1,987 matches
-
, Nicolae (10.V.1958, Malu, j. Giurgiu), poet și editor. Este fiul Floarei (n. Mârzac) și al lui Marin Țone, țărani. După absolvirea liceului la Giurgiu în 1977, obține licența în ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București în 1988, cu lucrarea „Facla” interbelică (1930-1940). Mai întâi gazetar la cotidianul „Tineretul liber” (1989-1991), lucrează din 1994 ca muzeograf la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, din 1998 fiind angajat și la Muzeul Literaturii Române
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
interviul luat de T. lui Geo Bogza în intervalul „18 iulie 1992 (Snagov) - 14 septembrie 1993 (Spitalul Elias)”. Discuția este însoțită, de obicei, de câte un moto din opera scriitorului. Întrebările urmăresc biografia lui Bogza și a familiei lui, fundalul social-politic de epocă, de la regii României, Mihai I, Carol al II-lea, mișcarea legionară, instaurarea la putere a comuniștilor, perioada lui Nicolae Ceaușescu la revoluția din 1989, precum și ambianța literară: perioada avangardistă, evocarea unor scriitori (Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Marin Preda
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
în „Femeia Moldovei”, „Nistru”, „Columna”, „Literatura și arta”. V. scrie o lirică de factură erotică - Până la dragoste, Ofrandă omeniei (1989), Steaua destinului (1993), Poeme (1996) -, dragostea fiind înțeleasă ca o stare existențială totală, sursă de meditație etică sau de inspirație social-politică. Stilul este îndeobște confesiv sentimental, adesea retoric, dar versul trece nu o dată într-un registru „înverșunat, fără edulcorări cantabile, cu fulgerări de imprecație” (Mihai Cimpoi). În 1997 a publicat un volum de publicistică intitulat A trăi, a munci, a iubi
VEREJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
În 1954 a absolvit la Cluj Școala Profesională Metalurgică, în 1958 cursul de ziariști din cadrul Institutului de Științe Sociale din București, iar în 1963 Școala Medie „Gheorghe Barițiu” din Cluj. Ulterior, în 1974, își ia licența la Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. După o scurtă perioadă petrecută ca librar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții din Cluj (1954-1955), intră în gazetărie: redactor la ziarul „Viața nouă” din Câmpeni, județul Alba, redactor, apoi secretar de redacție la „Făclia” din Cluj
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
care, pe lângă cei doi directori, mai fac parte C. A. Donescu, Ion Anestin, Mircea Ștefănescu, Costin Nenițescu, R. Peretz, Mircea Durma, George I. Duca și N. Constantinescu (Nicon). Formatul amintește de acela al cotidienelor, cele patru pagini fiind alocate secțiunilor social-politică, economico-financiară, culturală (rubricile „Biblioteca ambulantă” și „În fața celor trei ziduri”) și sportivă. Un progres se produce în 1930-1931, când se trece la un număr sporit de pagini și la un profil mai distinct: „Viața internațională”, „Vremea literară” (redactată de Camil
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
de pildă, despre Kogălniceanu și Pârvan, printre cele mai bune pe care le avem despre acești scriitori-istorici sau filosofi-istorici. I se potrivește, cred, lui Alexandru Zub această propoziție din Pârvan: „scopul suprem al luptei noastre e spiritualizarea vieții marelui organism social-politic și cultural creator care e națiunea”. Ca și autorul Memorialelor, Alexandru Zub gândește disciplina istoriei nu numai ca o formă de cunoaștere a trecutului, dar și ca un mijloc de spiritualizare a nației sale. A sugerat de mai multe ori
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
acelei domnii, prin audiența deosebită a „criticii puterii”, o publicistică incluzând „partea” ce și-a atras „eticheta” de „anticarlistă” ori „antidinastică”<ref id="5">5 Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani. Antologie, de Ion Popescu-Puțuri et al., București, 1968; Gândirea social-politică antimonarhică și republicană din România. Antologie, studiu introductiv și note de Gheorghe Ghimeș, București, 1979. </ref>. Să fi fost oare vorba de decenta scrupulozitate a instoricilor față de istoria contemporană, nominabilă și „recentă”? A. D. Xenopol a dat clar de Înțeles așa ceva
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
referințele asupra constituirii și, În genere, a istoriei Regatului au avut de suportat până la evenimentele din decembrie ’89 un alt „clișeu ideologic”, anume, primatul „valoric”, de semnificații afine lui, al ideii de republică la români <ref id="14">14 Gândirea social-politică antimonarhică; Republica În România. De la idee la faptă, coord. D. Rusu, Iași, 1988. </ref>, În raport cu ideea monarhică. Reflexele istoriografice, formate sub acel „clișeu”, s-au prelungit, chiar și scăzând din intensitate, și după eradicarea regimului comunist „de la noi”. Ar fi
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
