748 matches
-
pasărea minunată a zeului oprită mai sus de ei, pe umărul muntelui izbăvitor, Iahuben și Auta începură să le dea arme. Cei trei străini stăteau mai la o parte și, sprijiniți de stânci, se uitau tulburați. Bătrânul Agbongbotile se apropie smerit de Auta. Pielea obrajilor lui, zbârcită și neagră, era jilavă de lacrimi. Cu mâinile obosite apuca aerul, nehotărât și sfios, până când Auta înțelese și îl îmbrățișă. Atunci bătrânul nu se mai sfii să plângă în voie. Murmură: - Nu știu, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de mare sărbătoare, în noul templu al zeului Tot, alături de Marele Preot, în fața celorlalți preoți și a câtorva mari dregători și oameni de neam atlanți și rome, ușor înțeleși între ei, în fața celorlalți dregători, scribi și căpetenii ale oștirii, stând smeriți în marea curte a templului, tânărul Mener, viața, sănătatea și puterea lor, își începu cuvîntarea: - Eu strălucesc în veci dinaintea fețelor voastre din voia părintelui meu... CAPITOLUL XXVII Răstimpul de zbor în jurul pământului se apropia de sfârșit. De la înălțimea la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
concretizării în creaturile sale; căci, cum spune Sf. Grigore Palama: ""Fire mai presus de fire", Dumnezeu nu are a sui mai sus la înălțime, la slavă mai mare. El se înalță din cele de jos... din a se pogorî și smeri în făpturile Sale. Slava Celui preaînalt e pogorîrea la cele smerite" [cf. Stăniloae, 1938:214]. Mai concret formulată, cauza creației trebuie găsită în faptul că dacă nu s-ar fi întrupat în creație Dumnezeu "n-ar fi putut fi niciodată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Căci numai credința ortodoxă nu e produsul unei patimi și nu exprimă un Dumnezeu pătimaș și dă putere pentru dobândirea nepătimirii. Căci ea e credința în Treimea ca structură supremă a iubirii în Fiul lui Dumnezeu care din iubire Se smerește, întrupându-Se și răstignindu-Se; e credința care are, de aceea, ca rod, sobornicitatea, străină atât de pasiunea individualistă, cât și de pasiunea dictatorială a unei singure persoane, ambele rodul mândriei. (n.s. 1009, p. 455) footnote>, și a dogmelor binecredincioase
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
patimi; dogmele o duc la cunoștința făpturilor; iar credința la contemplarea Sfintei Treimi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a patra, cap. 47, în Filocalia..., vol. II, p. 112) „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește; cel ce se smerește se îmblânzește, dobândind deprinderea de a-și liniști mișcările cele potrivnice firii, ale iuțimii și poftei; cel blând păzește poruncile; iar cel ce păzește poruncile se curățește; cel ce s-a curățit, se luminează; iar cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la cunoștința făpturilor; iar credința la contemplarea Sfintei Treimi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a patra, cap. 47, în Filocalia..., vol. II, p. 112) „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește; cel ce se smerește se îmblânzește, dobândind deprinderea de a-și liniști mișcările cele potrivnice firii, ale iuțimii și poftei; cel blând păzește poruncile; iar cel ce păzește poruncile se curățește; cel ce s-a curățit, se luminează; iar cel ce s-a luminat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a dat prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin IisusHristos” (Ioan 1, 17). De aceea și slava Cuvântului Vieții (Ioan 1, 4)este mult mai mare decât cea a atotputerniciei. După sminteala călcării Cuvântului, Adam nu mai era smerit, altfel nu se înfricoșa de„atotputernicia” lui Dumnezeu cu ignorarea totală a „Cuvântuluiatotțiitor” în viața lui simțită până atunci. Dacă pe parcursul Sfintei Liturghii, rugăciunea de pregătire pen-tru credință și îndreptare este hotărâtoare pentru catehumeni, astfelaceștia nu pot participa la Liturghia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
oferă un motiv exemplar pentru scrierile sale: el scrie datorită iubirii sale părintești pentru destinatarul scrierii sale și pentru a-i oferi un model de obediență. Astfel, pentru noi, el este o paradigmă a urmării lui Hristos, care S-a smerit și, în chenoza Sa, a acceptat până și moartea, moartea pe cruce (Filip., II, 7-8)<footnote Destinatarul volumului Despre viața lui Moise ar putea fi foarte bine un călugăr; a se vedea Jaeger, în vol. VIII al ediției sale, pp.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
