi); [Poezie greacă], în Simbolismul european, II, îngr. Zina Molcuț, București, 1983, 590-654; Filosofia greacă până la Platon, II, partea I-II, București, 1984 (în colaborare). Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Spiritul latin, RL, 1977, 10; Popa, Ist. lit., II, 1151. C.V.
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]