pe care-l oferă cronica zilnică a locurilor comune și a faptelor meschine”. În urmă cu opt decenii a fost creat Institutul Social Român (ISR), din inițiativa eminentului sociolog Dimitrie Gusti (1880-1955), cu sprijinul unor specialiști în știința și practica social-politică, una dintre cele mai interesante instituții de utilitate publică, ce a făcut din ideea de organizare a competențelor pivotul eforturilor de reformă socială din România interbelică. ISR s-a născut din transformarea Asociației pentru Știința și Reforma Socială, ce se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contemporană, federalizarea statelor europene în cadrul internaționalismului constructiv, influența depresiunii economice mondiale în România și altele; încurajarea cunoașterii și tratării comparative a problemelor societății românești cu cele ale societăților europene, dat fiind faptul că România întregită trăia într-o nouă constelație social-politică a Europei, „cu care va trebui să fie solidară”; spiritul larg de toleranță al dezbaterilor publice care să „găzduiască” toate părerile și toate tendințele sociale și politice - s-a făcut apel, deliberat, la reprezentanții părerilor celor mai deosebite pentru a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a excluderii nu doar în relație cu circumstanțele actuale și standardele de viață ale copiilor romi, ci mai ales în legătură cu oportunitățile de a beneficia ulterior de o participare activă pe piața formală a muncii, precum și în diverse sectoare ale vieții social-politice sau culturale. O altă linie de argumentație a modului în care segregarea în educația romilor conduce la excluziune socială are în vedere privarea de acces a romilor la rețele sociale care își pot dovedi utilitatea în accesul la slujbe sigure
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
colectivă se realiza prin transferul proiectiv al culpabilității colective asupra unor grupe populaționale „țintă” (evrei, negri, persoane posesoare de avere, intelectuali etc). Ne găsim îm fața unei veritabile stări de Psihoză colectivă, menținută, în special, în societățile cu un regim social-politic de tip totalitar, represiv. Psihozele colective, indiferent de epoca istorică în care sunt menționate ca prezență și manifestare, sunt expresia unei duble crize sociale: de structură politică și de dezvoltare socială cu efect direct asupra valorilor normative socio-culturale și moral-religioase
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
începând prin a-i izola, apoi trecând la exterminarea fizică a acestora. Discursul colectiv și psihozele sociale Factorul esențial de producere, menținere și configurare al psihozelor sociale este reprezentat prin discursul colectiv. Înțelegem prin termenul de discurs colectiv acel limbaj social-politic ce exprimă o anumită ideologie și care permanent, în mod repetitiv, utilizând formule simple, directe, prin repetiție și persuasiune cu un extrem de puternic conținut emoțional-afectiv, se adresează maselor populaționale, creînd un curent de opinie cu o anumită direcție de orientare-țintă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
automatizarea activităților, a conduitelor și a timpului liber. Toate acestea închid individul, îi îngustează orizontul și-l obligă să gândească și să se comporte în mod strict obligatoriu în conformitate cu un sistem de norme represiv care îi sunt impuse de ideologia social-politică a statului. Orice abatere este considerată ca fiind un act antisocial și este reprimată în diferite forme, servind concomitent ca exemplu pentru ceilalți membri ai societății. Instituția terorii și urmările ei Sub semnul apărării statului și a ordinii de drept
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dublă frică va genera o stare de tensiune între populație și autoritate, un sentiment de nesiguranță și suspiciune. Aceasta va genera o incertitudine și o insecuritate permanentă, accentuată și prin faptul că societatea, masa de indivizi, proiectează culpabilitatea asupra autorității social-politice, iar autoritatea social-politică care gestionează puterea, proiectează la rândul ei culpabilitatea asupra maselor. Ne confruntăm din nou cu sindromul Orwell despre care am vorbit mai sus. Nesiguranța închide cercul comunicării interpersonale, și dă naștere la suspiciuni între indivizi. În locul încrederii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
genera o stare de tensiune între populație și autoritate, un sentiment de nesiguranță și suspiciune. Aceasta va genera o incertitudine și o insecuritate permanentă, accentuată și prin faptul că societatea, masa de indivizi, proiectează culpabilitatea asupra autorității social-politice, iar autoritatea social-politică care gestionează puterea, proiectează la rândul ei culpabilitatea asupra maselor. Ne confruntăm din nou cu sindromul Orwell despre care am vorbit mai sus. Nesiguranța închide cercul comunicării interpersonale, și dă naștere la suspiciuni între indivizi. În locul încrederii va interveni neîncrederea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toate aceste, tulburări ale stării de sănătate mintală colectivă sunt semnalate, în egală măsură, și în cadrul societăților deschise, de factură liberală și democratică. Fără a intra în analiza sociologică a acestora, vom menționa că liberalismul și democrația nu sunt forme social-politice care să garanteze în mod absolut sănătatea mintală colectivă. Aceste tipuri de societăți produc și ele forme de tulburări psihotice colective, așa cum vom arăta în continuare. Factorii care produc alterarea stării de echilibru psiho-social colectiv sau individual în societățile deschise
