685 matches
-
a televiziunii, tînăra generație privește lumea cu un spirit opus alfabetizării, habitudinilor analitice de a nu investiga decît un singur aspect din viața formelor; de aceea succesiunii lineare de obiecte, momente, argumente i se substituie percepția totală, sinestezică, globalitatea și simultaneitatea datelor, altfel spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322). Emblema acestei globalități poate fi cartea lui McLuhan The Medium is the Massage, discurs în care imagine și rostire fuzionează, parcursurile logice sînt distruse în favoarea unei propoziții sincronice verbo-vizuale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al XX-lea pentru a intra în al XXI-lea, în timp ce fostele țări comuniste se întorc în secolul al XIX-lea, datorită cortegiului de probleme nesoluționate. Este evident că opozițiile nu pot fi atît de tranșante (România trăiește acum în simultaneitate diferitele vîrste ale publicității și mass-media, o societate rurală, paseistă coexistă cu insule de societate informațională postindustrială etc.). Și tot atît de evident este și faptul că un vînt puternic a măturat multe certitudini: ideologii, sisteme, doctrine, dogme. În formula
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
au avut o conotație magică (efect al telerevoluției, dar și al supramediatizării scenei politice). Telerevoluția a însemnat în egală măsură revoluție politică și revoluție a comunicării, revoluție pe care România (ca de altfel toate țările ex-comuniste) a traversat-o în simultaneitate și nu în succesivitate (monopolul televiziunii naționale, nașterea televiziunilor comerciale și a presei regionale și locale, forme tradiționale de publicitate concomitent cu mijloace non convenționale etc.) Preluînd tetracotomia lui Bernard Miège (1995) între: * presa de opinie născută în Anglia și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Saussure una dintre manifestările sintagmatice ale limbii naturale, conform căreia semnele sînt dispuse într-o succesiune temporală (lanțul vorbirii) sau spațială (textul scris), spre deosebire de un tablou care generează o percepție simultană-tabulară. Lessing în Laocoon stabilise deja distincția între artele simultaneității (pictura, sculptura) și cele ale succesivității (muzica, poezia). LITERARITATE Calc după termenul creat de formaliștii ruși literaturnost ca trăsătură inerentă literaturii (distinctă de nivelul lingvistic, proiectul ideatic, substratul socio-istoric). "Obiectul științei literaturii nu este literatura, ci literaritatea, altfel spus ceea ce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în notații din registrul eseului, al reportajului, al corespondenței, al reflecției și amintirii, al descrierii sau al narațiunii. Sub raportul structurii, formula jurnalului comentat determină configurarea a două planuri: unul al prezentului trăirii (timp al narațiunii consemnat în jurnal, în simultaneitate cu evenimentul trăit: 1928- 1931) și unul al reflecțiilor ulterioare, al analizei lucide din perspectiva deznodământului deja știut (timpul narării, precizat în final: ianuarie- februarie 1933). Rezultanta alternării pla nu rilor temporale este surprinzătoare: povestea de iubire, asemeni mitului, iese
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
străine, indiferent dacă aceste modele sunt ficționale sau existențiale. Se concretizează, astfel, o paradigmă ontologică hibridă care atrage după sine o schimbare de paradigmă perceptivă, ideologică, socială etc. Trăsături ale spațiului virtual pot fi, și sunt, propagate asupra corporalității: multiprezență, simultaneitate și ubicuitate, autoreconfigurare și indetermanență, însă acest tip de calități specifice spațiului informațional nu se poziționează în contradicție cu prezența materialității și a elementului senzorial-fizic din existența, activitatea și comunicarea umane. De asemenea, factorul ficțional și imaginal important în elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
