1,355 matches
-
călător străin: „La români, urmează deopotrivă, la domnie, copiii nelegitimi ca și cei legitimi. Căci de este îngăduit tuturor îndeobște de a avea două și trei soții, iar boierilor și celor mai de seamă chiar mai multe, iar voievozii sunt slobozi să aibă cîte vor [...] ei totuși iubesc pe copiii țiitoarelor tot atât de mult cât și pe copiii [soției] fără vreo piedică din faptul că aceia sunt [copii] de concubine, și toți sunt socotiți legitimi și vin la moștenire”), o acceptare tacită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu închisoarea: pe Dumitrașcu Corbeanul paharnicul, pă Grigorie postelnicul Băleanul i pre Radul clucerul sin Hrizii” - Radu Greceanu), beneficiind apoi iarăși de bunăvoința Brâncoveanului (zice același autor: „Iar apoi domnul, din bunătatea sa milostivindu-se iarăși spre dânșii [...] i-au slobozit și i-au miluit cu dregătorii și cu cinste la curte”). S-a stins înainte de 23 mai 1729. Purta rasa de călugăr și îl chema Rafail de la Mănăstirea Radu Vodă din București (a fost și îngropată acolo). * Când a plecat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
logofătul și l-au prins; dar le-au scăpat și au fugit în țara Ungurească. Ci așa să auzea că va să-i omoare, dar Dabijoae, soacra Ducăi vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi și i-au slobozit”- Anonimul Brâncovenesc. Relația era de notorietate (măcar aulică) și istoricii de mai târziu o vor blama pe Doamnă, căci „această faptă la Valahia nu puțină necinste este” (Mihai Cantacuzino, Ghenealoghia Cantacuzinilor, ed. N. Iorga, București, 1902, p. 252). 407. Vezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dat prins și, cu energia disperării, și-a descheiat haina și, profitând de confuzia de moment produsă de o luptă pentru căpătarea ceasului de aur pe care Îl ținea În mână, la care a renunțat În aceeași clipă, și-a slobozit haina, care era ținută din toate părțile, și, Împingându-i pe cei din fața lui, a izbutit să ajungă În stradă. Aici pantalonii i-au căzut În vine, iar el se Împiedică și căzu Într-o baltă plină de noroi care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sfătuit să-i administreze pacientului un decoct de sarsaparilla. Nu se găsea atunci la bord, dar când am atins Capul, chirurgul a procurat un Înlocuitor și a Început să i-l administreze. Nerăbdătorul colonel, negăsindu-se refăcut pe dată, a slobozit din nou una din exclamațiile sale, spunându-mi că băutura nu era de nici un ajutor. L-am convins totuși să persevereze. După două săptămâni a recunoscut că se simțea considerabil mai bine; iar după o lună, sănătatea Îi era complet
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care mor”. U. publică în 1951 un microroman, Flăcăul de pe tanc, care, având aceeași intenție de manipulare ce urmează indicațiile partidului, este, poate, cel mai semnificativ din seria sa de producții repetitive. „Flăcăul de pe tanc” este o cătană din popor, slobod la gură și voinic, în conflict cu un boier și cu fiica acestuia. Portretul bătrânului boier incestuos și cel al fiicei sale nimfomane nu sunt singurele „pete de culoare” ce stigmatizează „burghezo-moșierimea coruptă”. Partidul va lua pământurile de la „netrebnicii” latifundiari
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
părăsit pământul / Și-a plecat cu noaptea și cu vântul / Și-a pornit spre vămile din cer, / Strecurându-se hoțește printre drugii groși de fier? // Cine e acuma duh / Și plutește liber în văzduh, / Ca o vrabie, ca un porumb / Slobozit din temnița de plumb?” (A mai căzut o stea...). Z. publică și câteva povestiri, precum și romanul istoric Vulturii Pindului (2002), în care zugrăvește un episod al conflictelor uneori sângeroase dintre aromânii și grecii din Macedonia la începutul secolului trecut, reconstituire
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
că pământul, care-l locuim noi, ar fi fost o mare de apă, și numai la munți au locuit niște oameni sălbateci, pe care i-au bătut strămoșii noștri și ne-au așezat pe noi aici. Împăratul nostru Traian a slobozit apa aici la Babacaia". Această consemnare cumulează în câteva cuvinte un mare număr de informații legate de evenimente reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne poate indica marea Panonică de la începutul Cuaternarului, ce urma să se scurgă prin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
privești, din ținutul de dincoace de Iordan, în fericita țară a făgăduinței, de dincolo de Iordan. ș...ț În sfârșit, când bătrânul va face ultimul său act, dăruindu-se cu credință și speranță milei Domnului, și va cânta împreună cu Simeon: „Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace”. ș...ț Printr-o asemenea moarte, fiecare bătrân va fi un sfânt ca și Simeon, care a nimicit, prin moartea sa, mai mulți dușmani decât în timpul vieții sale și va triumfa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
