3,402 matches
-
presimtă încă pe tânărul asistent al lui Călinescu. Imaginile trebuie să se fi suprapus cumva. E, în paragraful acesta, un întreg caleidoscop: „Înalt și spătos, drept ca o lumânare, cu trăsături masculine accentuate, mereu atent la ținuta vestimentară - de regulă sobră, ocolind orice extravaganță -, Piru ar fi fost tipul bărbatului ideal, de n-ar fi avut un nas teșit, de boxer. Prin tot ce făcea, părea să fie emulul profesorului Călinescu, pe care întotdeauna l-a avut ca model. Cu timpul
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
francezii vor unicul și irepetabilul, după ce s-au săturat să viseze la universalul uman care nu se lasă „degradat” de diferențe de sex, rasă și etnie. A treia trăsătură este apariția filosofiei analitice, marcată cu precădere de preferința pentru stilul sobru, ca reacție la patetismul declarațiilor care inundă cîmpul presei. În felul acesta, tinerii îl prizează mai mult pe Wittgenstein sau Jacques Bouveresse, decît pe Raymond Aron sau Rousseau, arătînd simultan interes pentru științele tari, în dauna atenției acordate efervescenței stilistice
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
Discursul are deja clișeele care se vor păstra timp de decenii, scuzând și minimalizând sărbătorile creștine prin acceptarea lor ca tradiții și încercând să diminueze orice spontaneitate: aflăm că „tradiționala serbare a Pomului de Crăciun” se desfășoară „într-un cadru sobru și strict ostășesc” (ibidem). Peste câteva zile (în Scânteia, 30 decembrie 1944) este raportată Serbarea pomului de Crăciun în întreprinderi, nouă ocazie de a lansa sau a relua clișee rezistente în timp: se vorbește de „un frumos program artistic”, de
Scânteia sărbătorilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5021_a_6346]
-
că în spatele acestei forțe există o minte conștientă și inteligentă. Această minte este matricea întregii materii.“ (p. 73) Vorbele lui Planck, care ar fi sunat firesc în gura unui Jacob Böhme sau Meister Echkart, dar nu în cea a unui sobru laureat al Nobelului, au fost puse atunci pe seama unui exces de reverie, hrănită de dorințe care își aveau temeiul în fragila senectute a fizicianului. Astăzi însă, de cînd cosmologii caută bosonul Higgs („particula lui Dumnezeu“ cum i se spune în
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
mai bun de-a ajunge la adevăr - fie el al unor senzații sau al unor sentimente. Genul acesta de adevăr îl caut în ceea ce scriu, nu adevărul factual. De-asta v-ați și păstrat scrisul, așa cum remarcă mulți comentatori, simplu, sobru? Da, încerc să evit exagerările și complicațiile. La nivelul construcției există o pendulare între prezent și trecut, dar altfel limbajul e foarte simplu. Grija mea cea mai mare e să găsesc cuvîntul potrivit. Dacă l-am găsit, am senzația că
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
Lansarea Organizației Femeilor Social-Democrate din Zaragoza, care a avut loc pe 25 iulie, s-a desfășurat într-o atmosferă mai sobră decât planificată inițial, generată de îngrijorarea și dezamăgirea echipei cu privire la noile decizii ale guvernului spaniol, de a impune restricții pe piața muncii spaniole, împotriva muncitorilor români. Această temă a fost analizată, în vederea stabilirii unei posibile linii de acțiune a echipei
Atmosferă sumbră la lansarea OFSD Zaragoza din cauza reintroducerii permiselor de muncă pentru români () [Corola-journal/Journalistic/47966_a_49291]
-
curios de lin niște vremuri realmente tulburi, devine clar, prin deducție, că, de undeva de sus, a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare din prima clipă, Gabriel Liiceanu încearcă o deconstrucție aparent sobră. (Dar nu fără un zâmbet discret). La insistența jucată a poetului, răspunde cu altă insistență, jucată și ea. Apoi, din aproape în aproape, între cei doi se stabilește un soi de complicitate mediatoare. În final, ambii se folosesc cu aceeași
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
scriitor de paginile imunde din „Săptămâna” și de campania de cumpărare a conștiințelor pe care o practica grupul protocronist, poetul îi va scrie o serie de epistole chiar lui... Eugen Barbu. Epistole „încheiate la toți nasturii”, care sună înalt și sobru ca o provocare la duel... și în care se poate citi, totuși, regretul lui Aurel Dumitrașcu că preopinentul său își rata, de fapt, prin implicarea în politica literară a regimului, talentul. Poetul parcă îl ispitește - în zadar, desigur - pe Eugen
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
