33,499 matches
-
valoare superioară al revoluției. El a fost însuși organizatorul ei. Ba mai mult, el este energia nemaipomenită și întruchipătorul talentului extraordinar de organizare care a știut să utilizeze, în favorul națiunii sale, rezultatele revoluției. Revoluția rusă și grandoarea Uniunii Republicilor Socialiste nu se pot despărți nici un moment de personalitatea uriașă a lui Stalin." Se credea, naiv, atunci, că prin asemenea curtenii se va îmblînzi tiranul. Și astfel de elogii nu lipsesc de nicăieri, purtînd semnături de prestigiu. Tot în luna noiembrie
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
Inutil se semnalează local, de vreo 30-40 de ani, pe toate căile, scris și oral, în varii împrejurări și instanțe, acest prim stigmat - marginal și neînsemnat detaliu, nu-i așa? - păstrat intact din cea dintîi perioadă de glorie a cinematografiei socialiste, sub inducția conceptelor și practicilor aduse de la Moscova în primii ani '50. Semnalarea anomaliei - perpetuată de Legea autohtonă nu demult promulgată - este una dintre zadarnicele "idei fixe" ale criticii noastre de specialitate - astfel taxate și repudiate prin vocea președintelui Uniunii
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
ultimul aspect, de eliminare a anumitor elemente, au fost, indiscutabil, două persoane și anume eu însumi și cu Eugen Jebeleanu". Ce-a mai făcut apoi? I-a "învățat" pe scriitori cum să...scrie, altfel spus i-a alfabetizat întru realismul socialist. O spune singur: ""Păcat că în această țară nu există oameni ca George Călinescu sau Tudor Arghezi, care să știe să scrie adevărată poezie patriotică socialistă". M-am uitat la respectivul șef al secției ideologice și am spus: "Păcat. Cei
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
a "învățat" pe scriitori cum să...scrie, altfel spus i-a alfabetizat întru realismul socialist. O spune singur: ""Păcat că în această țară nu există oameni ca George Călinescu sau Tudor Arghezi, care să știe să scrie adevărată poezie patriotică socialistă". M-am uitat la respectivul șef al secției ideologice și am spus: "Păcat. Cei pe care i-ai amintit nu au făcut altceva decît să învețe de la mine cum se face această treabă, că nu a făcut-o altcineva înaintea
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
al Uniunii Scriitorilor? Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am vorbit de importanța pe care o avea pentru noi sărbătorirea lui Pușkin - 150 de
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi frigea adesea pe bieții muritori aflați în preajma ei" - și așa mai
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
mă împiedica să alunec pe panta satanică, spectaculoasă, a poeziei. Mult mai târziu, pe la începutul anilor șaizeci, în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși, prea multă claritate strică, mai ales că și-o revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general. Era ca o pavăză, nu numai în contra poeziei vremii, propagandistice, dar și împotriva realismului liric clasic, izvor al atâtor abuzuri. Într-un eseu, apărut prin 1971, intitulat Cearta eternă, încercam să-mi susțin convingerea. După mine, cei
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
impun și în România postbelică supremația adjectivelor și modele de comunicare abstracte, desprinse total de orice formă de reprezentare: viața devine nouă, omul devine și el nou, valorile, de orice natură ar fi ele, devin muncitorești, iar realitatea însăși devine socialistă; și, evident, realismul artistic ajunge și el socialist. Pentru ca artiștii și oamenii de cultură să poată fi cît mai bine supravegheați, controlați, manipulați și constrînși, se desființează vechile structuri administrative și instituțiile specifice, iar în locul lor apar, așa cum este și
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
modele de comunicare abstracte, desprinse total de orice formă de reprezentare: viața devine nouă, omul devine și el nou, valorile, de orice natură ar fi ele, devin muncitorești, iar realitatea însăși devine socialistă; și, evident, realismul artistic ajunge și el socialist. Pentru ca artiștii și oamenii de cultură să poată fi cît mai bine supravegheați, controlați, manipulați și constrînși, se desființează vechile structuri administrative și instituțiile specifice, iar în locul lor apar, așa cum este și lesne de imaginat, instituții și structuri noi. Dispar