această percepție prin prisma lecturii cărții lui Giovanni Papini despre Viața lui Iisus, citită în traducerea lui Alexandru Marcu. Mă uimeau și, în același timp, mă răcoreau vorbele de bici ale Domnului către farisei. În templu și în piețe, Iisus slobozea cuvinte arzătoare ca para focului. Drept răspuns, toți ipocriții religioși ai Palestinei l-au acuzat mai apoi pe Iisus de blasfemie. Citită într-un moment saturat de confuzii identitare, Biblia își revela pentru mine o inexplicabilă perenitate. De atunci încolo
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lung în gaură și-l scosese astfel pe bietul Tashtego, ținîndu-l de chică. Queequeg ne mărturisi că, la primul sondaj, nimerise peste un picior; dîndu-și seama că, într-o asemenea poziție, indianul ar fi putut s-o pățească, Queequeg îi slobozise piciorul și, printr-o manevră abilă, îl răsucise pe Tashtego în așa fel, încît, la următoarea scufundare a brațului, indianul ieșise în poziția normală - adică, cu capul înainte. Cît despre capul cașalotului, se dusese la fund, unde se simțea, firește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vă mai aduceți aminte cum încîntătoarea Andromeda, fiică de rege, a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poartă începea drumul spre ținta răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea. Ă Da, da, voia desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei, o cunosc eu bine! Ă Nu știu precis cum s-au petrecut lucrurile, urmă căpitanul ciung - dar, cînd a mușcat saula, aceasta i-a rămas agățată de dinți, deși atunci noi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jur-împrejur ca un nou Ixion, atras de sîmburele negru al osiei acelei roți domoale. Ajuns în sfîrșit în centrul acela vital, am avut norocul ca tocmai atunci bășica neagră să se spargă și colacul de salvare, făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o „suferință literară”, în care eul caută să filtreze dificultățile realului. Revenită în cotidianul care îi rezervă atâtea frustrări, adolescenta, apoi tânăra femeie nu-și reprimă deloc simțul hipertrofic al ridicolului. În râsul ei zvâcnește nervul unei inteligențe tăioase, care sloboade „acidități” ori de câte ori ceva n-o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru de sine. Mai apropiată se simte hiperlucida de Nae Ionescu
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
În mai. În: Flacăra, nr. 19 (71), 14 mai) „Aștept o clipă mare, peste vreme, Cu oameni noi, cu viers neauzit, Aștept o noimă grea Între poeme Și frunze vii-n caetul desfrunzit. (Ă) Spre tine pasul sprinten mi-l slobod Un arc sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă sub arcuș, E pasul zvelt, sub bucurie geme
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
voastre, ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Satana se retrage strategic, lăsându-i Iadului dirijarea operațiunilor. Totul Însă e zadarnic. „Porțile de aramă s-au sfărâmat, drugii de fier s-au făcut zob și toți morții au fost sloboziți din legături. Și cum a intrat Împăratul slavei, cu Înfățișare omenească, tot Întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare profesionistă. De altminteri, cu această mise en scène, cu această „tragicomedie” sacră, desfășurată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar aerul juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă duc să- mi hodinesc ciolanele oleacă. Baba Păscărița îi tălmăcea Săndulesei o rudenie pe care aceasta n-o știa bine : - Tata lui Colac, ginerele dumitale, era băietul mătușii Catrine, adică văr cu mama, Dumnezeu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
el există, că Moscova nu înseamnă Rusia și că armata lui nu se poate împăca cu înfrângerea. în ziua de 7 septembrie 1812, după ploi torențiale și frig înțepător, a ieșit soarele. - Soarele Austerlitz-ului! a exclamat Napoleon. Un tun a slobozit obuzul, dând astfel semnalul începerii marii bătălii. în perimetrul acesteia se aflau câteva mici localități. Sate: Borodino, Svardino, Semenovskaia și Gorki. Tensiunile din cele două tabere inamice se afișau fără nici o opreliște. Cei doi comandanți - Napoleon și Kutuzov - își încurajau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cere bani, fiecare dă cât crede de cuviință pentru deranj. În acest mod își umple și timpul liber ce îi rămâne după ce termină treburile în gospodăria ei, de care și acum ne desparte numai drumul. Când corzile timpului se despletesc slobozind chipuri de demult, Nicu Dan Petrescu, „pelerin rătăcit” în Grădina Vieții, prin acest volum de povestiri cu vădită tentă autobiografică a încercat să înmulțească talantul dăruit de Dumnezeu, așa cum ne explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]