706 matches
-
al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de stânga din secolul al XIX-lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea utopiilor specifice începutului mișcării de stânga și anume: statul nu trebuie
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
democrațiilor europene". a fost înființat pe 8 februarie 1997 sub denumirea Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă. Congresul din 17 octombrie 1998 a ales organele de conducere ale partidului și a adoptat statutul și programul politic bazat pe principiile social-democrației. La alegerile parlamentare din martie 1998, blocul electoral creat în baza Mișcării - Blocul „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” a obținut 18,64% din voturi, respectiv 24 din 101 mandate în Parlament, ceea ce i-a permis să participe la guvernare
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
moartea lui Marx în 1883, diferite grupuri din toată lumea au apelat la marxism ca bază intelectuală pentru linia politică și tactica lor, care pot fi în mod spectaculos diferite și contradictorii. Una dintre primele mari sciziuni a apărut între apărătorii social-democrației - (care afirmau că tranziția la socialism putea apărea într-o societate democratică) - și comuniști - (care afirmau că tranziția la socialism poate fi făcută numai prin revoluție). Însă ambele posibilități sunt luate în considerare de către Marx în scrierile lui: Marx considera
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
prin mijloace electorale), din acest punct de vedere opinia social-democraților (revoluție atinsă prin compromis cu burghezia și câștigarea prin mijloace electorale a puterii) nefiind mai puțin marxistă decât aceea a comuniștilor (revoluție violentă și confruntare directă între proletari și burghezie). Social-democrația a apărut în interiorul Partidului Social Democrat German și a avut drept rezultat abandonarea rădăcinilor marxiste, în vreme ce comunismul a dus la formarea a numeroase partide comuniste. Deși mai sunt încă multe mișcări sociale și partide politice revoluționare marxiste în toată lumea, de la
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
1846 în lucrarea „Ideologia germană”: "În direct contrast cu filozofia germană, care coboară din ceruri către pământ, noi urcăm de la pământ spre ceruri". Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
acestui țel, adică luarea puterii prin violență de către proletariatul organizat. Reformiștii susțin ca statul burghez să fie constrâns, prin lupte sindicale și parlamentare, să facă reformele necesare perfecționării societății. Principalii socialiști reformiști au fost: Jean Jaures, Eduard Bernstein, Karl Kautsky. Social-democrația = se revendică de la principiile socialismului democratic, stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) și preluate apoi de alte partide (laburist - în Marea Britanie, socialiste - în țările scandinave și latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste și
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
a stabili cadrul economic și a fixa limite acțiunii factorilor de piață. Fiecare cetățean, în calitate de salariat sau consumator, trebuie să aibă un cuvânt de spus în stabilirea și repartiția producției, în privința organizării și condițiilor de muncă. Printre figurile marcante ale social-democrației secolului XX pot fi menționați: Leon Blum, Olof Palme, Salvador Allende, Willy Brandt, Lionel Jospin, Segolene Royal. Cuvântul socialism își are originea la începutul secolului XIX. A fost folosit pentru prima oară, autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
dreapta anti-intervenționistă din perioada post-Războiul Rece, declarându-se paleolibertarian. El a fost președintele fondator al clubului liberal-conservator John Randolph și a sprijinit campania prezidențială a lui Pat Buchanan în 1992, spunând cu Pat Buchanan ca liderul nostru, vom rupe ceasul social-democrației.. Potrivit lui Lew Rockwell, Rothbard este considerat decanul Școlii Austriece de Economie, fondator al libert arianismului modern. În plus față de economie, istorie și filozofie, Rothbard a avut un intens interes personal în șah, arhitectură germană barocă a bisericilor și jazz timpuriu
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
Partidul Social Democrat Român a fost reprezentantul social-democrației în viața politică românească pînă la instaurarea dictaturii comuniste. Ideile socialiste au pătruns în Principatele Române prin intermediul tinerilor care își făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecției pentru cultura franceză. Mai ales
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
siderurgie și construcții de armament Krupp și al companiei britanice Vickers. A făcut afaceri de milioane vânzând armament în timpul Războiului balcanic și a publicat articole de economie politică. În 1914 s-a mutat la Copenhaga, de unde a reluat legătura cu social-democrații germani (aripa "Lensch-Cunow-Haenisch"). A înființat publicația social-democrată "Die Glocke" ("Clopotul"), în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat cu serviciul de informații al armatei germane, cu care a organizat călătoria clandestină a lui Lenin și a unui grup
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
colabora mai târziu și în Elveția, a publicat un jurnal marxist clandestin numit „Zerkalo” („Oglinda”). În 1890 a plecat să învețe medicina mai întâi la Geneva, unde s-a alăturat cercurilor socialiste din oraș. Acolo i-a cunoscut pe fondatorul social-democrației marxiste ruse, Gheorghi Plehanov, și pe Rosa Luxemburg. A fost membru al „grupării geneveze” a mișcării social-democrate bulgare și al Partidului Social-Democrat Muncitoresc Bulgar și orientarea sa politică se situa în opoziție cu grupul marxist mai radical din patrie condus
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
coresponent al ziarului său, „L'Humanité”. Un timp a lucrat ca medic in localitatea Beaulieu, Haute- Loire. Încercările lui Rakovski din această perioadă de a obține cetățenia franceză au eșuat. În 1903 în timpul Congresului al II lea și al scindării social-democrației ruse în două curente, bolșevic și menșevic, a adoptat, ca și Gorki, iar mai târziu Troțki, o poziție de mijloc, încercând sa reconcilieze cele două tabere adverse. Din 1919 a aderat definitiv la mișcarea comunistă. Dupa ce la moartea tatălui
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
