976 matches
-
ședințelor junimiste, prelec-țiuniile s-au dovedit a fi, în anii lor de glorie, o contrapunere în spirit a ceea ce se întâmpla la nocturnele întruniri. Așa cum se va vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
amabil (Ș. Cioculescu) din adresarea către Mihail Dragomirescu: "Nu ți se pare că prea mă lauzi? că mie nu mi se pare deloc" și aparentul paradox din zicerea "Știi să scrii? Ești literat. Știi să citești? Ești critic." Rigoarea și sobrietatea acestor opinii îl înscriu pe cel mai mare comic al literaturii naționale printre "aceia care nu se pricep mult la artă, dar care o iubesc și mai ales simt în pieptul lor bătînd o inimă de Român", ceea ce îl determină
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă. Scriitorul nu insistă excesiv asupra decorului, destul de banal până la urmă, ci, dimpotrivă, încearcă să l schițeze prin fraze cât mai scurte și mai puține sugerându-i sobrietatea apăsătoare: „Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile.”. (p. 103) Ambianța acvatică îi produce personajului narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se lasă influențat de opiniile colegilor săi de breaslă care, deși în intenție își propun o revalorizare a unei opere slaviciene, nu pot să nu vorbescă despre stilul bolovănos, "rudimentar", "imperfect", "primitiv"17 al autorului ei. Pentru Nicolae Davidescu "această sobrietate e rară în scrisul românesc și ea e a doua caracterizare a scriitorului autentic, adică a insului care, având ceva substanțial și grav de spus, nu simte nevoia să se îmbrace în culorile multiple ale prescripțiilor inutile"18. Prin raportare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
apariție. De sus, de pe cal, el își dictează, fără drept de replică, deciziile și cere tuturor respectarea lor strictă. Cititorului însuși i se transmite această senzație de subordonare. Tonul și vocea lui Lică irup din spațiul textului scris. Urechile rețin sobrietatea și răceala vorbelor rostite. Nu e nevoie să-i vedem expresia chipului pentru a fi convinși (deși Slavici ne oferă destule detalii pentru a ne-o imagina). Sămădăul știe să-și afirme prezența ca nimeni altul. De jos, îl privim
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tot ceea ce este omenesc", " Îmi place mult să văd la voi, dragi meseriași se bucura încă prin 1770 un preot vestit dintr-un orășel provensal acele case cu adevărat creștinești, unde copiii își păstrează din generație în generație simplitatea, modestia, sobrietatea prin aceea că sînt moștenitorii părinților lor, care nu vor altceva decît să-și facă mănos ogorul, să-și îndesească turmele, să-și întemeieze familia"55... Dar această imagine a unui trecut fericit care s-a păstrat e prezentată doar
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fie cat de redus; p. 16, r. 15 16 : „de multe ce dăduse peste dânsul, se făcuse cam ursuz”necazurile întâmpinate într-o viață pot afecta capacitatea omului de a aborda cu seninătate orice problemă și îi impun o anumită sobrietate; p. 18, r. 9 10 : „la drum e bine să pornești cât de dimineață, iar sara să poposești devreme!” legile nescrise ale drumului îl pot scuti pe călător de eventualele probleme ce pot apărea din pricina lipsei de timp sau a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
modernist” (p. 331); despre “limba ascuțită ca a lui Victor Eftimiu nu mai are nimeni...” (p. 330) sau despre cum s a “ajuns să (se) mintă și) în(tr-un) jurnalul intim!...” (p. 336) Observații tranșante, cu o nuanță de o sobrietate greu de necrezut, constatăm în trimiterile care fac referire la: gurnalul lui Ioan eudiță (1896-1982), care “nu merită deplină încredere” (p. 226); la Mihail Sadoveanu - cel cu “destule păcate” (p. 228); la structura Istoriei... lui G. Călinescu (p. 242) etc.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Virginia Zeani Emoții surâzând melodic Lansarea unei cărți urmează unui protocol prestabilit. și totuși... Fiecare regizează cum crede de cuviință, pentru prieteni, mai ales. Memoria reține: marți, 24.05.2011, ora 18. în Foaierul Operei Române din București. Eleganță, distincție, sobrietate arhitecturală. O luminozitate a candelabrelor care dă o notă de intimitate, intimidând. Nimic regizat, adică nimic pregătit, în afara standurilor cu CD-uri și eleganta carte: Canta che ti passa. Doamne, o bijuterie! S-ar fi impus... ceva... comme à l
