727 matches
-
oameni de tagma Lehăescului. Altfel - pe cât pricep eu să judec - e foarte bine scrisă; și Junimea are dreptate dacă vă încurajează să urmați de-a scrie caracteristice de-acestea; numai că și eu am dreptate. Tonul de conversațiune, caracterele serii, situațiunile ce le-ntrebuințați în novele sânt bune pentru comedia de salon, dar comedia e un teren foarte apt și pentru desvoltarea ideilor satirice. Astfel, ce risipiți ici în novele, colo-n caracteristice izolate, le-ați putea împreuna cu succes în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în anul 1875. Cu adresa prefecturei Iași n. 10131 s-a priimit chitanță de predarea citațiunei. Se mai pune în vedere dv. că numitul, cu raportul n. 49, din 2 octombrie a. c., a depus la Curte un inventariu și o situațiune de starea bibliotecei pe întregul an 1875. Priimiți vă rog, domnule președinte, asegurarea preaosebitei mele considerațiuni. Grefier N. Constantinescu D-sale Domnului Președinte al În. Curți de Compturi. 21 ÎNALTA CURTE DE COMPTURI Secțiunea I Ședința de la 9 octombrie 1876
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Curții și a justifica motivul nedepunerei comptului sau de gestiune ca bibliotecar central din Iași pe timpul cât a funcționat în anul 1875 și Având în vedere că d-l Petrino a depus la Curte în urma citațiunei un inventar și o situațiune de starea bibliotecei pe întregul an 1875 Având în vedere art. 77 al. I din Legea Comptabilităței g-le a statului, prin care se prescrie depunerea inventarilor la această Curte - iar prin al. II de sub același art. se prevede modul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lei 100 - Cheltuielele efectuate de d-l M. Eminescu în cursul anului 1874, după cum se specifică din alăturatul stat N-o 2, le-am ales în cifra de lei 100 -. La 31 decembre 1874 nu rămâne nici un escedent. Asupra acestei situațiuni, concluziunele mele sunt: fiindcă la 31 decembre anul 1874 nu rezultă nici un ban asupra d-lui M. Eminescu din operațiunele sale pe anul 1874, să se declare achitat de gestiunea sa pe menționatul an. Primiți, d-le președinte, încredințarea osebitei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
s-a binoclat adânc, cu maximă atenție, și m-a sfătuit să evit pe cât se poate, măcar câteva luni, băutura! Culmea!, nu mai beam de vreo 7-8 anișori triști... Atunci? Abandonează bilele, sârmele... zise el gânditor, visător... Mda, era o situațiune, o dependență în plus pe lângă tranchilizantele și cafelele alternate aiurea... ba mai se iscase și patima de-a cumpăra... veioze... Numai că din basmul de groază respectivă, mărturisesc duios și înfrânt, nu poci să mă hazardez a dezerta... Intru în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
naturală prin educațiunea cugetărei filozofice; tot așa cred cei mai mulți cari se-ncearcă în artea dramatică că au găsit deja într-o elasticitate oarecare a simțirei, într-o iritațiune momentană a fantaziei, mijloace pentru reprezintarea unui caracter poetic. Eu înțeleg sensul situațiunilor, eu simt după poet dispozițiunile sufletești a caracterelor singulare, cum dar aș putea să nu redau aceea ce mi se dă de poet? Cu această simplă iritare a simțului și de multe ori abia cu ea, îndealtfel lipsiți de orce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să sensibilize aceste microcosm cu o claritate atât de diafană încît să vedem totodată dinainte-ne izvoarele simțirei și a acțiunei și flucțiunile felurite (mannigfaltig) în cari degeneră izvoarele, și să simțim împreună cu el toate afectele sufletului său, toate situațiunile animei sale. Aceasta se ajunge însă numai prin cel mai mare adevăr al reproducțiunei (Darstellung). El abia ne arată o creatură de carne și os. Prin el ne regăsim pe noi înșine în caracterul reprezintat și patem împreună bucuriile și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Și renumitul sofist Gorgias zice cu spirit în această privință că tragoedia ar fi o amăgire unde amăgitul apare mai drept decât neamăgitorul și amăgitul mai înțelept decât neamăgitul. În acest mod paradox el esprimă aci într-un mod dovedit situațiunea mai înaltă atât a poetului tragic cât și a adevăratului spectator față cu un punct de privire care numai de-aceea nu e capabil d-a fi amăgit pentru [că] aduce cu sine simț prozaic și îndreptat numai asupra adevărului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eline, III, p. 50. {EminescuOpXIV 237} legile lumei spiritelor. Acesta nu află