5,222 matches
-
mai mare, cu atât mai mare va fi cantitatea de informație pe care o obțin subiecții atunci când cuantificăm prin note rezultatul testării Însușirii cunoștințelor cuprinse În mesaj. Pentru a asigura transferul informației Între sursă și destinație trebuie considerate trei aspecte: sintactic, semantic și pragmatic. Aspectul sintactic este legat de forma fizică de reprezentare a informației transmise, În timp ce semantica se referă la semnificația atașată reprezentării sintactice. Aspectul pragmatic implică acțiunea Întreprinsă, ca urmare a interpretării (sensului atașat) informației. O comunicație corecta trebuie
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
mare va fi cantitatea de informație pe care o obțin subiecții atunci când cuantificăm prin note rezultatul testării Însușirii cunoștințelor cuprinse În mesaj. Pentru a asigura transferul informației Între sursă și destinație trebuie considerate trei aspecte: sintactic, semantic și pragmatic. Aspectul sintactic este legat de forma fizică de reprezentare a informației transmise, În timp ce semantica se referă la semnificația atașată reprezentării sintactice. Aspectul pragmatic implică acțiunea Întreprinsă, ca urmare a interpretării (sensului atașat) informației. O comunicație corecta trebuie să considere toate cele trei
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cuprinse În mesaj. Pentru a asigura transferul informației Între sursă și destinație trebuie considerate trei aspecte: sintactic, semantic și pragmatic. Aspectul sintactic este legat de forma fizică de reprezentare a informației transmise, În timp ce semantica se referă la semnificația atașată reprezentării sintactice. Aspectul pragmatic implică acțiunea Întreprinsă, ca urmare a interpretării (sensului atașat) informației. O comunicație corecta trebuie să considere toate cele trei aspecte mai sus menționate. Întrucât nu se cunoaște dinainte rezultatul exact al experimentului A, ca rezultat al experimentului putând
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
serré) ca limba: închis perfect implică precizia valorilor (cea mai mică nuanță schimbă cuvintele); multitudinea tipurilor de valori; numărul imens de termeni, al unităților acționînd în cadrul sistemului; dependența reciprocă și strînsă a unităților (a tuturor termenilor) între ele; totul este sintactic în limbă, totul este sistem" (CLG: 69). Consecința naturii sistematice este faptul că apariția sau dispariția unui element antrenează modificarea sistemu-lui, în schimb faptul că piesele jocului sînt din lemn sau fildeș nu afectează sistemul. Doar mărimea numărului de piese
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sincronie/diacronie, limbă/ vor-bire, Peirce introduce presiunea contextului social materializat în norme, convenții, "habit" (obicei). Simplificînd inevitabil lucrurile (dar cum a remarcat pertinent Paul Valéry simplul este fals, dar complexul este inutilizabil), am putea spune că la Saussure domină perspectiva sintactică pozițională a semnelor (metafora jocului de șah ca principiu explicativ pentru funcționarea sistemului limbii nu este fortuită), iar la Peirce esențial este aspectul explorator, euristic al devenirii infinite a semnelor semioza nelimitată. În fond, cele două direcții nu sînt incompatibile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea "cocoșul german" cîntă /kikiriki/, în timp ce "cocoșul englez" cîntă /cock-a-doodle-doo). Mai frecventă însă decît această motivare la nivelul marginal în limbă (cf. pertinența formulării saussuriene: "Cuvîntul cîine nu mușcă") este iconicitatea la nivel sintactic, menționată de Peirce ("Aranjamentul cuvintelor în propoziție trebuie să se realizeze iconic pentru ca propoziția să poată fi înțeleasă" C.P. 4.544), dar ocultată de continuatorii lui Saussure. Totuși, cercetări recente (cf. numărul tematic consacrat iconicității limbilor naturale din "Zeitschrift für
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Greimas); iii) analiza relațiilor dintre unitățile narative și manifestarea lor discursivă (raportul histoire-récit-discours). Autorul Morfologiei basmului începe prin a disocia funcțiile, altfel spus segmentele recurente de acțiune, personajele pentru a defini povestirea doar prin concatenarea funcțiilor. În momentul restituirii unității sintactice a lanțului sintagmatic se va lua în considerare și rolul jucat de personaje a căror listă (agresorul, donatorul, auxiliarul, persoana căutată, mandatarul, eroul și falsul erou) nu este independentă de cea a funcțiilor: "Numeroasele funcții se grupează după anumite sfere
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
