56,932 matches
-
chipul omului în ea, tot așa și un om nu poate vedea pe Dumnezeu când se află în el păcatul”50. Păcatele întunecă sufletul omului, „sunt ca un gunoi, care-i intră în ochi, de nu mai poate vedea lumina soarelui. Tot așa, păcatele îl întunecă, de nu mai poate vedea pe Dumnezeu”51. Pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu, trebuie să ai deschiși ochii sufletului. Dacă orbii nu văd soarele, nu înseamnă că el nu există 52. Pentru cunoașterea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
intră în ochi, de nu mai poate vedea lumina soarelui. Tot așa, păcatele îl întunecă, de nu mai poate vedea pe Dumnezeu”51. Pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu, trebuie să ai deschiși ochii sufletului. Dacă orbii nu văd soarele, nu înseamnă că el nu există 52. Pentru cunoașterea lui Dumnezeu, el aduce și argumentul cosmologic. Opera acestui univers ne duce la Dumnezeu. Cere, totuși - și aici este punctul lui forte - credință și curățenie în inimă 53. Părintele Profesor Ioan
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
secetă galactică/ încât stelele/ ar putea dispărea/ la un singur strănut/ al căpcăunului/ născut din nimic. E drept că autorul pare născut din nimic și nimic nu s-a ales de el, cum recunoaște: ești un tuberculul soios /al unui soare ratat. Alt autor caută în lume exclusiv rumegușul unui cîntec, deși l-ar găsi în propriile volume: Rumegușul unui vechi cântec de lume/ pierdusem,/prin vremile solare./ Ca pe o pasăre-albastră-l căutam/ și-l căutam/ și-l căutam... Nici ONU
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
localnici îi spun Tony Kent Arena. Suntem în 6 ianuarie 1994, trecem prin fața sălii și nu bănuim că peste puține minute aici se va produce una dintre golăniile cele mai grele din istoria sportului. E ora 14:30. Pe stradă soarele nu poate să înmoaie gerul, iar înăuntru nu știi a ce miroase mai tare: a parfum sau a transpirație. Cobo Arena adăpostește un patinoar pe care câteva fete execută niște mișcări prea complicate pentru profani. Una dintre ele este cu
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
aduna în sine cum ceara la baza/ lumînării magazinele își pierdeau unul cîte unul/ clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau/ prinde ei în părul despletit bărbații desfăceau cu de-a sila petalele/ florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar/ fi atins, ar fi putut să o înfioreze" (poemul perfectei claustrofobii). Din aceeași, pesemne, pornire bulimică a îngurgitării întregului (un soi de enciclopedism moral sugerează un numitor comun al poemelor
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
eburifat de vânt și un băiat blond, cuminte, în spate, pe care nu-l recunosc. În mijlocul lor, stând lejer picior peste picior în barcă, Vinea, tuns destul de scurt, cu părul sur dat peste cap, în ziua de aprilie înnorată, cu soare sărac, face să iradieze pe figura sa britanică mai mult lumina-i interioară, contrastând cu fețele celorlalți. Botul bărcii, gata de plecare, stă săltat pe primele două scânduri ale pontonului, martor al atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
simbolică pentru a explora în cheie biblică semnificațiile supraviețuirii: "linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu, Andrei Steiu este un "arhaic"; o limbă străbună "moartă și livrescă" este cântată sentimental de ultimul ei vorbitor care începe să deprindă și directețea unui limbaj
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
ultimă mostră, primind și radiind lumină divină: "Nu te mâhni dacă am să te învălui în tăcere cum numai/ oglinda poate/ eu te aleg dintr-o materie amintind lumina și nesonoră/ ca ea/ imaginează-ți pielea unei tobe îngăduindu-i soarelui/ să o străbată// prin foștii ochi ai animalului." (Lucrări și zile). "Dumnezeu a murit", propoziția nietzscheană înscrisă pe frontispiciul liricii moderne, cu a sa transcendență goală, e întâmpinată de atâtea și atâtea versuri remarcabile din creația lui Ion Mircea cu
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