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
durități, figuri maltratate, suferințe nemeritate sau înfrângeri de aripi geniale. Esențializând, merită a preciza că cele trei romane (Veghea, Lucrare de control la istorie, Vinovatele meandre) se încadrează - în ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă și plină de sens”, multă „energie, întrepiditate, exces”, viziune auctorială, ubicuitate, „preponderența moralului asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a servit cu multe mâncăruri. În timp ce stăteau la masă, a ajuns și rectorul bisericii care i-a dojenit pentru faptul că nu merseseră la el. Insistând și îndemnându-i să mănânce mâncărurile pregătite cu carne, dar nereușind să le învingă sobrietatea, mâniat, le-a spus: «Mâncați, mâncați; într-adevăr, frigul vă ucide trupurile, așa cum gâtul ne ucide sufletele»; și, ridicându-se, a plecat. 104. Fratele Albert s-a arătat mereu foarte evlavios în celebrarea oficiului divin și evita distracțiile minții închizând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Anglia, spunea adesea: «Cât aș vrea ca această provincie să fie situată în centrul lumii pentru a putea fi de exemplu tuturor!». Același ministru general a celebrat capitulul provincial la Oxford, iar în cadrul său a confirmat constituțiile provinciale referitoare la sobrietatea și sărăcia clădirilor. Lăsându-le fraților libertatea de a alege între confirmarea sau schimbarea ministrului provincial, ei au cerut în unanimitate confirmarea sa [se referă la realegerea lui William de Nottingham]. 127. Acest frate William a povestit că, pe când episcopul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nuntă, fie funerară, la moarte. În mormintele sumerienilor, egiptenilor, etruscilor s-au descoperit vase care au conținut cantități de vin; dacii însoțeau și ei mortul la groapă cu ritualuri bahice spectaculoase. Ambivalența funcțională apă-vin indică măsura și tonalitatea spectacolului ritualic: sobrietate și reținere în privința Caloianului, secvențe ample, dezlănțuite la Paparudă, Cunună, Nuntă. La Mihai Pop se mai găsește o însemnare semnificativă în legătură cu Caloianul, culeasă de pe teren: „Nici la mort natural nu ar fi venit să-l vadă, că era atunci mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cunoscut Enkidu în călătoria, la fel de periculoasă, spre „țara depărtată”. Împotriva sfaturilor ce i s-au dat, eroul a cutezat să se îmbrace în haine fastuoase și să ia cu sine arme grele, trezind mînia zeilor infernali care iubesc tăcerea și sobrietatea. Se deduce că portul hainelor, al podoabelor și al armelor cunoaște o secretă reglementare ritualică. Nu are șanse de izbîndă cel care nu respectă consemnele. În Caloian și în Miorița, „maica bătrînă” apare în două ipostaze necorelate, dacă nu contradictorii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care se reunesc în coroană; toate își ornează coafurile cu funde sau flori naturale; femeile măritate se disting printr-o bucată de țesătură viu colorată, pe care, cu îndemânare, și-o așează sub cozi în formă de turban. Seriozitatea și sobrietatea germanilor sunt cunoscute; aceste întâlniri sunt decente și în ele nu se petrece nimic contrar bunelor moravuri. Nu aici își află loc desfrâul: ci în această mulțime de cocioabe impure cu care e semănat orașul. Prostituția a luat proporții înfricoșătoare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și bărbia căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele în care dioptriile scobesc un vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fragmente, se poate vedea că ele nu povestesc, nu descriu, nu rostesc vreo sentință și nici nu vor să convingă de ceva. Iată un prim sens al acestor poeme