3,476 matches
-
are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și unele neologisme. Efectul de vechime îl asigură, de asemenea, sintaxa (infinitivul lung sau folosirea interogativului „au”, de pildă), dar mai ales inversiunile. Încununând creația lui S., Războiul nevăzut aduce o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea poeziei religioase românești. SCRIERI: Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist, București, 1931; Pregătiri pentru
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
demonii. Spre sfîrșit (cap. 48), Calinic adaugă și două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații, însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ediție critică, trad. fr., intr. G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris, 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Pofiriu din Gaza. Acesta, născut la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dispută cu monofiziții din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită, lucru confirmat de opera propriu-zisă, care este destul de dezordonată la nivelul structurii și al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară, ignorînd pînă și sintaxa obișnuită”. Cosma a ajuns vestit pentru opera sa geografică, intitulată - într-un mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare, deoarece, în esență, nu este o scriere geografică în sens științific, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
execuției și al extincției lumii pe care a înscenat-o. Execuția ca operă de artă postmodernă, titrează capitolul 10. Limbajul nu ajută identificării și definirii protagoniștilor și faptelor lor. Proces, călău, victimă intră în contexte manipulate și se supun unor sintaxe variabile. A sluji și a (auto)condamna ajung, așadar, acte contradictorii. Ele impun firescul în anormalitate.
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
fraze Întregi. Uneori inventează un nou limbaj. Pot reține cuvintele unui cântec chiar și atunci când alt limbaj nu există. În cazuri rare pot memora pagini Întregi din dicționare, Învață limbi străine sau inventează o limbă nouă cu o gramatică și sintaxă inventată de ei. Pot reține ușor denumiri, chiar dacă sunt lungi, nume de oameni de seamă, poeme, cântece. Dar În toate cazurile elementul semnificativ rămâne verbalismul solitar cu sine, pentru sine. La ei limbajul nu are o funcție de comunicare cu ceilalți
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
ore, cât și în volumele ulterioare, Poezii patriotice (1995) și Studii pe viață și pe moarte (2000), poemele, concepute ca o suită de notații, mizează pe impresia de simplitate a discursului și pe efectul de intensitate al repetiției și al sintaxei abrupte. Sub aparența unui monolog, se aglutinează imagini ale concretului cotidian, iar secvențele (articulate uneori în macropoeme, alteori individualizate) sugerează o transcriere neprelucrată a pulsației vitale: „Dar nu ai făcut avere. Nu. În aerul galben / ți-ai lipit pantofii de
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
1935, 748; Șerban Cioculescu, „Pași spre lumină”, RFR, 1935, 9; L. I. [Lazăr Iliescu] „Tablouri și cântece din călătoria mea”, VR, 1938, 4; Arghezi, Scrieri, XXVII, 359-360; Mircea Tomuș, Cristian Sârbu, ST, 1961, 3; Romulus Vulpescu, Un roman descoperit. Inocența sintaxei, MS, 1971, 2; Aureliu Goci, „Pasărea de stea”, VR, 1971, 9; Lit. rom. cont., I, 177-178; Călinescu, Ist. lit. (1982), 937; Dicț. scriit. rom., IV, 266-267; Șerban Codrin, Personalia. Dicționar al personalităților ialomițene, Constanța, 2002, 133-134; Eugen Negrici, Literatura română
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
proză, o specie ieșită din modă în anii ‘80, dar de care autorul nu se va dezice nici mai târziu. O particularitate o constituie lipsa semnelor de punctuație, ceea ce conferă fluență discursului poetic, sugerând spontaneitatea limbajului. Deși, la prima vedere, sintaxa pare de descendență suprarealistă, nu sunt practicate ruptura, insolitul, paradoxul. Textul împrumută din optzecism limbajul colocvial, ludic, ironic și autoironic, cultivă umorul neostentativ și livrescul, are ceva din farmecul unei discuții casnice sau între prieteni, dar transgresează această orientare. Există
