776 matches
-
m-am ascuns în camera mea de parcă m-ar fi bătut cineva. Avusese din nou visul ăla, iar eu repetam frazele la care mă simțeam complice și pe care le auzisem de atâtea ori de la ea: „Nu prea m-am sinchisit de tata pentru că îmi găsisem scuza că acum vă aveam pe voi“. „N-am putea face o călătorie în Italia?“ întrebă mama la masă, așa, tam-nisam, încât toți am tresărit ca la comandă. Spunea că fiul lui Onkel Rodolph, Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
luminoase formate din beton, sticlă și lemn, vopsite cu vopsele ce se impregnau ușor și anunțau un viitor care pentru W. s-ar fi potrivit cel mai bine cu numele „Skandinavia“, ca și pădurile care aparțineau domeniului. Tata nu se sinchisea de faptul că acest „Skandinavia“ se afla în același timp în America și era totuși european, pentru că W. voia, pe durata sărbătorilor, când fiecare avea voie să spere și să-și dorească ceva, să creadă în aceste poze strălucitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar de această dată pe bune, a fost asediat de ruși și polonezi, fuseseră înrolați în Volkssturm. Atunci, mulți dintre ei s-ar putea să fi pierit fără ca moartea lor eroică să fi fost filmată. În gară, nimeni nu se sinchisea de incendiile din apropiere. Domnea activitatea obișnuită: înghesuială din sens opus, certuri, hohote bruște de râs. Unii trebuiau să se întoarcă pe front din permisie, alții veneau în permisie. Fetele din Liga Fetelor Germane împărțeau băuturi calde și acceptau, chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță un coltuc de pâine și o bucată de cârnat, despre care afirma că era din Eichsfeld, locul unde, cine nu știe, se făceau cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sângerete sau cârnat de porc, briceag sau cuțit cu lamă fixă, în timpul călătoriei în direcția asta sau în cea opusă: ceea ce memoria depozitează și păstrează ca rezervă se leagă într-o istorie povestită când așa, când astfel și nu se sinchisește de origini și de alte amănunte incerte. Cert rămâne că acel caporal cu un picior de lemn totuși plauzibil, care șezuse lângă mine în sala de așteptare din Göttingen, m-a sfătuit, apropo de faptul că nu aveam unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără să se sinchisească de ascultătorii apropiați, vorbeau despre Hamlet și Faust, despre celebrul Gründgens, despre la fel de celebra Flickenschmidt și chiar mai celebra Hoppe, așadar despre vedetele de atunci ale teatrului din Düsseldorf: dubiosul maestru al artei prefăcătoriei, întruparea severă a tradiționalei discipline scenice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Judy se cam enervase pe mine. Dar eram din nou pe punctul de a izbucni în lacrimi, așa că Judy n-a mai spus nimic. Pentru mine n-am luat mai nimic. Cu excepția câtorva cărți despre copii. De ce să mă mai sinchisesc, m-am gândit, acum că viața mea s-a sfârșit? În plus, nimic nu mă mai încăpea. Am deschis șifonierul și am făcut un pas înapoi văzând privirile dezgustate pe care mi le aruncau vechile mele rochițe. Era indubitabil. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o cafenea extrem de elegantă, aproape goală, În țara asta numărul cafenelelor este impresionant, sînt zeci de mii, bem un cappucino, ne privim ca niște Îndrăgostiți, deodată asta și sîntem și rîdem de cine mai știe ce glumă, nimeni nu se sinchisește, ne simțim bine, constatăm că visul are durată și consistență, e tridimensional și Încărcat de arome și imagini reale, privim pe ferestre orașul situat la confluența rîurilor Escaut și Lys, ridicat pe canale prin care l-au legat de Marea Nordului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să cred că în fiecare se ascunde ceva în stare să înțeleagă sensurile învăluite ale oricărui gest și, odată ce le-a înțeles, să fie în stare să le spună celorlalți și...“ „Crezi? De ce le-ar spune? Cine crezi că se sinchisește de sensurile astea?“ „Altfel nu se poate!“ A fost o vreme tăcere și ea a schimbat subiectul: „Chiar n-ai făcut nimic cu casa?“ „Tot ce-i nou e tensiunea sporită. Am aflat de mult că o familie de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știe că se va căsători cu unul dintre cei mai mari nătărăi din lume. Mortimer se uită în jur ca să vadă dacă nu cumva logodnicul, invitat și el la petrecere, n-a auzit remarca ei. Dorothy nu pare să se sinchisească. Ce naiba vrei să spui? Vreau să spun că dacă nu se maturizează repede, ca să fie în rând cu noi, celilalți, care trăim în secolul XX, n-o să mai avem un sfanț peste cinci ani. — Dar ferma Brunwin este una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult m-a impresionat Phoebe Barton, o tânără din Leeds cu mari perspective pentru viitor“. Kim credea că ar trebui să-l sune pe Roddy să-i mulțumească, dar Phoebe, care se căznea să-și ascundă bucuria, nu se sinchisi, deși primul lucru pe care i l-a spus când el a telefonat peste câteva seri, a fost: — Am văzut ce ați declarat în ziar. Foarte amabil din partea dumneavoastră. — A, chestia aia! spuse Roddy disprețuitor. N-aș pune prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă și începu să-l mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului, încât la ora patru după-amiaza ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mă bucur s-aud asta. Cum vă descurcați? Nu prea bine acum, zise Kay, cînd Mickey nu primi nici un răspuns. Dar curînd o să fie mai bine. Vai, dar ce gazdă cumplită sînt! Se Întoarse către fată. Nici nu m-am sinchisit să vă-ntreb cum vă cheamă. — Giniver, spuse fata stînjenită și Înghițind. — Jennifer? — Giniver. Helen Giniver, scutură ea capul. — Helen Giniver, repetă Kay, de parcă dorea să-l testeze. Doamnă sau domnișoară? Mickey rîse și adăugă blînd. — Lasă fata În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fetiță acasă, în grija soțului. Micuța e atât de slabă, încât i se observă oasele prin rochița veche, murdară, aruncată parcă la nimereală pe ea. A fost trimisă după pâine și acum se grăbește să ajungă acasă, fără să se sinchisească de apa care șiroiește pe ea, înghețând-o. Știe că, dacă nu ajunge repede, va încasa o chelfăneală zdravănă de la tatal ei, un om uscățiv cu ochii răi, neprietenoși, lipsiți parcă de lumină, care nu a muncit niciodată și care