erau părinții lor sau altcineva. Oameni șocați, traumatizați psihic. Fețele cetățenilor arătau fie disperare, fie resemnare. De pe chipul altora dispăruse expresia de mulțumire, relaxare și plenitudine. De ce oare e nevoie de războaie, inundații, furtuni, cutremure etc., pentru ca oamenii să se smerească, să devină mai umani și mai înțelepți? se întreba Noel în timp ce își căuta cunoscuții în acea seară. Trecuseră câteva săptămâni de la cutremur. Cutremur ce s-a dovedit a fi realmente un test de rezistență, nu doar al materialelor de construcții
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
toate și vă apropiați de Dumnezeu și Cuvântul Lui. Noi grăbim Apocalipsa, aducem mânia Lui Dumnezeu peste noi și urmașii noștri. Hai să mai lăsăm moda asta vicleană că-i a celui rău moda nu a Lui Dumnezeu. El e smerit, simplu și plin de bunătate și iubire și ne vrea pe toți să fim copii Lui că El ne-a răscumpărat cu scump Sângele Lui și a Lui suntem. Nu ai noștri și facem tot ce ne trece prin minte
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă nu mergeam la școală, o urmăresc de două zile de când a apărut la mănăstire, fustele ei colorate și lungi mi-au atras privirile încă de când a intrat în biserică aruncându-se smerită la picioarele părinteluui Ioan, capul învelit într-o broboadă groasă de lână, și sunetul dulce al clopoțeilor care-l cheamă pe copilul Daniel, își întoarce din nou capul cu zâmbetul larg, invitându-mă s-o urmez, eu nu-i urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ducea la Carieră, demult închisă, și drumul cel lung către mănăstire, drumul forestier, mă opresc lângă Crucea înaltă numai cât să spun în sinea mea un Tatăl nostru, lângă mine femei cu mâinile împreunate, ridicându-și din când în când ochii smeriți spre Hristosul de lemn, Doamne ajută! mă ridic și o iau mai departe pe drumul cel scurt, drum numai pentru picior și nu pentru roată, nu-mi place această agitație din jurul meu, o gălăgie veseloasă urcă de prin văi umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
public, ci în particular; și în timp ce îi spunea poporului, pe de o parte: "Nu îți voi îngădui niciodată să te revolți împotriva suveranului tău, chiar dacă acesta este un tiran, ci, dacă tu ești poporul lui Cristos, tu trebuie să fii smerit, supus și să te sacrifici", pe de altă parte, le spunea monahilor: Știți că și voi tot oameni sînteți, iar oamenii sînt toți egali înaintea celui Veșnic; voi veți fi judecați de Cristos precum ultimul și cel mai umil dintre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a-I venera măreția; și trebuie să meditezi și la sine pentru a răzbate nehotărîrea și nimicnicia. 3. Creștinul trebuie să aibă înscrise în minte motivațiile nimicniciei sale, mai întîi acelea care fac dovada nimicniciei tuturor lucrurilor; apoi cele care smeresc în mod deosebit omul și în al treilea rînd, cele ce îi smeresc persoana. 4. După cum el este un atom în comparație cu universul, tot așa este nimic în comparație cu Dumnezeu, singurul de la care provin toate lucrurile sale bune. Vinovăția în care a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
răzbate nehotărîrea și nimicnicia. 3. Creștinul trebuie să aibă înscrise în minte motivațiile nimicniciei sale, mai întîi acelea care fac dovada nimicniciei tuturor lucrurilor; apoi cele care smeresc în mod deosebit omul și în al treilea rînd, cele ce îi smeresc persoana. 4. După cum el este un atom în comparație cu universul, tot așa este nimic în comparație cu Dumnezeu, singurul de la care provin toate lucrurile sale bune. Vinovăția în care a fost făcut, aplecarea către rău pe care o poartă în sine și păcatele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mare zel pentru slăvirea lui Dumnezeu și pentru binele aproapelui său, împreună cu un simțămînt care îi spune că nu poate să facă nimic bun, că nu are puterea să îndrepte nimic din răul din lume. 7. Creștinul trebuie să se smerească asemenea lui Moise care cu toate că era încredințat că el este cel ales pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu, lui Dumnezeu Însuși cu simțire neprihănită și încredere I-a spus să-l ierte de acea însărcinare, căci el avea o vorbire împiedicată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și contând pe neștiința noastră, ne-a servit o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de vin Zicând: e bine, galeria este goală, numai nișa fiind înfundată la gură, încă nu putem ieși Și a patra zi, cu adevărat, mai smerindu-se apa, cam de o palmă, a năzuit cu o plută Pamfil Duran și când a ajuns la gura nișei, înaintând pe mijlocul