loc) unui enunț. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Palmer 1981. descoperire [discovery]. Vezi RECUNOAȘTERE. ¶Aristotle 1968 [1965]. descriere [description]. Reprezentarea obiectelor, ființelor, situațiilor sau întîmplărilor (neintenționale, nevoliționale) în existența lor spațială mai degrabă decît temporală, funcționarea lor topologică mai curînd decît cronologică, simultaneitatea mai curînd decît succesiunea lor. Se distinge în principiu de NARAȚIE și de COMENTARIU. Se poate spune că orice descriere constă dintr-o temă care desemnează obiectul, ființa sau întîmplarea descrisă (de ex., "casa") și un set de teme secundare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și nu de unul cronologic. În "Își amintea foarte bine de vremurile acelea. Băuse cantități uriașe de cola; flirtase cu o mulțime de fete și mai și citise ceva", reprezentarea evenimentelor amintite constituie o silepsă. ¶Genette 1980. Vezi și ORDINE. simultaneitate [simultaneism]. Redarea concomitentă, prin ORCHESTRARE, a cel puțin două seturi de situații și evenimente care au loc simultan (Manhattan Transfer din trilogia SUA). ¶Beach 1932; Magny 1972. sinele secund al autorului [author's second self]. ¶Tillotson 1959. Vezi AUTOR IMPLICAT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
modelul și îl pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la complicare prozodică (deci simplitate, dar nu simplism !!); sobrietatea și simplitatea sporesc emoția și profunzimea celor exprimate; deci accent deosebit pe detaliul plastic revelator; - timpul verbal este, aproape invariabil, prezentul; întrucât ne implică în postura de spectator, acordându-ne privilegiul simultaneității; - predomină adjectivele și substantivele, îndeosebi denumiri faunistice (păsări, animale) și floristice (arbori, plante, flori);de regulă ritmul este trohaic, care dă tonalități majore; - enumerația, repetiția, epitetul, metafora, hiperbola, personificarea, etc. Alte obiective, de urmărit: 1. mijloace de realizare a imaginilor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai larg) supus percepției și doar În raport cu acesta, Într-o etapă secundă, se poate identifica un context. Acest fapt, al Întâietății contextului În raport cu textul, generează cel puțin două concluzii importante: 1) contextul trebuie privit nu numai În raporturile sale de simultaneitate și posterioritate cu enunțul, ca Împrejurări În care acesta, enunțul, este produs și interpretat, ci și În cele de anterioritate, de cauzalitate, ca Împrejurări care generează enunțul; 2) se conturează existența a două contexte diferite: unul al emițătorului și altul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
poate avea coșmaruri. Personal, m-am consacrat astrologiei sub un tranzit al lui Pluto peste Neptun, În trigon cu Saturn și Uranus! VII TRANZITELE COMPUSE Astrologul Începător care se interesează de tranzitele planetare se ciocnește repede de o dificultate majoră: simultaneitatea mai multor tranzite, adesea contradictorii. Aceste tranzite compuse sunt legate de prezența unui aspect celest. Practica cursurilor prin corespondență și corectarea temelor elevilor mei mi-au demonstrat că, În general, acestora le este foarte greu să extragă ceva coerent din
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
temelor elevilor mei mi-au demonstrat că, În general, acestora le este foarte greu să extragă ceva coerent din această situație planetară; unii dintre ei tratează fiecare tranzit separat, independent de celelalte, iar cei care au meritul de a remarca simultaneitatea „se blochează” În fața interpretării. Avem de-a face, fără nici o Îndoială, cu una dintre cel mai Întălnirile dificultăți din studiul previzional. Și aici (la fel ca În cazul stăpânirilor) este imposibil să iei În considerare toate configurațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
directă cu existența celuilalt, a unui „Eu” cu un „Tu”. În felul acesta întâlnirea dă posibilitatea „plenitudinii” propriei noastre persoane, sentimentul unei existențe pe care o „întâlnești”. Întâlnirea va fi resimțită ca o participare la realitate, esențialul ei constituindu-l simultaneitatea celor două persoane puse una în prezența alteia prin intermediul comunicării. În cazul întâlnirii eu descopăr lumea, atât din perspectiva mea (Eu), cât și din perspectiva celuilalt (Tu), putând în felul acesta să mă privesc și „cu alți ochi”. Psihicul devine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rațională și, întrucît fundamentele gîndirii raționale sînt cvasiuniversale, ar decurge de aici concluzia că și activitatea rațională și rezultatele acestei activități ar trebui să fie universale sau măcar ar trebui să tindă spre universalitate, fie în devenirea istorică, fie în simultaneitatea unei perioade istorice. Lucrurile nu se prezintă însă astfel și se constată că, dimpotrivă, construcțiile filozofice nici nu se continuă prin adăugare, ca în cazul construcțiilor științifice, și nici nu tind să se armonizeze dacă sînt contemporane. Rămîne în această
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