programului cînd căutarea este în beneficiul său. a1 A1 A2 A3 În diacronia constituirii acestui model trebuie amintiți Lucien Tesnière care în Elemente de sintaxă structurală (1959) recurge la noțiunea de actant subiect și actant obiect pentru a descrie structura sintactică a propoziției, Vladimir Propp cu cele șapte sfere de acțiune și Étienne Souriau (Les 200.000 situations dramatiques). Souriau distinge în textul dramatic: • Leul sau forța tematică orientată (subiectul care inițiază acțiunea); • Soarele sau valoarea dorită de subiect (căsătorie, reușită
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acțiunea); • Soarele sau valoarea dorită de subiect (căsătorie, reușită socială etc.); • Pămîntul sau beneficiarul valorii vizate (familia eroului, comunitatea din care acesta face parte etc.); • Marte sau opozantul; • Balanța sau arbitrul; • Luna sau adjuvantul. Pornind de la aceste modele de orientare sintactică, Greimas le dă o investiție semantică: "actanții apar sub forma de sememe construite, ca locuri stabile în interiorul rețelei axiologice" (A.J. Greimas, 1966: 185) și spectaculară (prin filiera Souriau: "microuniversul semantic nu poate fi definit ca întreg de semnificație decît
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
structură actanțială (A.J. Greimas, 1966: 173). Destinator Obiect Destinatar Adjuvant Subiect Opozant Prima categorie subiect/obiect produce o polarizare actanțială legată de căutare (vezi basmul popular, mitul), căutare a obiectului dorinței (Ileana Cosînzeana, Tinerețe fără bătrînețe etc).; categorie precumpănitor sintactică, axa subiect/obiect se reinvestește semantic în cuplul agent/pacient, relația unificatoare fiind conceptul de dorință și modalitatea volitivă (vouloir). Articulate în jurul axei dorinței, basmul, spectacolul dramatic, mitul se actualizează în diverse povestiri ale "căutării" mitice și practice (A.J.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
figurative" (D. Bertrand, apud J. Brès, 1994: 27). Modelul actanțial a fost recuperat de publicitate, comunicarea politică, juridică etc., ceea ce a contribuit la extinderea narativității de la ficțiune și cotidian la medicină, istorie, discurs științific în genere. Prin intermediul acestei riguroase poziționări sintactice mesajul publicitar, de pildă, va construi căutarea eroului (cowboy-ul care fumează Marlboro) generată de un destinator (supra eul unei societăți moderne în care virilitatea este reprezentată și de consumul de țigări), facilitată de un adjuvant (țigările promovate), dinamitată de un
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
abstract de categorii", un fel de "arhi-nuvelă" care poate permite la rîndul său să înțelegem mai bine o povestire concretă" (T. Todorov, 1975: 118). În orice narațiune, Todorov distinge trei aspecte foarte generale ale povestirii, care pot fi numite: SEMANTIC, SINTACTIC și VERBAL. Aspectul semantic este reprezentat de conținuturile mai mult sau mai puțin concrete pe care le aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Todorov, 1975: 118). În orice narațiune, Todorov distinge trei aspecte foarte generale ale povestirii, care pot fi numite: SEMANTIC, SINTACTIC și VERBAL. Aspectul semantic este reprezentat de conținuturile mai mult sau mai puțin concrete pe care le aduce povestirea. Aspectul sintactic înseamnă combinarea unităților între ele, relațiile pe care la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la întrețin reciproc. Aspectul verbal înseamnă frazele concrete prin care e receptată povestirea. Aici intră, de pildă, trăsături ca prezentarea unei acțiuni în cadrul unei povestiri a autorului, un monolog, un dialog, din cutare sau cutare punct de vedere. Un element sintactic, de pildă: "modificarea situației" trebuie să găsească în același timp un conținut semantic (să spunem "a pleca în călătorie") și o formă verbală prin care cititorul ia cunoștință de el ("povestire la persoana întîi, într-un registru figurat, viziune din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aceste trei aspecte, Todorov nu îl reține decît pe al doilea, pentru că așa cum în limbă gramatica universală se situează la nivelul structurii de adîncime, gramatica universală a povestirii va trebui să descopere schemele narative cele mai abstracte, legate de aspectul sintactic al povestirii (op. cit., p. 120). Unitatea sintactică de bază este propoziția (enunț narativ minimal de tipul subiect-predicat), iar un șir de propoziții narative legate între ele constituie secvența (relațiile dintre propoziții pot fi logice sau de implicație cauză / efect; temporale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
decît pe al doilea, pentru că așa cum în limbă gramatica universală se situează la nivelul structurii de adîncime, gramatica universală a povestirii va trebui să descopere schemele narative cele mai abstracte, legate de aspectul sintactic al povestirii (op. cit., p. 120). Unitatea sintactică de bază este propoziția (enunț narativ minimal de tipul subiect-predicat), iar un șir de propoziții narative legate între ele constituie secvența (relațiile dintre propoziții pot fi logice sau de implicație cauză / efect; temporale post hoc, non propter hoc; spațiale-paralelism). Modelul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