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
bine supravegheați, controlați, manipulați și constrînși, se desființează vechile structuri administrative și instituțiile specifice, iar în locul lor apar, așa cum este și lesne de imaginat, instituții și structuri noi. Dispar reviste, dispar organizații, dispar galerii, iar în locul lor sunt inventate altele, socialiste bineînțeles, imaginate la Moscova de către un Kemenov sau Jdanov și adaptate sau, mai bine zis, adoptate în regim de urgență. Academia se preschimbă după noile criterii politico-doctrinare, instituțiile de învățămînt se schimbă și ele radical, revistele și editurile vechi își
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
aceeași categorie, cu ,,estetica" realist-socialistă a avut loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. în plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în planul reprezentării era realismul (festiv, viguros și mobilizator), iar în planul receptării erau accesibilitatea și forța de persuasiune prin retorism. Într-un fel înalt și profund în același timp, fără nici o legătură cu conjuncturile ideologice, Baba răspundea, prin
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți ai artei cu tendință și ai realismului socialist a fost faptul că pictura lui Baba, a lui Ressu și a altora, nu este una statică. Realismul exterior, cel al iconografiei și al construcției formelor, este însoțit permanent de un realism subtil, cu o viguroasă coloratură morală. Personajele sale
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-au asociat și nici n-au fost asociați realismului socialist. Aici pot fi amintiți, în primul rînd, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia, Hans Mattis-Teutsch și încă mulți alții mai mult sau mai puțin cunoscuți care, în perioada cea mai grea, s-au expus unor riscuri încă insuficient cunoscute, chiar și prin
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
de arme care să confirme începutul mai mult decît glorios al redresării naționale". Pentru ca a doua zi, în editorialul Noi și partidele de stînga, să precizeze de bună credință: "N-avem nici un dușman la stînga. Libere să se dezvolte, partidele socialiste și partidele comuniste, libere să creeze, alături de noi, atmosfera de înaintate reforme politice și sociale la care de atîta vreme tînjim. Cine se gîndește măcar în spirit să oprească din mersul ei roata cea grea a istoriei riscă să fie
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
reclamînd puterea. PNȚ cere organizarea unor alegeri libere: "Țara n-a mai fost consultată de aproape 7 ani. Regimul dictatorial a impus partidelor desființate lupta clandestină". Și, totodată, deploră faptul că numai la două luni de la 23 august 1944, Partidul Socialist și cel Comunist, despărțindu-se de partidele socotite burgheze (PNȚ și PNL) cer puterea în stat. Era cea dintîi manifestare divergentă. Pentru că mai tîrziu, PCR se va dezbăra și de alianța cu PSD, cerînd - și obținînd în cele din urmă
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
vor să renunțe, crede Garton Ash, la specificul lor cultural, politic, social în schimbul aderării la, să-i spunem, "Europa civilizată". Am făcut acest scurt ocol prin articolul din reputata revisă new-yorkeză pentru că Timothy Garton Ash, bun cunoscător al fostului lagăr socialist, prezintă mult mai tranșant o seamă de chestiuni ca-re-i preocupă și pe invitații Centrului de Studii Comparate, în primul rând problema identității regionale și șansele ei (mici) de supraviețuire. Revenind la seminarele alcătuite de A Treia Europă, trebuie remarcată de la
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
absolut pe însuși țarul Rusiei, cu doi ani numai eliberată înainte de izbucnirea revoluției din octombrie. Din aceste două menajuri, țara lui Tadeusz Koszciusco avea să iasă și mai întărită, până când ironia istoriei făcu din ea centrul de comandă al lagărului socialist, condus de URSS. Pactul de la Varșovia ar fi fost suprema funcție... La urma urmei, cum să nu fie Polonia atât de conștientă de forța destinului ei, din moment ce două puteri, două armate, cea rusă și cea germană, în istorie, zadarnic încercaseră