al culturii politice centrat pe o tablă de valori politice specifice fiecărei societăți. Valorile politice dominante sunt promovate și propagate de cei care se află la putere. Într-un sistem politic pot fi la “"vârf"” valorile liberale, într-altul valorile social-democrației, într-altul valorile democrat-creștine etc. Aceasta scoate în evidență rolul ideologiilor ca părți constitutive ale culturii politice. Dar cultura politică a unei societăți trebuie evaluată nu după conținutul ideologiei în primul rând (într-o astfel de ipostază, politologul ar fi
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
mort al liberalismului clasic a servit drept piedestal pentru înălțarea „noilor liberalisme” - economic, conservator, radical și social. Conform "Dicționarului Politic" al lui Sergiu Tămaș (Editura Șansa, București 1996), liberalismul social este doctrina politică care acoperă spațiul dintre liberalismul radical și social-democrație printr-o sinteză a liberalismului cu civismul. Altfel spus, liberalismul social pledează pentru un model liberal moderat, care caută să țină seama de problemele sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste pe de
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste pe de o parte și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte. În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul "Știința politică" (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
economice, preocupindu-se de crearea unui cadru legal favorabil pentru dezvoltarea economică, dar fără ca să intervină direct. In fond, liberalismul social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
liberalismul social are o abordare similară curentelor neoliberale a problemelor economice (o intervenție limitată a statutului în economie) și o abordare similară social-democrației în sfera socială. Dar în pofida multiplelor asemănări în planul politicilor sociale și chiar (pe alocuri) economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
Democrație socială sau social-democrația este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial, suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști, și primele partide social-democrate au inclus socialiști revoluționari, precum Rosa Luxemburg și Vladimir Lenin, lângă socialiști moderați ca și
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
ca și Eduard Bernstein și Karl Kautsky. După al doilea război mondial și Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociat în exclusivitate cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine de stânga precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită prin lume, fiind în multe țări, mai ales în Europa, cea mai puternică
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
suspendată, deoarece publicase manifestul-protest din aprilie, însă acestă măsură arbitrară a autorităților provoacă greve de protest, paralizând Capitala, ceea ce a obligat revenirea asupra interzicerii ziarului. Tipografii bucureșteni organizează la 13 decembrie 1918 o grevă revendicând programul economic și politic al social-democrației, precum ziua de muncă de 8 ore, înlăturarea cenzurii, garantarea libertăților cetățenești, etc. La începutul lunii februarie 1919, la București au venit social-democrații ardeleni Ion Fluieraș și Iosif Jumanca, miniștri în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care s-au prezentat la
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
interzicerii ziarului. Tipografii bucureșteni organizează la 13 decembrie 1918 o grevă revendicând programul economic și politic al social-democrației, precum ziua de muncă de 8 ore, înlăturarea cenzurii, garantarea libertăților cetățenești, etc. La începutul lunii februarie 1919, la București au venit social-democrații ardeleni Ion Fluieraș și Iosif Jumanca, miniștri în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care s-au prezentat la regele Ferdinand cerând-i cu insistență deschiderea sediilor PSD și ale sindicatelor, libertatea întrunirilor și oprirea teroarei împotriva social-democraților. Regele și primul ministru
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
a fost expus limpede: „Trebuie împiedicată tendința acestuia (FND) de a se considera un supra-partid”. Fruntașii PSD și îndeosebi Constantin Titel Petrescu nu au ezitat să se opună încercărilor repetate ale conducătorilor PCR, mulți veniți de la Moscova, de a desființa social-democrația, fluturând ideea realizării partidului unic muncitoresc. Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu nu oboseau în organizarea a tot felul de manevre menite să subjuge PSD-ul. Drept urmare CC al PSD a votat la 25 octombrie 1945 o rezoluție în care declară
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Congresul din 10 martie 1946, PSD-ul condus de Rădăceanu - Voitec a trecut la o campanie de excludere a membrilor partidului care își manifestau acum deziluzia și împotrivirea față de cele petrecute. Printre cei excluși sunt de remarcat figuri marcante ale social-democrației românești ca Eftimie Gherman, Iosif Jumanca și Ștefan Lăcătuș. În timp ce PSDI își urma drumul său firesc, sub președinția lui Constantin Titel Petrescu, gruparea Rădăceanu - Voitec a mers mai departe pe calea comunizării, organizând un Congres de „unificare” cu PCR, ținut
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
uriașă cea a fostului partid comunist. De altfel, nu după mult timp la cel de al IX - lea congres al PMR s-a decis ca el să-și recapete denumirea de Partidul Comunist Român. Afacerea de tip bolșevic era tranșată, social-democrația fiind asasinată. În ziua de 9 mai 1946 s-a deschis Congresul PSDI, care dezavuând actele de falsificare a voinței PSD de către gruparea Rădăcenu - Voitec i-a exclus din mișcarea social-democrată pe toți adepții comunizanți ai acestora, care acceptaseră ideologia
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
val de represiuni, de abuzuri, percheziții, devastări și închideri de sedii ale PSDI. La începutul lunii mai 1947 au început arestările în rândul membrilor PSDI de către Siguranță. La 13 iunie 1949, Securitatea se putea lăuda că îi arestase pe toți social-democrații de vaza, chiar dacă aceștia nu erau decât simpli membri ai partidului. Mulți, enorm de mulți social-democrați au pierit în temniță, printre aceștia fiind eroii nationali precum Iosif Jumanca, Ion Fluieraș și George Grigorovici care au luptat pentru înfăptuirea României ca
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]