paralel cu bulevardul Câmpiilor Elizee, neavând încotro... Colț cu rue Paul Valery. Amuzant de... sacrilegiu. Loc discret: între doi arbori falnici, multicentenari, înfrățiți, printre care, departe, la vale, pe o peluză tunsă perfect cu numărul zero, văd tineri lungiți la soare în costume de baie sumare. Pornind mai departe, dau de Avenue Victor Hugo, pe care umblu ușurat în fine și cu un fel de respect, probabil și din cauza lui Gide, cu al său epocal Hélas, Hugo... în definitiv, îmi zic
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
Madame Sévigné, strada... Vitraliile, la intrare, statuia lui Ludovic XIV, în curte. O vacă feudală, (firmă de băcănie) lângă multe chei vechi cu aspectul lor de unelte de lucru primitive, ori de științe încă de pe vremea când se credea că soarele se învârte în jurul pământului... înăuntru, în treacăt, Patinatori pe Sena de pe la 1906... Apoi, pentru ce venisem de fapt, - obiectele împăratului, casnice, de pe câmpul de luptă... Portretul executat de Robert Lefévre. Nu se compară cu al lui Ingres, de la Domul Invalizilor
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
Se pare că populația Basarabiei s-a dublat cu acest prilej, iar cea a Chișinăului a crescut de la 20.000 la 50.000. Deodată, fața orașului ("un sat mare", cum îl definea Pavel Kiseleff) s-a schimbat substanțial. Balurile și "soareurile" se țineau lanț, lăutarii și orchestrele nu mai pridideau cîntînd, iar cîrciumile și saloanele de joc de cărți erau mereu pline de bejenari.19 "Era curioz a videa cineva atunci capitalia Beserabiei - își aduce aminte Costache Negruzzi -, atît de deșeartă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a păstra avantajele e nevoie de alte măști. Culmea e că singurul social-democrat veritabil al PSD-ului era Iliescu însuși. Nu prin faptele sale, evident, ci prin declarații. Celebra gafă din ziua alegerilor are, într-adevăr, semnificația unui apus de soare în PSD. Am urmărit, în reluare, secvența întreagă și orice speculație pe ideea intenționalității e nefondată: Iliescu plonjase, pur și simplu, în atmosfera atât de familiară lui a congreselor și plenarelor PCR încât cuvintele i-au răsărit pe buze în
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susținea în urmă cu vreo opt ani Răzvan Teodorescu la televizor, în timp ce-o rază de reflector îi scînteia în păr.) Lenin n-a murit. Deși emulatul său Iliescu care cînd apare soarele răsare tocmai s-a întunericit. Și lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii? Niște intelectuali. Aici se ivesc neclarități. Mulți din PSD, guvern, jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, și-și cîștigă într-adevăr existența de pe urma muncii
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție, priveliștea "orașului tentacular" poartă în filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele printre vitrine/ snopind trecătorii/ cu iluzia unor plaje celebre/ asmuțindu-i a bate din palme ca la un înec de gală/ las la apă cabina telefonului tramvaiele strada/ chioșcurile de ziare cenaclurile literare tot/ ce se mai zbate în chilimbarul
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Sunt însă evreică. - Desigur, totuși... Sunt aici și am impresia că visez. Parcă aș fi murit. Și în- tr-adevăr am murit, dacă nu trupește, atunci sufletește. Revăzând locurile astea cunoscute, simt că revin puțin la viață. Dar, știu bine că soarele nu va mai străluci niciodată pentru noi, pentru mine. - Domnule conte, n-ar trebui să vorbiți așa. Veți mai avea parte de fericire. - Fericire? Eu? îți mulțumesc. De multă vreme n-am mai auzit acest cuvânt. De unde ar mai putea
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman și Șeindl urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o culoare purpurie; barba lui Calman părea stropită cu sânge; o pată roșie apăru
