1,118 matches
-
din clasele I-IV pot ajunge să stăpânească mulțumitor regulile gramaticale, ortografia și punctuația limbii române, dacă se ține seama de faptul că ele se însușesc și se formează prin contribuția analizatorilor auditivi, vizuali și verbo-motorii, iar prevenirea greșelilor, explicarea situaționala a unor reguli, ortograme sau semne de punctuație și corectarea perseverența a fiecărei teme scrise sunt condițiile fundamentale ale succesului. În lecțiile de gramatică, pot fi create dese situații în care elevii să lucreze efectiv, studiind și consolidând cunoștințele prin
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
pe baza normelor și valorilor sociale. Relația dintre atitudini și comportament este una complexă, fiind posibile relații de convergență sau de divergență. Divergența atitudine - comportament poate fi generată atât de factori care țin de personalitatea individului, cât și de factori situaționali. Uneori, omul este nevoit să adopte un comportament „deviant”, care nu este neapărat anormal. Atitudinea, ca și factor motivațional este cauza comportamentului, iar comportamentul poate modifica atitudinile prin fenomenul de (auto) justificare postacțională, ca expresie a nevoii de autoconsistență a
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
reguli și mecanismele de punere în practică, actorii - tipuri, acțiuni și comportamente, modelele de interacțiune, rezultatele comportamentelor actorilor în contextul dat, efectele neintenționate ale procesului, dar și suprapunerea criteriilor de evaluare și a valorilor asupra rezultatelor identificate. 7.2. Arena situațională/contextul În cazul evaluat în această lucrare, cu privire la caracteristicile biofozice și tehnice ale resurselor despre care vorbesc Ostrom și Hess, resursa comună avută în vedere este bugetul alocat în cadrul POSDRU pentru finanțarea școlilor doctorale și a doctoranzilor. Este vorba despre
Împărţirea resurselor comune: cooperare, parteneriate, competiţie şi comportament oportunist în accesarea fondurilor disponibile în cadrul POSDRU pentru finanţarea şcolilor doctorale. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1824]
-
anumită situație de comunicare. Contextul lingvistic este un context al enunțului ca produs, pe când contextul extralingvistic, de care vom vorbi mai jos, este, mai degrabă, un context al enunțării ca proces productiv. Contextul extralingvistic mai este cunoscut și drept context situațional sau situația enunțării. El constituie ansamblul factorilor extralingvistici ce exercită o influență asupra sensului și referinței unei unități lingvistice, cu alte cuvinte „trăsăturile mediate și specifice ale unei situații sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită interacțiune sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ajungem la inconsistență), având un caracter teoretic. În comparație cu demonstrația, argumentarea, desemnând un ansamblu de argumente și operații discursive utilizate pentru a face să fie admisă o teză, trebuie corelată cu limbajul natural, logica naturală, raționamentul dialectic, consistență relativă, este deschisă, situațională sau contextuală, având un pronunțat caracter practic (accentul căzând pe eficiența intervenției discursive). Pledăm pentru argumentarea ca strategie sau intervenție discursivă perlocuționară, la baza căreia stau mecanismele raționale ale performanței discursive, aceasta oscilând între două extreme: demonstrație pură și seducția
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
umană (respectiv, aptitudini, atitudini, motivație, caracter). * Înțelegerea acestui complex fenomen persupune o abordare integratoare asupra tuturor dimensiunilor sale, extinse în viziunea modelului ecologist promovat de S. Isaksen, G.Puccio și D. Treffinger, la un număr de cinci: orientarea personalității, cadrul situațional, sarcina, procesul CPS (Creative Problem Solving însemnând rezolvarea creativă a problemelor) și produsul. Esența modelului propus constă în considerarea și identificarea variantelor optime de interacțiuni între problemă și persoană, așa cum este ea influențată de experiența anterioară a individului și de
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
procesul, produsul și press, presiunea mediului, mai exact „relația dintre ființele umane și mediul lor" (Rhodes, 1961, p. 220). Termenul „press" va fi înlocuit ulterior cu un termen mai adecvat „place", locul (la MacCrimmon, 1994, p. 83) sau cu „cadrul situațional" (la ecologiștii actuali ca Scott Isaksen, Mary Murdock, Gerard Puccio, Donald Treffinger). (Rhodes. 1961, p. 218). (Idem, p. 219). (Idem, p.220). (Idem, p. 221). Modelul lui M. Rhodes a constituit și încă mai constituie paradigma cea mai larg acceptată
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
de rezolvare a problemelor, sau încorporarea lor într-o interesantă și eficientă experiență de învățare sau antrenament. Cele cinci dimensiuni majore pe care trebuie să le ia cineva în considerare într-o viziune ecologistă asupra creativității sunt: orientarea personalității, cadrul situațional, sarcina, procesul CPS (Creative Problem Solving însemnând rezolvarea creativă a problemelor) și produsul. a) Orientarea personală include caracteristicile personalității creative și capacitățile care țin de gândirea creativă (prezentate în următoarele capitole): stilul cognitiv și de învățare; competențe; motivație; ereditate; trăsături
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