Biciclista în ziare... De atunci, fufele ocupau ziarele in România. Povestea întreagă o spun Vadim și Țopescu în seara asta la "Blonde"... În cei șapte ani de "Blonde", două televiziuni mi-au propus proiecte de quizz, dar toți căutau quizz-ul sobru, cel care te trage de urechi dacă nu știi răspunsul. Țin minte perioada când "Blondele" se intersectau cu "Vrei sa fii milionar" un super quizz care însă n-a prins la noi tocmai pentru că respecta severitatea englezească, fără zâmbete pe
Dan Negru: A fost o curvă. Cea mai cunoscută fufă de la noi () [Corola-journal/Journalistic/47181_a_48506]
-
decursul anilor starea sa de spirit este a omului chinuit de soarta celor de acasă, de tristele vexațiuni prin care trec compatrioții lui, dar folosind timpul pentru crearea de opere ce vor rămîne în patrimoniul universal.” O evocare inspirată și sobră din partea unui venerabil stilist, cum e Barbu Cioculescu. Există nuanțe Dintr-o știre de la ProTv am aflat că, în acest week-end, Poiana Brașov, cea mai scumpă stațiune montană de la noi, a fost luată cu asalt de românii care au și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
Adriana Babeți, este "o incursiune fascinantă în istoria unui mit cultural, incursiune care - datorită harului autoarei - a transformat o temă marginala în cultura română într-o carte care se citește cu sufletul la gură". "Felicit echipa „României literare” pentru modul sobru și înalt intelectual cu care, ăn de an, știe să atragă atenția asupra cărților de valoare. Într-o țară în care se dau zeci, daca nu sute de premii literare, Premiul „Cartea anului” este unic", conchide Ionuț Vulpescu.
Amazoanele, "Cartea anului" care se citește cu sufletul la gură () [Corola-journal/Journalistic/44070_a_45395]
-
cea imaginată sunt, pentru autor, pretexte la fel de bune de stârnit dezinvolte, neobosite, inepuizabile povești. Orice frântură de Adevăr, cât de cât verificabil, naște ficțiuni în lanț, cu imprevizibile modificări de ton, perspectivă, umoare, ritm, anvergură. Istoria cu majusculă e traversată sobru și în cunoștință de cauză, cu accent pe repere cronologice ori pe personalități, dar și cu chef ficționant (totul e interpretare și verbalizare - iată un adevăr extrem de generos exploatat în scenarii abile lansate pe urmele desenului din covor), ea înmugurind
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
umple de mâhnire. Sunt și multe alte puncte de interes pe care le oferă aceste interviuri. Ion Pop e un frecventator al mediilor literare din Cluj și din București, puse câteodată în antiteză, primul, în mare vorbind, mai auster, mai sobru, celălalt mai colorat și mai expansiv. Deosebirea pare a fi aceeași, în ochii săi, și în ce privește felul de manifestare al tinerilor, din Ardeal și din vechiul regat, chiar și atunci când și unii și alții militează pentru înnoire: „...încet, încet s-
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
a 22-a a „Zilelor Lucian Blaga” (10-11 mai 2012). Medalionul e semnat de Ionel Narița, Adrian Grănescu, Eugeniu Nistor, Iasmina Petrovici, Constantin Nicușan și Simona-Grazia Dima. Cronicarului i-au atras atenția două texte: unul circumstanțial și ușor amuzant, celălalt sobru și clar. Primul aparține lui Adrian Grănescu (Misterele Pieții Păcii Eterne- ce titlu gongoric!) și privește două poze pe care autorul le-a descoperit întîmplător, din chenarul cărora se distinge filosoful român alături de cîțiva cunoscuți. Pozele sunt făcute în Piața
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
demaște și, practic, să declanșeze iadul pe pământ. Romanțios vorbind, spionul subzistă în marginea sacrificialului, asta învecinându-l, tipologic, în sens larg, cu toți cei care trăiau pe muchie, de la proscrișii din Vest până la haiducii din Estul nostru. În termeni sobri, dincolo de paradigme „romantice” (cu o cromatică rebelă) ori hollywoodiene, aici interesează mecanismele intrării în Sistem. Spre deosebire de alte forme de agregare instituțională și profesională, aparatul de spionaj mizează pe un joc egalmente periculos și eficient: poți să regreți acel primum movens
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
numele. A fost o extrem de densă zi de 19 aprilie, cu margini ai zice flotante, în care au încăput multe. În prima parte, ședința Comitetului director, cu puncte destule, centrate pe starea Uniunii și portanța ei financiară pe viitor. Atmosferă sobră, cu figuri preocupate, așa cum îi șade bine scriitorului lucid, obișnuit cu responsabilităț i. Iar membrii Comitetului sunt cu toții șefi de filiale sau redactori de reviste importante. Apoi, de la Hotelul Rusu, care ne-a lăsat să îi apreciem și deschiderea spre
