748 matches
-
mixtă. La 25 noiembrie 1918, Adunarea sârbilor, Bunjevci, și alte națiuni din Voivodina și din Novi Sad au proclamat unirea regiunii cu Regatul Voivodina din Șerbia. Începând cu 1 decembrie 1918, Novi Sad este parte din Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, iar în 1929, Novi Sad a devenit capitala Banovinei Dunării, o provincie a Regatului Iugoslaviei. În 1921, populația orașului numără 39.122 de locuitori, dintre care 16.293 vorbitori de sârbă, 12.991 vorbitori de maghiară, 6.373 de germană
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
de pe văile Moravei și a Timocului însă nu se bucură de aceleași drepturi care au fost acordate românilor din Voivodina. După Primul Război Mondial, în urma Conferinței de pace de la Paris, Banatul istoric a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (RSCS) și România. În 1998, profesorul universitar dr. Gligor Popi estima că în 1921 erau aproape 80 000 de români în Voivodina . Acest cercetător afirmă totodată că circa 50 000 de sârbi și croați au continuat să trăiască în Banatul
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Jianu a fost ales primul deputat în Parlamentul de la Belgrad . În aceași luna a apărut la Panciova, ziarul "Graiul românesc", organul de presă al Partidului Român. În noiembrie 1923, a fost constituită "Asociația Culturală Română" din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu având ca obiective propășirea națională și spirituală precum și păstrarea tradițiilor românești. În perioada interbelică au apărut deasemeni în Voivodina publicațiile de limbă română "Nădejdea" (până în 1944) și "Foaia poporului român" (până în 1938), care era publicația Asociației Culturale "Astra", înființată
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Majoritatea locuitorilor erau români (62,9%), cu o minoritate de germani (26,54%), una de polonezi (3,05%) și una de evrei (6,80%). Alte persoane s-au declarat: maghiari (1 persoană), ruși (12 persoane), ruteni (3 persoane), sârbi\croați\sloveni ( 1 persoană), cehi\slovaci ( 3 persoane), armeni (1 persoană). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (60,75%), dar existau și romano-catolici (30,5%), mozaici (6,80%) și evanghelici\luterani (0,80%) . Alte persoane au declarat: greco-catolici (8
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice. Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei. În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul 1929 între banovina Croației și restul regatului. În anul 1941 teritoriul Bosniei-Herțegovina este inclus în Statul Independent Croat, creat cu
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
1915, Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și a cucerit majoritatea teritoriului de azi al Republicii Macedonia. După sfârșitul Primului Război Mondial, zona a revenit sub control sârbesc, ca parte a nou formatului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor și a trecut prin reintroducerea măsurilor antibulgare din prima ocupație (1913-1915): din nou, clericii și dascălii bulgari au fost expulzați, semnele și cărțile în limba bulgară eliminate, și toate organizațiile bulgărești dizolvate. Guvernul sârb a urmărit o politică de forțată
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
a rămas un oraș de front și a fost aproape în fiecare zi bombardat de avioane și artilerie și a suferit aproape o distrugere totală. După sfârșitul primului război mondial (1918) Bitola a fost inclusă în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, numit mai târziu Regatul Iugoslaviei. Orașul a devenit un oraș de frontieră neglijat, la doar 14 de kilometri de Grecia. Declinul Bitolei a continuat în toată această perioadă, împreună cu declinul general în Vardarska Banovina (Vardar Banovina), care a rămas una
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
a devenit orașul cel mai mare din Regat, dar numai pentru o perioadă scurtă; populația orașului Belgrad a crescut rapid, reocupând primul loc la începutul anilor 1920. După sfârșitul războiului, Belgrad a devenit capitala noului regat al sârbilor, croaților și slovenilor, redenumit ulterior Regatul Iugoslaviei, în 1929. Regatul a fost împărțit în "banate", iar Belgradul împreună cu orașele Zemun și Panciova au format o unitate administrativă separată. În această perioadă, în Belgrad s-a simțit o modernizare semnificativă și rapidă. Populația orașului