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și a metaforei, precum și derogările în manieră suprarealistă de la sintaxa convențională, ca în versurile din volumul Dragoste și alte păsări de pradă (1996), ar putea fi semnul unei voințe de schimbare, în primul rând în registrul stilistic. Construit din trei secvențe cvasiautonome, Cavalerul după-amiezii (1998) este un roman de substanță
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
le generează. Alegerea provinciei ca spațiu-cadru poate fi speculată ca fiind sugestivă pentru coordonatele scrisului lui S.: de vreme ce mecanica periferiei o „oglindește” pe cea a centrului, microfizica ficțională țintește la „oglindirea” unei ordini esențiale; de aici, o anume supraexploatare a sintaxei individului în sensul reprezentativității simbolice, dar și teza care dublează anecdoticul - indusă acestuia, și nu dedusă din el. Complementar, mai pot fi notate predispoziția lui S. pentru stilul stufos sau ecuația greoaie, dificilă a frazelor. Ciclul lugojan mai capătă o
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
și tolerantă, aptă de fructificare și mediantă concomitent, capabilă deci să producă o paideia. O critică aptă să „citească” o operă de artă într-un efort plăcut de a-i reconstitui - ca într-un sau printr-un text literar - gramatica, sintaxa, articulațiile. În fine, în ediția Dan Botta, Scrieri (IV, 1968) este cuprinsă și o scurtă (și neterminată) monografie dedicată de S. poetului și eseistului. Se trasează un portret spiritual al omului și sunt denunțate etichetele comode puse de critică, arătându
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S. „toate drumurile au prins rădăcini/ în păienjenișul
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
un simbolism manierist, exterior, practicat și de Mircea Pavelescu sau chiar de G. Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
primare la „Gh. Asachi”, Liceul Național, absolvit ca șef de promoție în 1910, și este licențiat magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie (1913). A frecventat și Seminarul Pedagogic ieșean. Obține titlul de doctor cu o teză de sintaxă istorică și comparativă, Le Complément des verbes qui signifient „entendre” chez Homère (1927), apreciată de savanți ca Antoine Meillet și Paul Kretschmer. Profesor la Liceul Național și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași, la Școala Militară de Infanterie din
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
și de rulare) Activ. individuală Tabla,creta Calculator Formativă Sumativă Unitatea de învățare: Elemente de bază ale limbajului de programare Nr. ore: 6 Conținuturi (detalieri) Obiective de referință Activități de învățare Resurse Evaluare 1.Noțiuni introductive -Structura programelor 2.Descrierea sintaxei cu ajutorul diagramelor de sintaxă 3.Vocabularul limbajului -Setul de caractere -Identificatori -Separatori și comentarii 4.Tipuri simple de date (standard) -Integer -Real -Char Booleean 5.Constante.Variabile.Expresii 6.Citirea/scrierea datelor 2.4., 3.1., 3.2.,3.3
Proiectarea didactică by Ariadna Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/371_a_1366]
-
individuală Tabla,creta Calculator Formativă Sumativă Unitatea de învățare: Elemente de bază ale limbajului de programare Nr. ore: 6 Conținuturi (detalieri) Obiective de referință Activități de învățare Resurse Evaluare 1.Noțiuni introductive -Structura programelor 2.Descrierea sintaxei cu ajutorul diagramelor de sintaxă 3.Vocabularul limbajului -Setul de caractere -Identificatori -Separatori și comentarii 4.Tipuri simple de date (standard) -Integer -Real -Char Booleean 5.Constante.Variabile.Expresii 6.Citirea/scrierea datelor 2.4., 3.1., 3.2.,3.3. 2.4., 3.1
Proiectarea didactică by Ariadna Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/371_a_1366]
-
Constante.Variabile.Expresii 6.Citirea/scrierea datelor 2.4., 3.1., 3.2.,3.3. 2.4., 3.1., 3.2.,3.3 -familiarizarea elevului cu noțiunea de limbaj de programare și cu modalitatea de descriere a acestuia (diagramă de sintaxă sau metalimbaj) -prezentarea și exemplificarea elementelelor de bază ale limbajului de programare -activități de dezvoltare a deprinderilor de abstractizare și organizare a informațiilor în diverse structuri de date utilizarea intrării și ieșirii standard Activ.frontală Activ. individuală Activ. pe grupe
Proiectarea didactică by Ariadna Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/371_a_1366]
-