contrazicerea acolo unde materialul deja ne amintește aparința frumoasă și ține departe cerința unei amăgiri sensuale. Arborele depins, floarea, espresiunea (plină de simț) însuflețită a omului într-o situațiune oarecare nu ne încîntă pentru că privim în el o copie fidelă a naturei, pentru că astfel vedem numai creațiunea anterioară în duplicatul ei; ci pentru că înainte[a] ochilor noștri se deschide o esistință smulsă din legea pieirei ce-l mulțumește pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are fundamentul său absolut în conștiința dezvoltată de noi a profesiunei; că adică prezentul e singur, e zeul său, și pentru că în astă arte creațiunele și sentința irevocabilă asupra lor cad în același moment. Însă tocmai acest pericol născut din situațiunea proprie trebuie să dea și artistului puterea de-a se Gunstbuhlerei (? ) insolentă, care îmblă cu sacrificiul artei după aprobarea mulțimei inculte a fost înfierată pentru totdeuna pentru actorul tragic în renumitele vorbe ale lui Hamlet (act. 3, sc. 2): "O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voi ca să vorbească mai mnlte decât cele scrise pentru ei; căci sunt unii din ei cari râd ei singuri, numai [a] aduce la râs o turmă de spectatori simpli, deși ar fi de respectat în piesă o necesară esplicare a situațiunii. Asta-i scandalos și dovedește o ambițiune mizerabilă din partea nebunului care-o face". Cu cuvintele astea condamnă poetul orce reprezintațiune ce tinde numai la o simplă (caraghiozlîc) (Spassmacherei), care-și defige de țintă râsul mulțimei și-i sacrifică reprezintarea caracterelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întipărit naturei umane, și pentru că rar e acela care n-ar putea, dotat cu viociune naturală și cu freschezsa (unui naturel fericit) [unei] naturi fericite, să se transpuie și să trăiască și el în unele personalități și în unele stări (situațiuni); tot precum e rar individul din societatea cultă care într-o dispozițiune potențată a sufletului n-ar putea să-și verse simțirea sa într-o poezie lirică de calea-vale (leidlich)". Și cu toate astea în amândouă cazurile astea sunt niște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constă așadar esențialmente în înrudirea fiecărui individ cu o mulțime de circonstanțe și personalități în care individul se continuă, cum am zice, pe sine însuși într-un mod oarecare. Dacă o natură impresionabilă, atrasă de reprezintarea din partea poetului a unor situațiuni și tipuri în cari se regăsește oarecum, sau dusă de avântul liric al poetului, dacă, luîndu-se în total, poate să ni le imprime în suflet ca [o] (un adevăr) naturalitate oarecare, asta nu e neci o dovadă și neci o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e abandonul plin de entuziasm la un fond foarte înalt care împle tot sufletul și care fond ia o espresiune deosebită numai fiindcă această espresiune e condiționată de coprinsul diferit al fondului. Acest ton principal (Grundton) liric capătă așadar prin situațiune într-adevăr modificațiunea sa naturală care însă nu ajunge neciodată până la individualizațiune. Bara acestui stadiu se arată în deplina ei valoare în momentul chiar când tipul poetic se estinde în direcțiuni diferite cari nu urmează nemijlocit din concentrațiunea simțirei lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca uniunea (fuziunea) mai înaltă a celor două trepte dentîi, constă esențial din ecuilibrul cel rar de-a potența cu libertate simțirea subiectivă și de-a se putea transpune în starea cea mai înălțată ce-ar pretinde-o caracterul în situațiunile sale din deosebite ori și totuși de-a găsi în orce moment fără osteneală trecerea din cea mai internă emoțiune a sufletului la chietudinea reflexiunei; așadar acest secret constă din jocul cel minunat de-a trata caracterul ce-avem a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artiștii cei mari se prezintă numai ca o frângere deosebită a razelor spiritului lor poetic, capătă în aciia cari le împrumută de la aceștia numai caracterul unei haine imperiale împrumutate, sub care însă nu arareori poți vedea vălul cel sărac. În situațiunile acelea cari cheamă ca cu o vrajă sufletul cel mai intern din abisul lor se va [evidenția] cu deosebire într-o coloare grelă neputința reprezintatorului de-a se familiariza cu o speție de espresiune care nu e proprietatea sa. Această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