implicație cauză / efect; temporale post hoc, non propter hoc; spațiale-paralelism). Modelul are în vedere două tipuri de categorii: categorii primare (numele propriu, adjectivul și verbul) și categorii secundare (negația, opoziția, comparativul și modurile). Numele propriu corespunde din punct de vedere sintactic agentului; acest agent poate fi subiectul propoziției narative sau obiect ca în "X îl pedepsește pe Y". Semantic, numele propriu desemnează o persoană, de aici decupajul antropocentric operat de povestire (care implică necesarmente interesul uman, acțiuni produse sau suferite de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o persoană, de aici decupajul antropocentric operat de povestire (care implică necesarmente interesul uman, acțiuni produse sau suferite de indivizi antropomorfi). Prezentînd agentul ca formă "goală pe care o umplu diferite predicate" (Todorov, 1975: 130), Todorov insistă asupra laturii sale sintactice și nu semantice (cf. Propp, Greimas care vorbesc de erou, "răufăcător" etc.). Dihotomia prezentată de Greimas între actant/actor este pertinent tratată și de Todorov, conștient de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
laturii sale sintactice și nu semantice (cf. Propp, Greimas care vorbesc de erou, "răufăcător" etc.). Dihotomia prezentată de Greimas între actant/actor este pertinent tratată și de Todorov, conștient de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al lui Pietro e prădat mai întîi de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de faptul că un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al lui Pietro e prădat mai întîi de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite în mare parte variante ale opoziției fundamentale "fericit/nefericit", PROPRIETĂȚI, cu caracter durativ și corespunzînd în mare virtuților și viciilor și STATUTE, "calități exterioare, independente de voința subiectului, în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scris Desprinderea regulilor de funcționare Descrierea textului ca obiect estetic Enunțarea legilor de constituire a "textului" Explicarea conflictelor umane Textul ca reprezentant al unui gen Sintaxa textului (gramatica narativă) Sintagmatica textului (gramatica discursivă) Textul și contextul Genotextul fantasmatic Motivul (unitate sintactică) Funcția Figura Actul de limbaj Simbolul Cui te conformezi? Care este necesitatea desfășurării tale? Cum funcționezi? Ce fel de text ești? Ce ne revelezi despre inconștient? (J. Demers et alii, 1982: 112-113) Nu putem decît să subscriem la opinia lui
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
slogan pentru o cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de spațiu; spațiul are nevoie de inteligență". În sfîrșit, la NIVEL SONOR formularea pregnantă este efectul simetriilor, paralelismelor, recurențelor. Cu titlu de exemplu menționăm: • armonia, aliterația: "Într-o lume nesigură ASIROM vă asigură"; • structura
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele lingvistice acționează fie la nivelul de suprafață, manifest (jocuri de cuvinte, ambiguități sintactice infra i, ii, iii), fie la nivelul infrastructurii pragmatice (în acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază în sensul fizicienilor de la semnificația convenționalizată la cea literală (infra iv, v, vi). Glumele extralingvistice pun în evidență stereotipii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
subminează anumite stereotipii comportamentale (infra x, xi): i) O fetiță spune prietenei sale care sare coarda: "Lasă-mi și mie puțin". Profesoara care tocmai trece pe acolo o corectează: "Lasă-mă și pe mine"; această glumă axată pe o perturbare sintactică antrenează de fapt și codul gestul (în locul copilului ne imaginăm profesoara sărind coarda). ii) Învățătorul se adresează elevului: Unde putem găsi elefanți ?" După o matură chibzuință elevul răspunde: "Elefanții sînt animale atît de mari încît cu greu pot fi pierdute
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
act derivat este pertinentă și în situațiile neverbale cf. Morgan, 1978, supra X: actul derivat este rugămintea de a se face liniște, iar actul literal cel de a bate un cui în perete). Glume Focalizare a deconstruirii I LINGVISTICĂ 1. sintactice 2. semantice 3. pragmatice II. EXTRALINGVISTICĂ 4. logice (false argumentări) 5. praxiologice(deconstruirea convențiilor comportamentale) 7.4. Sens fundamental. Sens contextual Diferitele tentative de definire a umorului, ironiei, au evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke, 1970) sau cel dintre sensul expus
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]