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
și mai mult ca sigur va petrece noaptea la el. Plecase cu el de braț sub o umbrelă roșie, dar imediat ce ieșiseră din hotel oprise un taxi. îi trecuse cheful de plimbări romantice prin ploaie. în mașină, îl sărutase îndelung, nesinchisindu-se de șo ferul care îi urmărea prin oglindă și făcându-l pe Eduard să uite de răceală, de durerile persistente, și în general de toate fră mântările lui din ultima vreme. Imediat ce intraseră în camera lui, ea răsucise cheia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al doilea, pe îndelete Iar eu nu mă mai sinchiseam de nimic, atât de fără de interes și fără de spor ajunsesem în sinea mea și în judecățile mele și nici nu prea luam în seamă, ce se mai află în jurul meu Ci doar mă gândeam să nu se scapete Manuil Fragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de-ai lui Leac, foarte beți, și, Într-un colț, Laura-maseuza conversând cu Alexi, afro-americanul pus pe fapte mari. M-am dus spre ei, m-am așezat pe iarbă, Alexi a părut Încurcat de venirea mea, eu nu m-am sinchisit, s-a cărat el până la urmă. Am rămas cu Laura, fată de treabă, atâta cât apucasem s-o cunosc; știam că e Împreună cu Andreea de vreo doi ani, erau un cuplu fidel și stabil care justifica posibilitatea căsătoriilor homosexuale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tăcea ore întregi fie nu vroia să stăm nici acasă la ea, nici la mine. Ne plimbam, eu încercam s-o consolez spunîndu-i că avem viața înainte, că iubirea noastră o trăiam de pe acum și că nu trebuia să ne sinchisim de Petrică, că el crede că această iubire o să se termine și ea se va întoarce atunci la el: mi-o spusese el însuși când într-o zi avusesem împreună o discuție. După acea excursie pe dealuri nu ne mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
subtitlurile, dar înțelegeau așa, în linii mari, că ceea ce se mișca pe ecran era împărțit în două, pe de o parte Saimon sau această femeie și prietenul ei și restul bandiți. Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. Amintirile, bombardate zilnic și sistematic de către cea pe care am iubit-o altădată, sfârșesc prin a se șterge. Dar apare regretul sfâșietor când îi vedem pe alții trăind în armonie și sufletul parcă ni se sbate ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără mine) la ceea ce făcuse. Chiar la prima mea vizită, după șase luni (fiindcă îmi era insuportabil gândul să-i mai văd vreodată chipul), o găsisem veselă și cu priviri care se fixau asupra mea ca odinioară, fără să se sinchisească de bărbatul ei care era de față, ca într-un joc ce reedita parcă în mod straniu situația în care ne aflam noi doi când ea era măritată cu Petrică. Până ce într-o zi îmi dădui seama că nu mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cozonac de la o cofetărie, "unde se face foarte bine...". "Bine, mamă, bine", o întrerupse fiică-sa, pentru că doamna Cucu amenința să nu se mai oprească și nici să plece. "O să vă aduc eu totul aici, insistă ea fără să se sinchisească, numai șampania cred că n-o să ajungă, beți și voi vin, fiindcă decât așa șampanie, mai bine lipsă, e un fel de sirop grețos care n-are decât meritul că face spumă..." "Mamă, n-avem nevoie de șampanie, și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ușa se deschise în același timp și cineva intră în odaie (senzația mea fu mai degrabă că "năvăli", prin siguranța pașilor și parcă a unui fel de gălăgie pe care o fac cei care ne sânt familiari și nu se sinchisesc dacă ne surprind, să zicem, goi în pat, sau chiar în baie). "Eeei, nu se doarme de Anul nou, trezește-te, domnule, o să ai destul timp să lenevești până la celălalt... Așa îți primești tu musafirii?... Ei, haide, acuma nu te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de epurare a atmosferei, situată la un kilometru depărtare, printr-un pasaj crepuscular. Vântul se înverșunase împotriva blindatului, dar fără să-l zgâlțâie. AcestVTT era conceput să reziste la vânturi de până la trei sute de kilometri pe oră și nu se sinchisea de o furtună acheroniană. În urmă, naveta așezată în zona de aterizare, va aștepta întoarcerea acestuia. Înainte, turnul conic al enormului epurator iradia o lucire spectrală și continua să terraformeze atmosfera inospitalieră a acestei lumi. Ripley și Newt stăteau alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
metri. ― Habar n-am cum de-au reușit. O gaură de acid într-o conductă. Un pasaj subteran declarat blocat din greșeală. O trecere pe care colonii au adăugat-o sau pe care au modificat-o fără să se mai sinchisească să o treacă pe planuri. Nu știu mare lucru, dar ce știu e că au găsit o cale. Ea luă detectorul lui Vasquez și-l orientă pe aceeași direcție cu cea a lui Hudson. ― Doisprezece metri, declară comtehul. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe sub ureche (așa auzisem că proceda cu pionierii care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]