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Poloniei (vestul Galiției), Ucrainei (estul Galiției, nordul Maramureșului și nordul Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a regiunii Friuli-Veneția Giulia) și Serbiei (Voivodina). Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la sfârșitul lui octombrie 1918 prin fondarea Cehoslovaciei, a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria Germană, ieșirea Ungariei din uniunea reală precum și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la, respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și i-a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
și-au declarat încrederea în statul național: Polonezii din Galiția voiau să se lege de un stat polonez nou înființat, rutenii Galiției nu voiau nici într-un caz să ajungă sub stăpânire poloneză. Cehii se străduiau pentru un stat cehoslovac, slovenii și croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Consiliului Național Cehoslovac au preluat conducerea reprezentanței guvernului de la Viena, a comisiei pentru administrarea țării ("Landesverwaltungskommission"), a poliției și a instituției pentru aprovizionarea cu cereale în vreme de război. Galiția s-a alipit nou înființatei Polonii. Începând cu 29 octombrie, slovenii și croații au fost cofondatori ai noului stat al slavilor de sud. Guvernul maghiar a reziliat în 31 octombrie 1918 uniunea reală cu Austria, act prin care Austro-Ungaria a încetat să mai existe. Ministrul de externe comun Gyula Andrássy cel
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de la Saint-Germain-en-Laye din 1919 cu Austria și Tratatul de la Trianon din 1920 cu Ungaria - au fost oficial stabilite cedările teritoriale și granițele statelor succesoare monarhiei. Tratatele au confirmat recunoașterea juridică a noilor state Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, "Regatul sârbilor, croaților și slovenilor" (din 1929 Regatul Iugoslaviei) precum și cedările teritoriale făcute Italiei și Regatului României. Austriei Germane i s-a interzis integrarea în noua republică germană. În mod deliberat, Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye nu a utilizat termenul „German” în numele statului: tratatul a fost încheiat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în numele statului: tratatul a fost încheiat așadar cu „Republica Austriacă”, iar numele de „Austria Germană” purtat pînă în acel moment nu a mai apărut niciodată. Ungaria a fost nevoită să renunțe în favoarea Cehoslovaciei, a României, a Regatului sârbilor, croaților și slovenilor precum și a Austriei la două treimi din teritoriul anterior al statului și a trebuit să-i detroneze pe Habsburgi. În literatura de specialitate există adesea contradicții în menționarea statelor care, din punct de vedere juridic, sunt considerate succesoare Austro-Ungariei. Astfel
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
trebuit să-i detroneze pe Habsburgi. În literatura de specialitate există adesea contradicții în menționarea statelor care, din punct de vedere juridic, sunt considerate succesoare Austro-Ungariei. Astfel, potrivit "Dicționarului de drept internațional" (în ), doar Austria Germană, Ungaria, Cehoslovacia și Statul slovenilor, croaților și sârbilor sunt state succesoare dispărutei Austro-Ungarii, în vreme ce România, Polonia și Italia, care în alte surse apar de asemenea drept state succesoare, nu au fost puse la socoteală deoarece statalitatea lor avea o existență anterioară sau, în cazul Poloniei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
stat național" deoarece, în ciuda compoziției sale naționale amestecate, era guvernată ca un stat național. În Cisleithania, jurisdicția și guvernarea au făcut dovadă de o atitudine considerabil mai justă față de naționalitățile slave și romanice, „chiar dacă politica de guvernământ a austriecilor față de sloveni în Stiria de Jos și, până puțin înainte de începerea războiului, de asemenea în Craina, precum și excesele partidului Alldeutsche Vereinigung în Boemia în particular ar putea fi prezentate drept multiple contraexemple.” Mai răul tratament aplicat minorităților naționale din Ungaria nu avea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
monarhiei s-au făcut tot mai presante. În timpul celei mai mari părți a ultimelor două generații ale Dublei Monarhii, pe primul loc al planurilor de reformă s-a aflat programul trialist al slavilor de sud, în a cărui formă conservativă slovenii nu erau incluși. Prin acest plan, ar fi trebuit ca, pe lângă partea austriacă și cea maghiară a monarhiei, să fie înființată o a treia parte sub conducere croată, croații fiind grupul de slavi meridionali cel mai numeros și cu cea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