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Mihai Stoenescu, dînd o raită prin istorie ca să ne învețe ce era cu legionarii romani. Gigi Becali n-are însă treabă cu ei, ci cu legionarii români. Care au spălat în sînge România ca s-o facă mai strălucitoare decît soarele de pe cer. Sau asta e tot o invenție iudeo-masonică, domnule Stoenescu, la fel ca Auschwitzul și holocaustul?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri înaripați. Frapează însă durata (un ceas), cam mică pentru un scenariu realist, dar prea îndelungată într-o paradigmă a basmului. Calul lui Harap Alb ajunge la Soare într-o clipă. Nu mai mult. Exact cât îi va trebui și Brândușei o dată ce-și va fi aflat odrasla: "îl puse-n căruța cea vrăjită/ Și zbură cu el într-o clipită" (nota de subsol e plină de haz
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
Daniel Cristea-Enache Fiecare își caută un loc sub soarele literar; e firesc. Dar parcă prea mulți autori ai noștri, nesiguri pe rezonanța operei lor, aduc și introduc în discuție elemente cu totul exterioare, de care se agață pentru a se propulsa. O funcție înaltă, cu putere decizională, o anume
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
împungem cu setea noastră marea vocea femeii mele se culca peste vocea mea și împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în grija unui balet mecanic cu titlul identitate fapt pe care oricum l-am
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
chiar în comunism despre drama țăranului, a navetistului, a intelectualului sau a politicianului, dar nu și a copilului. Cum arăta copilăria în comunism? După un foarte amuzant roman cu adolescenți scris de Thomas Brussig, un german din fosta RDG, Aleea Soarelui, cartea lui C.D. Florescu, Vremea minunilor, tot o traducere din germană, dar a unui scriitor de origine română, este măcar o jumătate de pas înainte. Povestea spusă de acest roman autobiografic este, în ciuda caracterului ei special, foarte simplă. O familie
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
de vizitatori. E clar că "instalațiile" nu sunt niște bazaconii artistice ori sperietori. Odată intrat, te pierzi în mulțimea vizitatorilor, în picioare ori pur și simplu întinși pe jos și oglin- dindu-se în uriașul tavan-oglindă, în lumina palidă a unui Soare artificial ce pare a fi încremenit la orizontul unuia dintre pereții incintei. între Soare și Cer, ființa noastră oglindindu-se în sine, în bătaia aspră a vânturilor din Nord, ori în lumina unei primăveri pe care o simțim tot mai
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
intrat, te pierzi în mulțimea vizitatorilor, în picioare ori pur și simplu întinși pe jos și oglin- dindu-se în uriașul tavan-oglindă, în lumina palidă a unui Soare artificial ce pare a fi încremenit la orizontul unuia dintre pereții incintei. între Soare și Cer, ființa noastră oglindindu-se în sine, în bătaia aspră a vânturilor din Nord, ori în lumina unei primăveri pe care o simțim tot mai aproape. în căutarea luminii, ne mulțumim și cu iluzia ei. Dar într-un muzeu
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
pe care zugrăvește o frescă socială). Aceste exegeze mi se par consistente, dar ceea ce mi-a sugerat mie filmul a fost alternativa mitului grec. Care, fragmentat, ar avea trei episoade: efortul depus pentru înjghebarea aripilor, zborul și ajungerea în proximitatea soarelui (iluminarea) și căderea. Pelicula lui Tarkovski se concentrează pe primul episod, cel al efortului extrem, fragmentul final e transcenderea condiției umane, iar căderea nu mai trebuie descrisă pentru că o bănuim. Avem prologul și lebăda moartă, în putrefacție - din capitolul Patima
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
iar căderea nu mai trebuie descrisă pentru că o bănuim. Avem prologul și lebăda moartă, în putrefacție - din capitolul Patima lui Andrei - pentru a bănui că sfârșitul pictorului are toate șansele să fie unul violent. Și zborul lui Icar în proximitatea soarelui și picturile lui Andrei reprezintă o detașare extremă față de epoca lor și o transcendere a condiției umane, a determinismului (omul se rupe de mediul care l-a creat). Dincolo de toată violența și haosul în care trăiește, Rubliov reușește să picteze
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]