elocuțiunei corporale, prin care artistul reprezintator ia în proprietate corpul ca pe laturea naturală a spiritului și face din el o unealtă pentru reprezintarea stărilor sufletului: e problem al secțiunea a doua de-a lăsa să se nască aceste stări (situațiuni) sufletești dinaintea noastră în dezvoltare organică (dezvoltare individuală) și de-a considera reprezintarea acestor stări în legătură cu elementul spiritual al graiului în perpetuă pătrundere reciprocă a amîndor părților. Fructul copt al acestei pătrunderi este reprezintarea ideală a caracterelor, personalitatea nobilă care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
auditorului sensul logic al întregei vorbiri împreună cu toate relațiunile ideale în care se rămurește vorbirea. Accentul logic e așadar un rezultat al înțelegerei. Sensul conceput fals sau neclar are drept urmare o întonare falsă or neclară. Pe auditor îl pune în situațiunea penibilă de-a fi escitat în el o mișcare pe care mintea sa trebuie s-o sisteze or s-o schimbe. Prima condițiune a toată recitațiunea e înainte de toate o înțelegere clară, care să pătrundă în cele mai interne relațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tratări. Acea lege generală a declamațiunii pusă în frunte, ca versul ca atare să nu se audă, și cu toate astea totuși puterea și caracterul ritmului să fie păstrate, această lege își are firește valoarea sa și aicea. Însă multilateralitatea situațiunilor dramatice și vicisitudinea simțămintelor care toate sânt învălite în haina largă a iambului cincviped, toate astea cer ca în declamațiune să i se dea ritmului totdeuna caracteru 1 acela pe care-l pretinde patosul. Ritmul trebuie neapărat ca să-i fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constitutive; un coprins însă care e aproape de conversațiune va pretinde o tratare ușoară a ritmului, care mai să volatilize ritmul. Wallenstein, când vorbește cu ai săi, și tot el când vorbește cu o energică elocuență față cu pappenheinezii, pretinde, conform cu situațiunea, când o tratare mai grea, când una mai ușoară a ritmului iambic. Când după o conversațiune în proză a unor individe din regiunile de jos ne anunță deodată o figură din lumea mare cu ritmul iambic, ca Benvolio de pildă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare cu ritmul iambic, ca Benvolio de pildă în scena întîi din Romeo și Iulia, sau ca ducele de Cornwall despărțind în Lear pe Kent și pe șambelanul Curții, atuncea greutatea ritmului trebuie să ni sensibilize aceste antiteze. Iambul, în situațiuni de felul acelora unde el esersă și influința simbolică de-a ne transporta dintr-o sferă anterioară va trebui să se prezinte cu o altă greutate decât când am auzi aceleași pasagie în mijlocul dialogul[ui] metric. Pentru că tragedia franceză e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
distincțiuni fine nici că se pot contrage sub o lege abstractă oarecare. {EminescuOpXIV 323} Noi avem a face-aicea cu arta dramatică, care, ca cea mai multilaterală, este acea speție de poezie care întrunește în sine cea mai mare mulțime de situațiuni și simțăminte și de-aceea implică în sine și întrebuințarea cea mai variată a tempoului corect. Din însăși natura noțiunii rezultă o împărțire în trei momente. Momentul întîi coprinde măsura generală cu care are să se declameze opera dramatică peste tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al 406v dramei, atât în genere cât și în speție, de aceea el de sine percurge aceste trei momente: a generalității, a spețializării (caracterelor) și a individualizări (situațiunii și simțămintelor), și cu acest din urmă se terminează în concluziunea celei mai mari eficacități. Algemeinheit - universalite, generalite, totalite, communaute; Besonderheit - specialite (abstract și concret); Einzelnheit - detail, particularite; Ding (individ). Ce se atinge acuma de distingerea cea mai generală, ce-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate astea declamațiunea epică va trebui să constituie un studiu deosebit pentru reprezentatorul dramatic. El învață aicea acea liniște și claritate în espresiune condiționată de despărțirea declamatorului de obiectul său, deși toate impresiunile deosebite pe cari le provoacă obiectele și situațiunile vor trebui indicate. Fără de-a deveni uniform or trăgănat, artistu 1 trebuie totuși să se ferească de-a cădea într-o astfel de dezapropriațiune. de sine însuși și să plutească ca epopea însăși între mișcare și liniște, între contemplațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]