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
Or, toate astea rimează cu lupta, ostilitatea, rivalitatea, competiția, pericolul.” Altfel spus, cu politica. În orice clipă, este legitimă coborârea în subsolul istoriei depănate pe înțeles. Cel de-al doilea roman, România pe înțelesul tuturor, răspunde aticului într-un ecou sobru, dar, prin devierile subiective și accentele umorale pe care le acceptă în economia compendiului istoric, nu mai puțin picant. România e victima, mereu colaterală, atât a puterilor străine, cât și a Puterii interne. Marea abdicare regală e pregătită de mici
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea spune mult mai simplu. Complicația vine din școală
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
Îmbătrînirea pomului e pusă în analogie cu propria înaintare în vîrstă, într-o comparație nostalgica. „Încep să uit cum arata părul de la Chintelnic. Simt nevoia să îl văd. Îl redescopăr într-o fotografie alb-negru așa cum l-am întîlnit prima dată: sobru și măreț. Mă întîlnesc cu noul preot paroh. Îl întreb: Ce mai face părul din grădina casei parohiale? Îmi spune sec: îmbătrînește. Nu e singurul, îi spun, nici eu nu mai sînt tînăr.“ (p. 307) În aceste locuri Pîntea e
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
filosofală intră în tiparul textelor academice, avînd un sunet mat de text vitros, fără fermenți de înlesnire estetică, de unde și halena abstractă ce ajunge la cititor. Paginile nu au obscurități de înțelegere, dar nici sclipiri retorice. Un text neted și sobru, de-a lungul căruia Radu Drăgan are meritul de a converti simboluri de firidă întunecoasă în fragmente de interpretare clară. Sintaxa i se mișcă în panglici culte și nespectaculoase, cartea avînd rigoarea seacă a lucrărilor de doctorat. Scrisă în limba
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
mai pasă de visul de azi-noapte / Ori de vreun oricare vis” (Curățenie). Autorul pare a-și fi introdus o disciplină a renunțării, o austeritate ce-l oprește de la efuziuni, de la patetisme care n-ar fi decît zădărnicii. Imaginarul e restrîns, sobru, ascetic. Mirajul unei existențe plenare apare întrezărit cu sfiiciune, precum o lumină puternică prin crăpătura unei uși: „Ne-am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
străini cu care nu am nimic de-a face”. În primele două, protagonistul a murit înainte de a povesti (sau de a se povesti) ce i s-a întâmplat, în cea de-a treia sfârșește prin a se sinucide. Stilul este sobru, sec, fără scânteierea focurilor de artificii și a acrobațiilor verbale cu care ne răsfăța pe vremuri Philip Roth. În Nemesis, locul acțiunii este acela în care a copilărit scriitorul, un cartier evreiesc din Newark. Vara fierbinte a anului 1944. Epidemie
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
de-a dreptul răvășitoare luni seară, în jurnalul pe care îl prezintă la ora 19.00. Nu este prima dată când vedeta TV apare în direct, la pupitrul știrilor, cu ținute extrem de sexy care nu se potrivesc deloc cu imaginea sobră pe care și-a construit-o de-a lungul timpului. Andreea Esca a îmbrăcat un articol vestimentar care cu siguranță i-a uimit pe telespectatori. Mai precis, ziarista a purtat o bluziță roșie, decoltată care i-a lăsat totul la
Andreea Esca, fără sutien. Telespectatorilor nu le-a venit să creadă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/55365_a_56690]
-
dezinvoltură genuri muzicale dintre cele mai diferite, recunoscut pentru feeling-ul său absolut special vis-à-vis de mediul electroacustic - generând combinații sincretice surprinzătoare, originale; un muzician cu concepții, opinii și atitudini ferme - întotdeauna temeinic, prompt și în mod nuanțat argumentate; un profesionist sobru, exigent, performant, erudit, sensibil, implicat în mod constructiv în viața Uniunii Compozitorilor; un intelect superior ce-și asumă cu inteligență elitismul. Stimată doamnă Maia Ciobanu, care credeți că au fost pașii mai importanți realizați de muzica românească, în ansamblul ei
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
să nu fie de la vreo asociație de lesbiene, mi-a spus logodnicul, cu un zâmbet șiret pe chip. O săptămână mai târziu, albă la față de nesomn, eram pe aeroportul Rinas. Ne-am salutat de la distanță. Mi s-a părut foarte sobru și asta mi-a plăcut. Ceea ce mi-ar fi displăcut într-o asemenea situație ar fi fost să-l văd jubilând. Era o zi cețoasă, cu ploaie. Avionul părea că despică cu greu norii. Eram complet absentă. La un moment
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]