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
placă tuturor : juriu, presă, public. în schimb, Hi,Tereska (Polonia, regia Robert Glinski) nu a putut "să placă" - el a "deranjat" prin prezentarea lipsită de orice menajamente și de concesii a unei adolescențe debusolate, crescută în promiscuitate, "la umbra blocurilor-ghetou socialiste", cu frustrări de toate genurile (sociale, financiare, sexuale, afective) care duc la delincvență, violență, crimă. Un film rece, eliptic, cu o cromatică înecată în gri-cenușiu, cu o regie "absentă", care nu pledează, nu polemizează, nu moralizează, ci arată. Nu întâmplător
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
cîțiva ani mai tîrziu, ideologii noștri s-au maturizat suficient ca să admită că erau în greșeală? Posibil. Acestea fiind zise, rămîne o problemă de rezolvat și anume cu ce înlocuim cuvîntul. Cel mai adecvat termen de alternativă ar fi realism socialist. Nu știu de ce termenul, abandonat tacit la noi pe la mijlocul deceniului șase din secolul trecut, n-a revenit în discuțiile de după 1989. S-a preferat să se vorbească despre totalitarism, despre religie politică și despre literatură agitatorică ori propagandistică (E. Negrici
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
știu de ce termenul, abandonat tacit la noi pe la mijlocul deceniului șase din secolul trecut, n-a revenit în discuțiile de după 1989. S-a preferat să se vorbească despre totalitarism, despre religie politică și despre literatură agitatorică ori propagandistică (E. Negrici). Realismul socialist cuprinde însă toată gama și a și fost conceptul oficial în critica anilor '50, înainte și după expulzarea proletcultismului din nomenklatorul de termeni literari. în ce mă privește, îl prefer tuturor celorlalte. Poate că articolul d-nei Cordoș va relansa o
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
susținerea de la stat a așa-numitelor găuri negre ale economiei autohtone. Al doilea, ceva mai complicat, e că chiar înainte de a-și schimba numele în PSD, fostul PDSR avea ca as în mînecă, pentru a-și dovedi vocația de partid socialist european, această modificare radicală de atitudine politică, dar și anumite relații cu partide socialiste puternice din Europa. Din acest punct de vedere e limpede că PSD-ul d-lui Năstase a cam luat locul PD-ului condus de dl Băsescu
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
mai complicat, e că chiar înainte de a-și schimba numele în PSD, fostul PDSR avea ca as în mînecă, pentru a-și dovedi vocația de partid socialist european, această modificare radicală de atitudine politică, dar și anumite relații cu partide socialiste puternice din Europa. Din acest punct de vedere e limpede că PSD-ul d-lui Năstase a cam luat locul PD-ului condus de dl Băsescu.
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
mergînd, pe pumnul său, în Canada. Dar chiar dacă ar fi reprezentat România, așa se ajunge erou în țara asta - dînd și încasînd pumni? După opinia Cronicarului, titlul de erou al României nu trebuie confundat cu decorația de Erou al Mucii Socialiste, din anii ceaușismului. Eroi ai României sînt sau ar trebui să fie cei care își riscă sau își pierd viața pentru comunitatea din care fac parte în România. Sau cei care ajută la propășirea României. Doroftei nu face parte din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
aer familiar sărbătorii. ' Întîlnirea a avut loc într-o atmosferă caldă. Tovarășii au luat cuvîntul înfierînd capitalismul și imperialismul, manifestîndu-și profundul atașament față de valorile comunismului, ale omului nou și ale șanselor ca România să ajungă după o perioadă o societate socialistă multilateral-dezvoltată, sub îndrumarea partidului unic". Președintele socialist-comuniștilor ieșeni se numește Dumitru Eminescu. Din cîte am înțeles din știrea citită, oamenii au încheiat adunarea cu discreție și sobrietate. În litera și spiritul limbajului de lemn nu s-a ajuns pînă la
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]