11,710 matches
-
iată un cuplu erotic sabotat de dezechilibrul la care e sortit. Unul dintre parteneri trebuie să îl supună pe celălalt. Faptul că personajele lui Malamud trăiesc în astfel de relații contorsionate, care persecuta individul, este justificat de acest halou al singurătății care le învăluie. Singure fiind, chiar dacă nu o recunosc sau nu o înțeleg ca atare de la bun început, ele sînt inevitabil și preocupate de propria lor persoană. Așadar, pînă la urmă acea căutare de sine despre care vorbeam mai sus
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
care îi servea de model, si de care nu îl leagă absolut nici un fel de sentiment, cu toate că ea îl iubește frenetic. Trecutul îi scăpa lui Fidelman, în locul lui se insinuează momentanul, instantaneul prezentului. Poate că aceasta este efigia supremă a singurătății, ca invazie a unui prezent care ne invadează memoria, distrugînd amintirile, ștergînd orice urmă a unui sine din trecut. O singurătate nu că izolare de toți ceilalți, ci mai grav, de propriile antecedente identitare. Bernard Malamud -Portretele lui Fidelman, traducere
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
Trecutul îi scăpa lui Fidelman, în locul lui se insinuează momentanul, instantaneul prezentului. Poate că aceasta este efigia supremă a singurătății, ca invazie a unui prezent care ne invadează memoria, distrugînd amintirile, ștergînd orice urmă a unui sine din trecut. O singurătate nu că izolare de toți ceilalți, ci mai grav, de propriile antecedente identitare. Bernard Malamud -Portretele lui Fidelman, traducere de Alexandra Vasilescu, postfața de Dan Grigorescu, Editura Univers, București, 1999, 183 pagini, preț nemenționat.
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
Dar mă gîndesc cu multă plăcere la clipele atît de însorite din Heidelberg pentru care îți sînt atît de recunoscător". Nevoia prieteniei apare presantă, ca o condiție a muncii și a împărtășirii idealurilor comune: "cînd omul e retras departe, în singurătate aproape deplină, așa cum sînt eu aici, desi lucrul mă absoarbe îndestul, e o mare binecuvîntare să fii întîmpinat de solicitudinea prieteneasca asemenea celei pe care mi-o arăți tu cu atîta delicatețe. Asta te încurajează să lucrezi și să lupți
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
și tristă anihilare reciprocă a protagoniștilor, din clipă în care Tomas se hotărăște că o urmeze pe Tereza. Decizia lui e declanșată de compasiune: închipuindu-si cum deschide ușa apartamentului lor din Praga, copleșită, pe prag, de nimicitorul sentiment al singurătății și părăsirii, bărbatul își provoacă o suferință care nici nu mai contează că e sau nu a Terezei, pur și simplu e insuportabila pentru el. Compasiunea îl face, de fapt, să ducă o viață ilicita, pentru că îl transporta pe un
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
timp după ce află de moartea lui Tomas. În fața unei gropi peste care cineva aruncă un pumn de țarina, astfel parcă poruncindu-i celui mort să nu se mai întoarcă niciodată, să rămînă pentru vecie în pămînt, Sabina își descoperă propria singurătate. Trădările, ușurătatea, fugă ei permanentă au rupt-o de orice, lăsînd-o pradă întîmplării. În cimitir, spațiul ultim al singurătății, nestatornica se căiește. Franz este perechea Terezei: chiar și părăsit de Sabina, el își va duce viața cu ea. Tot ce
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
parcă poruncindu-i celui mort să nu se mai întoarcă niciodată, să rămînă pentru vecie în pămînt, Sabina își descoperă propria singurătate. Trădările, ușurătatea, fugă ei permanentă au rupt-o de orice, lăsînd-o pradă întîmplării. În cimitir, spațiul ultim al singurătății, nestatornica se căiește. Franz este perechea Terezei: chiar și părăsit de Sabina, el își va duce viața cu ea. Tot ce face e judecat din perspectiva ei, fiecare decizie e luată cu ea în gînd. Rămîne, de pildă, extrem de preocupat
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc - Mircea Zaciu, în "Jurnal" (1991), spune: "... în orice scriitor somnolează un Mallarmé, un Kafka, adică ideea unei religii proprii, a scrisului, a singurătății, a izolării artistului de rest, ne reamintește același Bernard-Lévy. Și Mallarmé, răspunzând unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
singurătății, a izolării artistului de rest, ne reamintește același Bernard-Lévy. Și Mallarmé, răspunzând unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
rest, ne reamintește același Bernard-Lévy. Și Mallarmé, răspunzând unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
adaptat la stilul de viață din Canada, ci doar s-a resemnat să trăiască departe de țară lui. Cu un dispreț duios, Ruxandra povestește cum își exprimă el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne unul pe altul ca niște camarazi vechi, ce-și cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
cu intuiția unei alterități care nu depinde de alteritatea semenilor săi, si va sfîrși prin a reintegra - din perspectiva acestei alterități supreme - alteritatea-curentă a semenilor" (Andrei Pleșu, Minimă moralia, Editura Humanitas 1994, 121). Ideea că departe de toți, în deplină singurătate, acolo unde confruntați cu noi înșine fără putință de a ne feri privirile căutînd refugiu pe chipul altcuiva sîntem obligați să ne luăm cu adevărat în seamă, descoperind de fapt sensul unei vieți nu de pustnic, ci dimpotrivă, împreună cu ceilalți
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
