834 matches
-
aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om slăbănog, cu o mustață stufoasă, de parcă era un smoc de lână de oaie lipită sub nas. 76 - Tot ce ați spus este adevărat. Dar așa cum vam mărturisit doar din clasa a șasea am descoperit taina cititului și al scrisului. Și asta numai datorită dumneavoastră. Se uită adânc în ochii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite de foc. Ici-colo mai erau smocuri de grâu, secară sau de orz. Gerul distrusese culturile de toamnă. Ploaia puțină căzută în primăvară nu a mai putut ajuta cu nimic recoltele. Oamenii au semănat orz de primăvară, porumb și floarea soarelui, dar din cauza secetei, nu s-au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fără să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-a dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot scurtat măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și se uita cu nedumerire la stăpâna ei, așteptând ca aceasta să-și termine treaba pe care o-ncepuse. Mașa o studie ceva mai bine, iar sub privirea sa cercetătoare trăsăturile Evlampiei continuau să se transforme. Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără sprâncene. Păreau să aibă un fel de pliuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
inginerul Satanovski Își dăduse pe față vechiul său nărav? Oare se travestise În femeie, iar domnișoara Lily Fundyfer se deghizase În bărbat? Sau rolul de femeie Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de păr negru. Restul capului i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mâinile care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și mustața roșie, ca un smoc din coada vulpii, Iuga Panțâru, supranumit Friț, psalmodie popește: Saaagen aaalle fauleeen Leuteee!7... Întrucât goldăneșteanul din deal îl privea chiondorâș, neștiind ce vrea să zică, Iuga adăugă: Am să-mi trag și eu telefon la domiciliu, l-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hrănindu-se cu șobolani de pădure și cu șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului: din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și aproape scheletice se afla o scorbură care putea fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era normal să se întîmple așa. Căci nu te poți instala într-o irealitate decât pentru a muri. Înțelegeți, prin urmare, în ce hal eram. Odată, în tinerețe, am stat atârnat câteva secunde deasupra linei prăpăstii, prins numai de un smoc de iarbă. Auzeam cum trosnea fiecare fir și am leșinat. Dacă nu mă trăgea cineva, aș fi căzut în prăpastie. Așa eram și în gară: atârnați deasupra unui gol, împotriva căruia luptasem, cât te poți lupta într-o asemenea situație
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
emisiune literară, parcă ai mai văzut-o de zece ori, se tot bate apa-n piuă, cei strânși în studio se simt bine, râd, se aprind; sunt două generații; lupii tineri își arată colții, cei bătrâni își zburlesc părul, niște smocuri. Se discută despre cărți, le desființează sau le îmbunătățesc. Se pricep: pot să povestească chiar și o sculptură. O pictură, o dovedesc uneori. Unul descrie o simfonie. S-a terminat întrunirea literară, a început un film. El și Ea fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă într-un cuib de pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este o apă limpede. Izvorul își sapă matca harnic, uniform, geometric, în jurul unui punct; punctul este centrul, acolo începe și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el masa de seară, pe când se întorcea la staul, o oiță abia mai stătea în picioare, a plâns, apoi s-a prăbușit la pământ și și-a dat duhul. Fermierul se repezise la oaie să observe din nou lipsa unui smoc de păr din blană. De acolo îi venea moartea, dar nu-și putea explica cauza precisă. - Of, Doamne, de ce mi-ai distras atenția tocmai când eram de pază?! Mi-am făcut familia de rușine! A doua zi era rândul feciorului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nici nu se mișca de uluit ce era, pândea orice mișcare a papagalului neînsemnat, despre care știa de mult că mănâncă doar insecte. Dar ce să vezi, mare minune, papagalul perspicace își alegea oița potrivită și începuse să smulgă un smoc de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic nu se mișca, zicea că încă nu-i pericol, trebuia să vadă și ce urmează ca să înțeleagă tot ce se întâmplă. Papagalul Kea, așa se chema pasărea ucigașă, după ce smulse lâna de pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]