lui de deplasare, a văzut că de la apă, până în plafon, erau aproape zero și treizeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dați nici o ascultare, trebuie să vină aici la noi ca să primească de la Regina furnicilor subtile sugestii, care să țină loc de pravilă funcțională către neamul vostru de aerieni hăis-cea! Greiele-viorist își întoarse țeasta spre delegația lor, unde Greierele-dregător se înclina smerit dinaintea Reginei furnicilor. Foarte încurcat, începu atunci să-și desprăfuiască redingota, dându-i bobârnace discrete, pe când mulțimea de furnici despresura întinderea platoului de paradă, unde se termina grandioasa manevră a acestui meterez articulat din mii și mii de făpturi, dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania ei încăpățînată de a-i dovedi fostului ofițer că refuzase să se bată în duel fiindcă era un laș și un ticălos; smerita, care de fapt nu era smerită deloc, se aruncase pe fereastră). Bineînțeles, nici eu nu eram acel cămătar! "E voie?!" îmi șopti ea dintr-o parte, cu aerul că eu ași putea să zic nu (și cu tandra ei ironie că asta n-o să se întîmple
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceasta în „talmeș-balmeșul cu generalul“ se întrezărea ceva neobișnuit; toți parcă știau ceva și parcă se temeau s-o spună. Generalul apăruse „oficial“ în familie, adică la Nina Alexandrovna, doar cu trei zile mai înainte, dar parcă nu mai era smerit și nu se mai căia, cum se întâmplase întotdeauna cu prilejul „aparițiilor“, ci, dimpotrivă, manifesta o irascibilitate neobișnuită. Era vorbăreț, neliniștit, intra în vorbă cu toți cei pe care îi întâlnea, discuta cu patimă, parcă aruncându-se asupra interlocutorului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înăntru. Keller era iritat și se grăbea. Nastasia Filippovna se ridică, se mai privi o dată în oglindă, făcu observația - cu un zâmbet „strâmb“, cum avea să se exprime mai apoi Keller - că e „palidă ca un mort“, făcu o mătanie smerită în fața icoanei și ieși în pridvor. Apariția ei fu întâmpinată cu mare zarvă. Ce-i drept, în prima clipă se făcură auzite râsete, aplauze, chiar fluierături admirative; dar tot peste o clipă răsunară și alte voci: — Ce frumusețe de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
creat, dar prin pierderea ochilor avem orbirea. Răul nu există ca substanță proprie, ci se adaugă ca stare la mutilările sufletului 7. Durerea și boala aveau rolul de a‑l ajuta pe om să‑și vină În fire, să se smerească și Încet‑ Încet să redobândească Paradisul pierdut. Dar pentru că noi oamenii, În general, În ciuda durerii profunde, a bolilor, a imperfecțiunilor, a necazurilor, a sclaviei și a nenorocirilor vieții, nu ne‑am smerit Îndeajuns, Însuși Fiul lui Dumnezeu S‑a smerit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
om să‑și vină În fire, să se smerească și Încet‑ Încet să redobândească Paradisul pierdut. Dar pentru că noi oamenii, În general, În ciuda durerii profunde, a bolilor, a imperfecțiunilor, a necazurilor, a sclaviei și a nenorocirilor vieții, nu ne‑am smerit Îndeajuns, Însuși Fiul lui Dumnezeu S‑a smerit pen‑ tru noi și pentru mântuirea noastră, ca prin durerea Sa, să vindece durerea noastră prin jertfa de pe Cruce și să răs‑ tignească durerea și patimile noastre. Dumnezeu Fiul, prin Întruparea și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
smerească și Încet‑ Încet să redobândească Paradisul pierdut. Dar pentru că noi oamenii, În general, În ciuda durerii profunde, a bolilor, a imperfecțiunilor, a necazurilor, a sclaviei și a nenorocirilor vieții, nu ne‑am smerit Îndeajuns, Însuși Fiul lui Dumnezeu S‑a smerit pen‑ tru noi și pentru mântuirea noastră, ca prin durerea Sa, să vindece durerea noastră prin jertfa de pe Cruce și să răs‑ tignească durerea și patimile noastre. Dumnezeu Fiul, prin Întruparea și jertfa Sa, a Întărit firea omenească, aceasta devenind
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mijloacele de care ne folosim pentru curățirea de patimi, ca postul, rugăciunea și privegherea, feluritele nevoințe și frugalități benevole, abstinența și controlul minții și a limbii, stârpirea urii și a minciunii etc. Deci, Întreg războiul duhov‑ nicesc prin care se smerește trupul și se supune ascultării În duh, se numește crucea noastră. Prin această cruce, noi omorâm pornirile pătimașe ale trupului și ale sufletului nostru după cum consemnează și Sfântul Apostol Pavel : „Cei ce sunt ai lui Hristos și‑au răstignit trupul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]