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la adăpost, să evite pericolul. De regulă acestea sunt veritabile manifestări care configurează psihozele colective, manifestate prin apariția unor noi forme religioase, ideologii soteriologice, forme de protest, sinucideri colective, grupări marginale, migrații în masă, toxicomanii și alcoolism, psihoze pasionale, ideologii social-politice, mișcări revendicative de masă etc. Și prima și cea de-a doua etapă, sunt momentele obligatorii care contribuie la configurarea unor manifestări psihopatologice colective specifice stărilor de criză psiho-socială, reprezentate prin psihozele colective. Dar psihozele colective nu sunt numai „conduite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că la baza psihozelor colective stau proiecțiile paranoide ale maselor sociale raportate la „motive” comune. Se poate deci afirma că „psihozele colective” sunt reacții ale grupelor social-umane la anumite „motive colective” (dezastre naturale, cutremure, secetă, războaie, revoluții, schimbări ale sistemului social-politic, crize economice etc.). Acest aspect pune în evidență faptul că „psihozele colective” sunt modalități particulare de „reacție colectivă” ale grupelor social-umane, în anumite circumstanțe istorice, socio-culturale și moral-spirituale. Din acest motiv, pentru înțelegerea naturii psihozelor colective trebuie avute în vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
crizei”. La baza contagiunii psihice stă procesul de sugestie colectivă indusă, de regulă, prin imitația unui „model carismatic”, sau prin coparticiparea emoțională a membrilor grupului uman respectiv aflat în situații neobișnuite, cu caracter limitativ-constructiv: panică, teroare, cataclisme, crize economice sau social-politice, revoluții, războaie, deportări, invazii străine etc. Factorii care contribuie la declanșarea psihozelor colective, ca și planurile în care acestea se manifestă, sunt multiple și de o mare diversitate. Din aceste considerente am preferat să le grupăm în următoarele tipuri de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul grupului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stat, măsuri de educație și instrucție corespunzătoare, care să asigure un echilibru stabil între regimul descărcării pulsiunilor Inconștientului colectiv, și regimul de normare valorică moral-spirituală și socio-culturală al Supra-Eului colectiv. Toate acestea se înscriu în cadrul unui program complex de organizare social-politică și economică a statului, precum și în instituirea unor măsuri de psihoprofilaxie colectivă care să fie înscrise în programul de igienă mintală comunitară. Orice societate umană are în interiorul ei, existente ca virtualități, dispoziția către bine, conduite și acțiuni pozitive care asigură
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
datoriile”. Dreptul meu de „a fi liber” nu trebuie să aducă atingere „datoriilor mele față de stat”. Problema care se pune, în cazul acesta, pe primul plan este cea a libertății. Dincolo de aspectele sale psihologice și morale, ea capătă o semnificație social-politică și judiciară. În sensul acesta, libertatea individuală sau colectivă, va depinde în mod direct de „gradul de permisiune” precum și de „formele de libertate” oferite cetățeanului de legile statului respectiv. Prin urmare, atât individul, cât și grupul de indivizi sunt liberi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acceptă ca „necesare” până la un anumit punct, dincolo de care le resimte ca frustrări sau reprimări, vizând în primul rând libertatea cu toate consecințele care decurg de aici. Având în vedere aceste aspecte, rezultă în mod firesc faptul că în sfera social-politică, boala psihică are o cu totul altă semnificație, diferită de cea medicală, iar bolnavul psihic va avea un statut particular, așa cum rezultă din raporturile acestuia cu statul. Semnificația social-politică a bolii psihice Abaterea de la normalitate în planul vieții psihice (mod
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere aceste aspecte, rezultă în mod firesc faptul că în sfera social-politică, boala psihică are o cu totul altă semnificație, diferită de cea medicală, iar bolnavul psihic va avea un statut particular, așa cum rezultă din raporturile acestuia cu statul. Semnificația social-politică a bolii psihice Abaterea de la normalitate în planul vieții psihice (mod de a gândi, acțiuni, conduite, relații și comunicare interpersonală) are semnificații multiple. Deși, în esența ei, ea reprezintă același fenomen psihic morbid, interpretarea care i se dă și semnificația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]