memorie, de confesiune, de intimitate. Fiecare dintre aceste repere, cărora li se adaugă un altul, cel de temporalitate, și un al cincilea, cel de subconștient, sunt etape intermediare ale marii aventuri confesive. Firește, cititorul le percepe Într-o Înlănțuire a simultaneităților, operând propria selecție subiectivă. Lectura de identificare, atât de dragă poeticienilor deceniului al șaptelea, se impune, fatalmente, ca formulă ideală de investigare critică. În ce măsură niște texte explicit autoreferențiale, cantonate În biografism, Îl mai seduc astăzi pe cititorul hărțuit de agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate fi descifrat - ca un tablou, de pildă - instantaneu. Autoportretul literar e mai apropiat de piesa muzicală decât de oricare altă formă artistică. El are nevoie de o anumită ritmică și, mai ales, de o desfășurare temporală. El nu e simultaneitate, ci acumulare. Acumulare de nuanțe și secvențe ordonate În afara voinței lui. Cum autorul este În egală măsură rescris, proba timpului blochează ori, În orice caz, Încetinește constituirea subterfugiilor și stratagemelor intenționalității creatoare. Evoluția, oricât ar fi ea de lentă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-o Încercare de a-l falsifica. Cititor al lumii și al vieții sale, autorul de jurnale intime acceptă, În virtutea unui pact creator, să devină prizonierul unui sistem de lectură În care autobiograficul se manifestă cu o forță represivă, autoritaristă. Simultaneitatea cu care sunt percepute, la lectură, aceste lucruri nu are și un echivalent În ordinea psihologică a creației. Dacă sinceritatea nu poate fi un element decisiv În judecarea unui jurnal, În schimb un factor aparent exterior poeticii care stă la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a sunetelor influențează negativ atât recepția cât și emiterea mesajelor verbale ce devin mai lacunale. Capacitățile scăzute de analiză și sinteză fonetică a deficientului mental se repercutează negativ și în procesul scris-cititului. Acest proces dă impresia unei desfășurări succesiv-consecutive, fără simultaneitatea care să-i dea unitatea necesară, fonemul apare ca urmare a faptului ca imaginea cuvântului la deficientul mental nu se construiește prin interacțiunea elementelor acustice, chinestezice și optice. Majoritatea autorilor care au studiat problematica deficientului mental sunt de părere că
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Dominique Strauss-Kahn peste treizeci de ani! Iată cum literatura epocii postmoderne nu mai are răbdare și o ia înaintea timpului, anticipînd asupra unor evenimente reale. E de-a dreptul science-fiction de acum, doar în perspectiva unui univers multidimensional fiind posibilă simultaneitatea trecutului, prezentului și viitorului, toate evenimentele fiind deja acolo... Adevărul e că nu ai cum să ții pasul cu actualitatea fulgerător de schimbătoare și năucitoare a răsturnărilor de situație în cazul DSK. Romanul în cauză e deja răsuflat înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și fizicienii ne tot spun de cîteva zeci de ani că nu există o realitate unică și că mintea noastră generează universuri paralele la fiecare decizie pe care o luăm, de ce nu s-ar face și romanul ecoul unei asemenea simultaneități, de ce n-ar fi vîrful de lance al ieșirii din spațiul-timpul cunoscute? În ce-l privește pe Rolin, trăitor la Paris, tînăr și puternic la cei 64 de ani ai săi (în momentul scrierii romanului), lucrurile nu s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multe impozite crezând într-o resursă care trebuie să se evapore în mod inevitabil. Cu toate acestea, remarca dumneavoastră ar avea forță dacă, după emiterea monedei de hârtie și deprecierea acesteia, echilibrul valorilor s-ar face instantaneu și cu o simultaneitate perfectă, în toate lucrurile și în toate punctele teritoriului. Măsura ar sfârși, la fel ca în salonul jucătorilor de cărți, printr-o mistificare universală, de care ar fi mai bine să râdem privindu-ne unii pe alții. Dar lucrurile nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
erau împinse statele la o politică mercantilistă, pentru a proteja propria piață de monopolurile străine, dar și pentru a permite expansiunea trusturilor autohtone în vederea susținerii procesului monopolizării. Acest lucru s-a produs în detrimentul producătorilor naționali mai mici. Lenin considera că simultaneitatea dezvoltării monopolurilor și a creșterii intervenției statului este trăsătura de bază a capitalismului monopolist de stat și că imperialismul este o consecință a faptului că a fost atins stadiul cel mai avansat al capitalismului. Din moment ce statul nu este un actor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]