tinerețe a lui Mihai Eminescu, iar în a doua aspecte stilistice ale creațiilor din perioada maturității poetului. Acest tip de studiu va fi continuat în Expresia artistică eminesciană (1975), unde sunt analizate poemele de inspirație folclorică (vocabularul, polisemantismul cuvintelor, particularitățile sintaxei poetice) și folosirea unor termeni-cheie și a unor motive. Se identifică motive eminesciene în opera unor poeți de mai târziu și este evidențiată influența limbii lui Eminescu asupra prozei sadoveniene. Lucrarea Eminesciene (Eminescu și limba română) (1989) surprinde relațiile dintre
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
apropiată de simbolism și faconda avangardistă, fiind definită fie ca ,,o poezie extremistă” (E. Lovinescu), fie ca rezultat al unui ,,amestec de tragism cotidian și umor sentimental” (G. Călinescu). În Duh de seară sau în Paludes versul este fracturat, iar sintaxa, aparent neglijată, valorizează observații pe cât de fine, pe atât de neașteptate, amintind de versul lui Ion Barbu. Un pseudopastel, Port, reface cu o tușă violentă atmosfera portului brăilean, pentru a transfigura esența unei stări sufletești: „Albe pietrele, oasele. / Schelete de
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
categorii marginale, care să chestioneze, din perspectiva propriului grup, legitimitatea perspectivei „oficiale” asupra istoriei, ci sunt marginali în cadrul propriilor colectivități marginale, sunt eterne excepții, marcate printr-un deficit (sau excedent) în ordinea fizică, morală sau intelectuală. În al doilea rând, sintaxa narativă este grevată de un repertoriu redus de funcții, organizate sub forma unui cuplu de roluri: erou-martor, maestru-discipol, model-copie ș.a.; rolurile sunt însă interșanjabile, ele putând fi asumate, simultan sau succesiv, de un personaj sau de altul. Altă particularitate este
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
lepădându-și/ Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
revendică drept metodă unică „maxima fidelitate identificativă față de textul analizat”. O asemenea „identificare” declarativă nu exclude însă metoda, concretizată într-o laborioasă străbatere de aproape a textului, atentă mai cu seamă la fluctuațiile psihologice ale protagonistului și mai puțin la sintaxa acțiunilor sau la asamblarea discursului, după cum nu exclude nici „infidelitatea”. Căci, în realitate, interpreta regizează ea însăși comportamentul bărbatului la care „mărturisirea propriilor trăiri” se combină cu „reprezentarea lor” (prin prelungirea în ficțiune a ipotezelor, dedublare, patetism, montaj ș.a.), personaj
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
și impune doar imaginea. Versurile din ciclul Trunchiuri și ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre o derealizare a realului. Dezarticularea senzațiilor, lipsa de coerență a eului sunt transpuse în plan morfosintactic prin sintaxa discontinuă, prin aglomerările substantivale sau verbale, prin lipsa majusculelor. Ceea ce asigură, în ultimă instanță, unitatea este memoria, amintirea copilăriei: „dispunem întotdeauna de o trăsură unde memoria / noastră crudă te va răstigni”. Înregistrând aspecte fragmentare ale realului, eul se pierde, se
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
devine un popas / în goana neîntreruptă, de nestăvilit a luminii”, „Într-un taifas vremelnic cu moartea ea neștiind / că ești doar lira la care cântă / cineva dispărut de multă multă vreme”. Treptat, se poate observa că „liricii de mânie și sintaxei imprecative” Z. „îi subsumează o mare fervoare interogativă, ducându-și disperările la o febră psaltică” (Al. Cistelecan). În Nopțile franciscane (2001) comentariile criticii au surprins „o modernă viziune asupra lumii, care desființează granițele dintre observator și lume” (Dieter Schlesak) și
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe coridoarele obscure ale memoriei. Diferențele sunt însă la fel de semnificative: dacă la Mircea Ivănescu discursul poetic se răsucește într-o sintaxă labirintică, aici se mizează mai degrabă pe efectele imediate ale coordonării enunțurilor; apoi, la S. livrescul se concretizează rareori sub forma aluziilor intertextuale, rămânând, de regulă, în sfera importului de formule și maniere poetice; nu în ultimul rând, dacă la
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]