însumă o suprafață de 28 526 km. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total). Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel: Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Aceasta este o listă a șefilor de stat din Iugoslavia de la crearea Regatului sârbilor, croaților și slovenilor în 1918 până la destrămarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în 1992. În istoria federației, niciun șef de stat nu a fost ales pe cale democratică. Iugoslavia Regală a fost guvernată după monarhia constituțională a Casei Karađorđević din 1918 până în la izbucnirea celui
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
federației. Odată cu introducerea sistemului de alegeri democratice instaurate în 1990, fiecare republică își alegea alegea fiecare guvern, insă șefii de stat au fost schimbați de fiecare dată în rândul reprezentanților nealeși ale republicilor până la dispariția statului. Regatul sârbilor, croaților și slovenilor a fost creat după unirea Regatului Șerbiei cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor la 1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
fiecare republică își alegea alegea fiecare guvern, insă șefii de stat au fost schimbați de fiecare dată în rândul reprezentanților nealeși ale republicilor până la dispariția statului. Regatul sârbilor, croaților și slovenilor a fost creat după unirea Regatului Șerbiei cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor la 1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în 1942. Pe 29 noiembrie 1943
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
maghiarizării. Deși circumscripțiile erau locuite de slovaci, intrau reprezentanți ai partidelor maghiare în parlament. Ideea care pare să câștige cei mai mulți adepți este aceea a creării unui regat în interiorul monarhiei habsburgice care să-i concentreze pe toți slavii de sud, adică slovenii, croații, sârbii. Unul dintre cei care promovează această idee este un episcop din Zagreb, fondatorul unui partid și al Universității din Zagreb, Josef Strossmayer. Existase o colaborare între elemente care ulterior se vor situa pe poziții ireconciliabile. Sârbii și croații
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
-o armata austro-ungară grăbește disoluția monarhiei duale. În octombrie 1918, se declară la Paris independența Cehoslovaciei care devine republică având ca președinte pe Tomáš Masaryk. De asemenea, tot în octombrie, Croația își declară independența și formarea Regatului Serbilor, Croaților și Slovenilor (Regatul Iugoslaviei) având ca rege pe Petru I Karađorđević. Ungaria se separă de imperiu și astfel are loc disoluția acestuia. Prima republică ungară are ca prim-ministru și președinte pe Mihály Károlyi. Românii din Transilvania și Bucovina declară secesiunea față de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
110.000 Budiști(0,2%), 70.000 adepți ai Sik și 70.000 Hinduși(0,1%) în Italia. Populația Italiei este formată în proporție de 92% de cetățeni italieni, 2 % români , 4% de alți europeni ( în special albanezi, ucrainieni , croati, sloveni și alții), 2% nord africani și de 1,5% cetățeni de alte etnii asiatice si sud-americane. Religia Italiei este reprezentată în proporție de 90% de Romano-Catolici(aproximativ o treime practicanți), de alți Creștini în proporție de 2%, Musulmani 3%, Atei
Demografia Italiei () [Corola-website/Science/319548_a_320877]
-
de pace impuse de Antanta. Acest eveniment a declanșat procesul de dizolvare a Puterilor Centrale. În același timp, pacea a declanșat colapsul Imperiului Austro-Ungar. În teritoriile din sud ale imperiului, teritorii populate de slavi, Adunarea Națională a Sârbilor, Croaților și Slovenilor de la Zagreb a proclamat crearea Statului Slovenilor, Croaților și Sârbilor. În ciuda faptului că Albania și-a proclamat neutralitatea, trupele elene au intrat în țară în 1914. La începutul anului 1915, pe teritoriul Albaniei au intrat și trupele sârbo-muntenegrene. După formarea
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
a declanșat procesul de dizolvare a Puterilor Centrale. În același timp, pacea a declanșat colapsul Imperiului Austro-Ungar. În teritoriile din sud ale imperiului, teritorii populate de slavi, Adunarea Națională a Sârbilor, Croaților și Slovenilor de la Zagreb a proclamat crearea Statului Slovenilor, Croaților și Sârbilor. În ciuda faptului că Albania și-a proclamat neutralitatea, trupele elene au intrat în țară în 1914. La începutul anului 1915, pe teritoriul Albaniei au intrat și trupele sârbo-muntenegrene. După formarea frontului din Macedonia, în Albania au debarcat
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]