1,238 matches
-
direcția vântului. În sfârșit, privi spre râul Yodo. Luminițele care se legănau în vânt trebuia să fi fost ale propriilor lui bărci de patrulare. Linia ondulată a marelui râu părea albă, câtă vreme munții de dincolo de ea erau negri ca smoala. Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre îndepărtatul estuar marin de la Amagasaki. În timp ce ochii lui Mitsuhide priveau în acea direcție, aproape ca și cum ar fi trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce anume e capabil Hideyoshi?” Apoi strigă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă. De cum termină de dat ordinul, Genba se alătură vasalilor și porni prin bezna de smoală a cărării alpine. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu aprinseră nici o torță, pentru a împiedica inamicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
foc, numai lănci și spade. — Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca în curând să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când din streșinile cu multiple fațete ale turnului țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că Regia era compusă din hoți cari înșelau publicul la cântar și dădeau fidea de carâmbi vechi în loc de tutun în pachetele de calitatea întîia. Experții roșii cântăreau și răscîntăreau prin "Romînul" și prin alte ziare liberale hârtia învelitorii pachetelor, staniolul, smoala cu cari sunt lipite și făceau ingenioase exerciții de adunare și scădere asupra celor 25 de grame. Un colaborator vremelnic recomanda cititorilor "Romînului", prin scrisoare deschisă, tutunul Regiei ca mijloc excelent contra anghinei difterice, de vreme ce tăbăcește gâtul în așa chip
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
același, nici eu n-am mai rămas același, în timp ce bunica stătea și se uita la el ceasuri întregi în șezlongul ei, fericită. Iar eu gândesc, chiar când e albastru ca peruzeaua: e frumos, dar dincolo de el e un întuneric de smoală. Iadul!" De ce, zisei, e firmamentul. Orion, o catedrală de lumină, Calea Lactee..." " Da, galaxiile, niște melci, despre care ni se spune acum că fug unele de altele cu mare viteză... Încotro dracu fug? Cică universul e în expansiune." "Ai vrea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de lângă Hărman, din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi la baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care Reforma a trecut cu bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
și-a început Ștefan Drăghici, cu mai puțin de patru ani în urmă, utopica, dar și irezistibila sa construcție. într-un spațiu arid ca acela al Călărașilor, pustiit de spiritul malefic al Combinatului siderurgic, bastard al unor minți irigate cu smoală și alimentate exclusiv de energiile subpămîntene, într-o confuzie demografică împinsă pînă la destructurare prin transplanturile de populație și prin navetismul promiscuu și gregar, scăldat în ura celor cununați cu neantul și împroșcat incontinent cu noroaie otrăvite, el a reușit
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
într-o seară de "iluminații", cu ocazia unei sărbători naționale, când străzile centrale și Piața Primăriei gemeau de lume, unul dintre acești tovarăși ai mei a venit cu ceva nou și amuzant. Procurându-și, cine știe de unde, o cantitate de smoală (poate de altă substanță, în tot cazul o pasă neagră moale, cleioasă, mirosind a bitumiu), o împărți întregei bande pentru a fabrica din ea bulgări de aruncat în bărbile "harharilor". A urmat o goană fantastică. Aud încă țipetele în noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am gândit decât unde să-l ducem, dar nu și PE CINE ducem. Cine e, până la urmă, acest fiu al căpitanului Mircea Oană? - Fiul căpitanului Mircea Oană! replică un alt cavaler, În jurul a treizeci de ani, cu părul negru ca smoala și mustață răsucită. - Arturo, de când ai părăsit Spania, parcă ți-ai regăsit simțul umorului! remarcă al treilea, Înalt, solid, cu plete castanii, cu obrajii proaspăt rași. Sau te bucuri că ai scăpat din mâna Inchiziției, care te-ar fi prăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
găsit beleaua cu nemții. Cine cunoaște repertoriul lui Alecsandri își va fi aducând aminte de farsa Iorgu de la Sadagura, în care e un prestidigitator și panglicar neamț care răspunde la numele hazliu de Cocus Mocus Imperator. Acesta mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici din gură, se dă de-a tumba, dar politică, propriu vorbind, nu face încă. E neplăcut când diferitele meșteșuguri ale lui Cocus Mocus se traduc în ziaristică, când o gazetă mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici și umblă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Acesta mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici din gură, se dă de-a tumba, dar politică, propriu vorbind, nu face încă. E neplăcut când diferitele meșteșuguri ale lui Cocus Mocus se traduc în ziaristică, când o gazetă mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici și umblă pe frânghie. Această impresie însă ne-o face "Bukarester Tagblatt", ziar întemeiat de oameni pripășiți de ieri de-alaltăieri de peste graniță cari au rara lipsă de modestie nu numai de-a judeca după propria d-lor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
