630 matches
-
În acest temei putem afirma că afectarea psihicului poate condiționa sau determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către toți istoricii noștri, oferă posterității concepția medicală dacică rămasă foarte modernă. Tot din relatarea socratică, rezultă și nivelul superior al descântecului dacic, eliberat de obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate în terapie de către daci depune și Dioscorides în Materia Medica
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cealaltă lume“ dispersată și înstrăinată de sine. La această răspântie de vremuri, oamenii au început să-și regândească destinul. Unele principii-ghid existau deja în lume, ca și dorința omului de regăsire a sinelui primordial: Karma (legea) brahmană, meditația budistă, introspecția socratică, mai vechea Thora (legea mozaică), nemurirea Zalmoxiană a spiritului. Tuturor acestor orientări arhetipale le lipsea esențialul indus de dincolo de ele, le lipsea puterea religiei, adică aceea de a uni (re + ligo = a relega), realitatea superioară relevată prin pioșenie (întoarcere spre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al unui negustor cipriot care, mergând des la Atenaxe "Atena" din cauza activității lui, Îi aducea În dar tânărului „multe cărți socratice” (Diogenes Laertios, Vitae, VII, 31), trezind În el acea dragoste pentru filozofie care, peste câțiva ani, Îl va Împinge să se stabilească la Atena (312/311 Î.Hr.). Aici, confruntându-se cu marile tradiții filozofice ale trecutului și ale prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
finalitate moralizatoare rareori disimulată. Retorica lui este hotărât tranzitivă, catharctică și cu o dominantă psihagogică. „Doftor al sufletelor”, precum Iisus, s-ar voi preotul acesta intolerant de felul său și absolutist în viziunile terestre și escatologice care îl posedă. Îndemnând socratic la cunoașterea de sine, el se ostenește prin „lucrarea cuvântului” să salveze sufletul celui care, lipsit de „coiful mântuirii” și de „pavăza credinței”, poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt construite următoarele cărți, cu singura deosebire că discuția se poartă în trei, apărând alături de un Mai Știutor și de un Tânăr Prieten, ca un fel de alter ego când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]