prezentate în următoarele capitole): stilul cognitiv și de învățare; competențe; motivație; ereditate; trăsături de personalitate ; bagaj informațional și experiență ; valori și deprinderi care țin de munca în echipă; deprinderi, bariere și blocaje; deschiderea și atitudinea față de CPS; altele. b) Cadrul situațional include: percepția individului față de climatul psihologic ; percepția individului față de valorile și normele culturale; cultura organizațională; stilurile și comportamentele predominante de leadership; sistemele și structurile de recompensă; resursele și sprijinul din partea conducerii; percepția oamenilor față de orientarea strategică de ansamblu; constrîngerile externe
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
propusă, pe direcțiile vizate: Noțiuni conceptuale * termenul de creativitate perceput sub aspectul dimensiunilor sale de proces și produs, cu o singură referire la cel de personalitate creatoare; văzută ca un instrument de adaptare la schimbările externe; slabă referire la contextul situațional de realizare a creativității, menționat însă ca cerință de ergonomie a spațiului de lucru; elementul sarcinii creative neprecizat de nici un interlocutor; nu se face nici o referire la criteriile de apreciere a creativității prin raportare la individ sau societate. înțeles restrictiv
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și de răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice comportamentul statelor prin identificarea unor factori pereni, care se detașează de circumscrierile situaționale și influențează comportamentul statelor în sistemul internațional. Principalul factor de acest fel este puterea. Punctul de plecare al teoriei realiste este natura sistemului internațional, care este anarhic, ceea ce înseamnă că în cadrul sistemului internațional nu există nici o autoritate executivă superioară statului
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
modificați ...?”, „Care au fost responsabilitățile dumneavoastră în ceea ce privește ...?” întrebări de opinie vizează aspecte ce țin de universul interior al individului (păreri, atitudini, opinii, așteptări, evaluări, conexiuni, explicații, justificări, motivații); „Cum credeți că ar trebui modificată ...?”, „Credeți că informațiile primite sunt ...?” întrebări situaționale sunt dezvoltate din îndatoririle postului. „Ce faceți pentru a ...?”, „Ce prevede procedura ... referitor la...?” întrebările tehnice fac apel la cunoștințele teoretice sau practice. „Cum se realizează ...?”, „Care este ordinea etapelor ce trebuie urmate pentru realizarea ...?” întrebări conducătoare / de ghidare, a
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
1998) sunt următoarele: familiile dezorganizate sau dezarmonice și familiile cu personalități nevrotice sau cu părinți incapabili de a se adapta la caracterul copilului. Cea mai des incriminată este atitudinea mamei, care în urma unor tulburări psihice temporare sau cronice (depresii, nevroze situaționale, tulburări de lactație, imaturitate emoțională, schizofrenie și altele) poate omiteasigurarea condițiilor de creștere adecvate nevoilor și vârstei copilului. Neglijarea copilului de către adultul în grija căruia se află se poate datora unor reacții la factorii stresanți din mediu psihosocial. În cazul
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
Referentul) :este ocazia cu care are loc comunicarea, subiectul sau tema de discuție care trebuie să existe în orice comunicare, să știm la ce ne referim, despre ce obiecte, fenomene, idei avem să discutăm; context lingvistic sau extralingvistic (social, cultural, situațional) *CODUL COMUN : al emițătorului și receptorului este limba română cu norma unanim cunoscută (cu reguli de ordin morfologic, sintactic, lexico semantic). Acesta poate avea ca subcod limbajul medical, tehnic, criticii literare , al științelor sociale, al matematicii ș.a. Putem vorbi și
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ale dezvoltării unui model bazat pe motivație al conceptului de sine: nevoia de a explica comportamentele de la serviciu care au o bază noncalculativă, nevoia unui registru mai bun de surse interne ale motivației, nevoia de a integra explicații dispoziționale și situaționale ale comportamentului și nevoia de a integra teoriile bazate pe sine existente în literatură. Sinele perceput în cadrul unei organizațiii include percepțiile celor trei tipuri de atribute individuale: trăsături, competențe și valori. Autoarea ne explică structura conceptului de sine ca fiind
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
modelul bazat pe motivație a conceptului de sine: 1. Nevoia de a explica comportamentele de la serviciu care au o bază non-calculativă. 2. Nevoia unui registru mai bun de surse interne ale motivației. 3. Nevoia de a integra explicații dispoziționale și situaționale ale comportamentului. 4. Nevoia de a integra teoriile bazate pe sine existente în literatură. (Reeve, 2009) 3.3 Teoria motivației bazată pe conceptul de sine 3.3.1 Structura conceptului de sine În modelul motivației bazat pe conceptul de sine
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Leonard, 2002). 3.3.4.2 Atribuirile Procesul de atribuire este centrat pe modul în care indivizii încearcă să determine cauza comportamentului. Atribuirile externe sunt cele care sunt făcute atunci când observatorul unui tipar comportamental crede că actorul răspunde la forțe situaționale, cum ar fi așteptarea unui bonus. Atribuiriile interne sunt făcute atunci când observatorul consideră că un comportament este rezultatul unei dispoziții a actorului cum ar fi o trăsătură de personalitate sau o valoare internă. Din moment ce conceptul de sine este compus din