era evident o risipă, pentru că spunea „Uite, uite ce față are! Uite!“, rânjind și strângând muștiucul port-țigaretului între gingii, lăsând fumul din țigară să se strecoare în sus. M-a prins o dată în strada pe care tocmai o pavau, mestecând smoală dintr-unul din cazanele în care clocotea, împreună cu prietenul meu Jimmy Klein, a cărui familie nu era în grațiile ei, și m-a pus pe lista neagră o bucată bună de vreme. Aceste perioade se înmulțeau vertiginos, căci poznele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sălbatic sau al unei case rău famate dintr-un orășel de pe acolo. Peste drum era și un obor de vite, cu animale prăfuite zbierând în vagoane, și vârându-și boturile roșii printre gratiile de lemn; roți de camion absorbite de smoala care se topește, cărbunele făcut bucăți și adunat în grămezi pângărite, frunzele de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului mișunau șobolani, care nu se lăsau goniți de acolo, familii întregi care făceau pui, umblau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-l salveze de la indecență; în schimb crea o teamă și un respect, acea greutate brută care îți încarcă venele prea tare și care pare să-ți îngreuneze falca, să-ți înnegrească ochii cu curente de violet fierbinte și întuneric de smoală. Fetele nu se arătau speriate întotdeauna; transmitea acel miros al puterii, era chipeș și numai el știa câte podele de alcovuri ferite de lumină călcase. Cu doar un an înainte asemenea pipițe nici nu s-ar fi uitat la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mea. Arșița din iunie s-a făcut atât de cumplită încât curțile umbroase au început să degaje mirosul de pământ umed, de subsol, la fel ca și regatul plutonian al canalelor și gurilor de scurgere, și mortarul și gălețile cu smoală încinsă de pe acoperișuri, mușcatele, lăcrămioarele, trandafirii ce se cățărau pe case, ba chiar uneori devastarea înflăcărată a gunoaielor de la oborul de vite când bătea tare vântul. Eu îmi citeam cărțile și îi scriam aproape în fiecare zi Theei, prin Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la castelul părăsit n-a ajuns niciodată picior de om. Paul : - Castelul este părăsit și stăpânit printr-un blestem ? Deo vrajă ? ,, Zâna cea bună’’: - Castelul este păzit zi și noapte de șapte balauri cu șapte capete, fiecare aruncă flăcări și smoală în tot ce îndrăznește să se apropie de castel. Alina: - Zână, dar al cui este castelul și de ce a fost părăsit ? Se aud zgomote ciudate, de animale și păsări, urlete de groază.) ,,Zâna cea bună’’: - Auziți urletele de groază ale
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte și care le arăta o lumânare singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut semn către o fată aflată de partea cealaltă a barului și care, deși nu părea a avea mai mult de șaptesprezece ani, era copia la indigo a unui fan vechi al formației Siouxsie and the Banshees: păr negru ca smoala, pielea aproape cadaveric de albă, buze date cu ruj de culoarea prunei uscate, fără pic de considerație pentru conturul lor original. Tom se cutremură. — Nu, mersi. Având În vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri clar acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ieși În balcon. După construirea verandei, din terasă mai rămăsese doar o fâșie lungă, lată de un metru. Dar oricum, dacă voiau să se joace, tati rezema scara de perete și Îi ducea sus pe terasa de deasupra blocului. Vara smoala se topea, iar ei se amuzau cufundându-și picioarele În mâzga aceeași fierbinte. Poate că acolo sus Încă se mai păstrau urmele lor - amprente de picioare foarte mici, ale fetiței care nu mai era. Se aplecă peste balustradă. Cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reparațiile structurale. De vreo patru luni bunii gospodari trudesc la un drumeag de acces, în care am tot studiat straturile geologice. După ce am trecut inițial pe marginea gropii, apoi prin noroi, în fine printr-un nisip fin, meseriașii au băgat smoală și au dat strada în lucru. Asta s-a întâmplat cu o săptămână înainte de vot. Primarul în exerciț a ajuns, cum-necum, în turul doi de scrutin și își joacă în săptămâna ce vine destinul administrativ și politic. Oare ce va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
va veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămâne din ceasul de acum sau vor veni nu vor înțelege nimic, iar pe noi nici atât. Cum să înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mâinile în smoală, deschizând cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut îngeri în iad, și mai ales sus, acolo, lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fotoliu și mă privi în ochi. - Sunt convins și acum, spusei. Dar ce înseamnă puritatea? Îți spuneam altădată, adu-ți aminte, am notat chiar, că nici măcar un înger n-ar putea să traverseze iadul fără să-și păteze aripile cu smoală. E legea trecerii, dar tot înger rămâne. Nici chiar tu care te îndoiești; pelerina ta albă n-ar rămâne nepătată. Dar acesta e riscul și cineva trebuie, cu voie sau fără voie, să și-l asume. E foarte ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei aici scrisoarea asta, am să-ți trimit Încă altele, din belșug, și, la cât de bine funcționează poșta noastră, multe dintre ele le vom primi și le vom citi Împreună după ce eu voi fi ajuns deja la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]