a ne feri privirile căutînd refugiu pe chipul altcuiva sîntem obligați să ne luăm cu adevărat în seamă, descoperind de fapt sensul unei vieți nu de pustnic, ci dimpotrivă, împreună cu ceilalți, este esențială în definirea unui cod occidental al vieții. Singurătatea te ajută să te găsești, pentru că abia apoi să te poți întoarce între ai tăi. Robinson Crusoe, în definitiv, e un aventurier smintit cînd își începe voiajul, dar sminteala lui e deja o formă de căutare și provocare a destinului
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
prototip, iar povestea lui un mit comportamental și fundamentul unei dogme etice a omului occidental. Astăzi, în plină epoca a solitudinii individului, istoria lui mi se pare mai actuala decît oricînd altcîndva, fiindcă are în centru această experiență formatoare a singurătății, despre care vorbeam mai sus. În Vineri sau viața sălbatică, însă, Michel Tournier ne propune un Robinson care mie mi se pare semnificativ diferit de cel al lui Defoe și de protagonistul interpretat de Andrei Pleșu. Este un Robinson care
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că e mai puțin reflexiv. Dar tocmai de aceea e și mai uman, măi emoționant felul în care își domesticește singurătatea și se reinventează pe sine însuși. Singurul aspect eliminat din remake, care mi se pare atît de important încît el afectează felul de a înțelege cartea, este menționat în jurnalul lui Robinson din Vineri sau limburile Pacificului: timpul. Eliminat în
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
de adîncime, ca subtext fundamental pentru înțelegerea felului în care se articulează sinele unui Robinson transfigurat. Identitatea lui Robinson, cel eșuat pe insulă, este, inițial, o identitate definită riguros prin repere temporale. De îndată ce își revine din deprimarea morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
mi-alunecă printre degete, îmi pierd timpul, mă pierd pe mine. Reintroducîndu-mi calendarul, am pus din nou stăpînire pe mine însumi" (44, sublinierea mea), își spune Robinsonul din Limburile Pacificului. Însă acest Robinson nu a înțeles încă adevărată lecție a singurătății, el continuă să viseze la clipă cînd se va reîntoarce între ai săi, iar timpul este cordonul ombilical care îl ține în viață și legat de lume, desi atît de departe de ea. Un Robinson decis să trăiască în pustie
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
a românului. Meditația asupra unei Istorii care fie justifica absența lui Dumnezeu, fie incriminează nepăsarea și ruperea lui de universul uman transpare din destinul familiei Péniel, urmărit de-a lungul a aproape un veac. Apropierea automată de Un veac de singurătate a lui Gabriel García Márquez a fost făcută deja, ca și decodificările simbolice, de rezonanță legendară ale tuturor numelor proprii aparținînd membrilor familiei (Vitalie, Noapte-de-Aur, Bot-de-Lup, Doi-Frați etc.) În postfața - substanțială - a Dianei Bolcu, care a realizat, de altfel, si
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
cu un picior la conducerea Contemporanului, Cătălina Tîrlea, precum și atmosfera tineresc-dansantă, dar nu fără note tendentios-agresive, a noului Contemporan, au scos în relief o fraternizare ce dospea în sentimentul, mai mult ori mai puțin mascat, de solitudine al ambilor protagoniști. Singurătatea e de două feluri: una care-și ajunge sieși, "soarta spiritelor superioare" după cum o definea Schopenhauer, pregătită a-și asuma riscurile, și alta "de tranziție", pîndind prilejurile unor asociații profitabile, mondene, snobe, ariviste. Regretabil, directorul Contemporanului n-a dovedit tăria
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
simbolice, cu numeroase planuri de semnificație, cartea are ceva într-atît de frisonant în simplitatea și fluenta ei narativa, încît eu una nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima oară, desene dintr-un
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
aceasta ajuta!"). Deturnare incomoda, fără îndoială, insă bazată pe o ambiguitate deloc întâmplătoare a formulării: oare Mircea Vulcănescu nu se ajută și pe șine atunci când îi ajută pe ceilalti - cu vorba, cu faptă, cu un gând oportun și bine cumpănit? Singurătatea și - la antipod - implicarea activă dobândesc contururi tot mai nete în condițiile aspre, decisive ale detenției. Va încerca din răsputeri, într-un elan dureros, să se desprindă de amintirile ce-l leagă de familie, ca act al unei împuținări de
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
firesc totodată până la dispariția dintre ei. Cercul se întregește: cândva, la lacul Pasărea, se crezuse iremediabil singur înaintea morții pentru a nu fi reușit să își salveze de la înec decât doi din cei patru prieteni. Acum, la Jilava, victoria împotriva singurătății este, printr-un suprem gest, totală. Nu se știe cine da și cine primește: într-adevăr, nu se știe. Este privilegiul marilor spirite de a face imposibilă orice cuantificare a unui schimb. Ideile, departe de a împărtăși condiția unor simple
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
atît sînt de singur./ Privesc bufetul întunecat, privesc masă/ aud copilul vecinului tîrînd o tablă pe pavaj./ Doamne, cu aceste simțuri/ cineva poate face pe totdeauna/ dreptate!" (Balada gîndacului uitat pe mozaic). Sau aceeași stare, cu adaosul factorului tehnic actual: "Singurătate/ xerox dereglat/ siluete intra pe ușă întreabă și pleacă - în umbră lor umbră crengii/ reapare pe albul peretelui" (ibidem). Ca purtător al transcendentei "goale" (echivalent estetic al harului), autorul se anonimizează: "Duminică/ plecat după cafea și țigări/ sînt liber și
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]