aride, concise, austere: mărturisirea implicită a unei atitudini rezervate, reținute, parcimonioase. Sobrietate care refuză să exhibe, să-și declare, să-și mărturisească zgomotos simțirea. Ce spune totuși textul? El numește, cît mai concis, două lucruri și, În felul acesta, le evocă În fața ochilor noștri. În puritatea lor, fără zorzoane metaforice, fără să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rînduri, o colaborare mult mai intens afectivă din partea cititorului. „Datorită subtextului obligatoriu și a conotațiilor multiple, cantitatea de informație transmisă prin vorbirea reticentă poate fi mai mare și mai nuanțată decît aceea comunicată Într o exprimare completă.” La urma urmei, sobrietatea absolută, refuzul emfazei este elevație extremă și concizia e condiția stilistică a sublimului: „... una dintre principalele frumuseți ale unui discurs este... să dea spiritului prilejul de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care, de obicei, se face apel mai rar cînd e vorba de haiku. Dar ea se potrivește de minune poemului de mai sus, scris cu un desăvîrșit bun gust astringent, care ne aduce totuși În față liniștea, calmul și frumusețea sobrietății. Forma brută, abia finisată a covatei, simplitatea ei și deteriorarea prin Învechire manifestă calități care se potrivesc mai curînd spiritului, precum austeritatea și Învoirea cu efemeritatea și precaritatea celor ce sînt. Rafinamentul caracteristic acestei valori, este tocmai această ciudată Întrepătrundere
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea sau, mai precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul își asumă realitatea într-un discurs hermeneutic ce tinde spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile șapte și opt ale secolului trecut. Asimilarea unei filiere exegetice solide (P. Constantinescu, Vianu, Cioculescu, Balotă) potențează investigația autoarei, imprimându-i, alături de inerente accente tautologice, sobrietatea științifică a unei operații de demontare textuală în scopul relevării mecanismului intim și al extragerii componentelor care-i conferă unicitate. Optica însă rămâne neschimbată: "Perspectiva raportului general-particular și cercetarea nivelului estetic în scopul descoperirii șanselor de perenitate"103. Dimensiunea polemică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu-i pot fi, lui, pedicuri"306. De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate, generată de statutul impozant al adversarului, și surprinderea lui în ipostaza declasantă a igienizării personale. Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
culturii sau cu cel al editorului en titre al manuscriselor eminesciene. Înțelesese, cred, că împărtășea soarta dintotdeauna a intelectualului de rasă confruntat cu standarde ale vedetismului cultural pe care poate că, în secret, și le dorea, dar pe care, prin sobrietatea minții sale, el nu le putea atinge. Nu înseamnă că n-a suferit. Știa că ne domină pe toți prin știința lui de carte, poate prin sensibilitate, oricum prin nebunie existențială și, desigur, prin felul nespus de nobil în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
culturii sau cu cel al editorului en titre al manuscriselor eminesciene. Înțelesese, cred, că împărtășea soarta dintotdeauna a intelectualului de rasă confruntat cu standarde ale vedetismului cultural pe care poate că, în secret, și le dorea, dar pe care, prin sobrietatea minții sale, el nu le putea atinge. Nu înseamnă că n-a suferit. Știa că ne domină pe toți prin știința lui de carte, poate prin sensibilitate, oricum prin nebunie existențială și, desigur, prin felul nespus de nobil în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare, castitate și sobrietate. Ascunde subtil în interiorul său detaliile spectacolului inedit al culorilor. Fiecare vibrație coloristică fascinând prin ceea ce este. Luate în detaliu, nuanțele de bază se manifestă prin ALBASTRU pentru a ridica din epuizare sau boală prin nevoia de recuperare și destindere. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]