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
ale elevilor deficienți de auz pentru un stil de învățare, trebuie recunoscut potențialul acestora în flexibilitatea de a alege între stiluri. Grasha (1990) a sugerat că profesorii pot vedea mai degrabă aceste preferințe ca „stări” care pot varia în funcție de circumstanțele situaționale ale actului de predare-învățare, decât ca și caracteristici imuabile ale elevului. Sprijinirea elevilor în dezvoltarea unui repertoriu echilibrat al stilurilor de învățare în scopul potrivirii acestuia cu diferite modalități de predare ale profesorilor, pare un obiectiv dezirabil. Cercetările au arătat
Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
-
poate agrava în anxietate și în melancolie, stări de persecuție (convingerea copilului că este urmărit, observat) și culpabilitate. c) emoțiile-stări afective de scurtă durată, care exprimă un specific al relațiilor cu un obiect sau o situație, deci au un caracter situațional. Stările de hiperemotivitate apar la nevrotici și la copiii cu psihoze afective. Emoțiile nu se reduc numai la cele patru emoții-șoc ce apar în situații neașteptate, încărcate de tensiune (furia, frica, dezaprobarea și bucuria explozivă), ci sunt nenumărate, ca și
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
analiză, sinteză, introspecție;există posibilitatea relaționării cunoștințelor noi cu cele Însușite anterior; Cele două tendințe ,,clasic” și ,,modern” obligă Însă cadrul didactic ,, să apeleze la strategiile și mijloacele cele mai potrivite pentru materializarea lor În procesul de Învățământ În funcție de contextul situațional În care se desfășoară” Datoria noastră, ca Învățători, este să ne asigurăm că aducem istoria În fața copiilor și că-i transpunem pe aceștia În istorie pentru a cunoaște trecutul. Noi suntem cei care trebuie să verificăm și să corectăm eventualele
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Simina Grigoruţă, Elena Semen () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93547]
-
corpus semnificativ, voi schița câteva elemente de gramatică discursivă a pronumelui românesc în limba română actuală. 1. EVOLUȚIA PRONUMELOR SPRE ANAFORICITATE/DEICTICITATE DIFUZĂ La nivelul sistemului, pronumele sunt pro-forme care funcționează ca deictice/anafore discursive, luându-și referința din contextul situațional, respectiv de la un antecedent sau de la un subsecvent din discurs. Lucrările de cultivare a limbii încadrează multe dintre uzurile deictice printre fenomenele de oralitate și insistă asupra preciziei în desemnarea anaforică (relație clară, nonambiguă cu un antecedent/subsecvent plasat cât
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
el), pronumele demonstrative ancorează referentul într-o manieră mai complexă, prin raportare la două axe semantice: proximitate - distanță, respectiv identitate - diferențiere spațio-temporală și cognitivă. De aceea, accesibilitatea discursivă a demonstrativelor este condiționată de o cantitate mai mare de informație partajată situațional sau prin istoria conversațională comună a interlocutorilor. În ciuda acestor constrângeri discursive, analiza cantitativă de corpus a pus în evidență frecvența ridicată a demonstrativelor în conversație (pentru o statistică a ocurențelor demonstrativului vezi Nicula, în acest volum, p.), iar analiza calitativă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Adesea, deicticele românești funcționează ca deictice intradiscursive: vorbitorul folosește demonstrativul fără a trimite la un antecedent sau la un subsecvent din discurs și fără a indica un referent accesibil deictic. Prin intermediul deicticului intradiscursiv, vorbitorul: (i) conferă relevanță discursivă unor elemente situaționale ale discursului, pe care le convertește, prin simpla evocare, în fond comun de presupoziții: B: în rest CE faceți. A: < L uite am făcut o gripă de-asta uRÎtă: de-abia mi-am mai revenit un pic acuma că vocea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
clitică, în timp ce structurile fără dublare clitică sunt simțite ca ușor învechite (Avram 1986: 159). Preferința pentru structura cu dublare ar putea fi justificată prin gradul ridicat de accesibilitate discursivă a referentului exprimat pleonastic, necesară decodificării mesajului în absența unui context situațional partajat de emițător și receptor. 3.3. Dublarea pronominală Adesea, dublarea pronominală (dublarea prin pronume formă tare a complementului direct și indirect actualizat prin clitic) se justifică discursiv ca procedeu de focalizare/tematizare: +A: ai grijă de tine↓ lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
chiar eu, exact eu, fix eu, personal, în persoană, singur, cu ochii mei, cu urechile mele, cu mâna mea. 3.9. Determinarea demonstrativă Foarte frecvent în limba actuală, chiar abuziv uneori, demonstrativul nu mai desemnează un referent accesibil discursiv sau situațional și nici nu se raportează la un antecedent/subsecvent imediat, ci funcționează ca echivalent al articolului hotărât (omul/acest om; omul/acel om): E: [...] acolo ereau> două sute nouășpatru de metri patrați teren↓ pe care erea clădit două corpuri de clădire
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]