634 matches
-
cei care își vindeau cunoștințele dar care nu aveau alte posibilități de supraviețuire. Ce nu-i mai place lui Platon este tocmai faptul că ei nu se izolează de lume, ci interacționează cu plebea prin întrebări și răspunsuri. Aproape toți sofiștii (Protagoras, Gorgias, Prodicos, Critias etc.) au fost contemporani cu Socrate și contestatari față de acesta. Unul dintre ei, Antiphon din Atena, i-ar fi “furat” chiar câțiva discipoli. Antiphon, un personaj misterios, activ în multe domenii și posibil implicat într-o
Antiphon din Atena, inventatorul psihanalizei și inamicul legilor - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102084_a_103376]
-
și intepretarea viselor, ceea ce conducea la descifrarea ‘atomilor psihici’, căci denumirea de inconștient nu exista. Nu era vorba de inspirație sau transă, ci despre întelegerea unor cauze, efecte și conjecturi care se înlănțuiau pentru a produce un sens pe care sofistul l-ar fi interpretat. Visele puteau produce suferințe, de aceea era nevoie de o abordare a lor pentru a le diminua efectele negative. Antiphon propunea analiza lor și discuții terapeutice pentru vindecarea mâhnirilor. Prin preocuparea sa pentru individ, sofistul este
Antiphon din Atena, inventatorul psihanalizei și inamicul legilor - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102084_a_103376]
-
care sofistul l-ar fi interpretat. Visele puteau produce suferințe, de aceea era nevoie de o abordare a lor pentru a le diminua efectele negative. Antiphon propunea analiza lor și discuții terapeutice pentru vindecarea mâhnirilor. Prin preocuparea sa pentru individ, sofistul este un umanist. Individualismul și hedonismul sunt însă duse la extrem, pentru că în opinia sa natura și legea (physis și nomos) se contrazic cu desăvârșire. Legile dar și datinile sau tradițiile îngrădesc autonomia și libertățile individuale. Individul nu se poate
Antiphon din Atena, inventatorul psihanalizei și inamicul legilor - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102084_a_103376]
-
societate. Opunându-se oricărei forme de agresiune (în special război între state), ideologia moistă a inspirat unele mișcări pacifiste moderne. în Grecia antică poate fi divizată în trei perioade: Focarul gândirii Greciei antice a fost Atena, centrul de întâlnire al sofiștilor și orașul lui Socrate, a cărui filozofie a dănuit prin intermediul operelor lui Platon, care a creat o școală filozofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul filozofic, politic și moral în cadrul "Școlii peripateticilor". Tot în Atena au apărut Școala
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și posturi civice, care au constituit obiective ale luptei pentru putere între clanurile aristocrate. Mai mult, cetățenii puteau participa (direct sau prin consilii) la guvernarea polisului, deci la controlul afacerilor publice, ceea ce a condus ulterior la apariția conceptului de democrație. Sofiștii au pus omul în centrul preocupărilor și au accentuat relativitatea cunoașterii, fiind primii care au dezbătut problemele spiritului uman, spre deosebire de predecesori care aveau ca obiectiv problemele legate de natură. În acea perioadă polisul atenian implica participarea la guvernare a "cetățenilor-guvernatori
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
dezbătut problemele spiritului uman, spre deosebire de predecesori care aveau ca obiectiv problemele legate de natură. În acea perioadă polisul atenian implica participarea la guvernare a "cetățenilor-guvernatori". Arta politică nu mai era apanajul unei minorități, deoarece putea fi învățată de orice cetățean. Sofiștii au evidențiat deosebirea dintre dreptul natural și dreptul pozitiv, care, fiind creat de oameni, avea un caracter convențional. Cel mai cunoscut a fost Protagoras din Abdera. Susținător activ al democrației, a scris tratate asupra constituției și statului. Pentru ca cetățenii să
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
democrației, a scris tratate asupra constituției și statului. Pentru ca cetățenii să poată participa la viața politică, trebuia ca ei să o învețe și să o înțeleagă. Protagoras considera statul ca fiind sursa moralei și a legii. În timp ce vechea generație de sofiști erau profesori de retorică, noua generație (Lycophron, Alkidamant, Thrasymachos, Critias) sunt tot mai implicați în luptele politice. Mai mult, aceștia susțin ideea că oamenii sunt egali de la natură și că legile sunt create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și că legile sunt create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice care au evoluat după sofism sunt: Concepțiile acestor școli conțineau elemente de dialectică sau de metafizică și de materialism. Deși în privința relativității legilor umane se situa în tradiția sofiștilor, Socrate respinge ideea dreptului celui mai tare și considera cunoașterea ca fiind obiectivul suprem al omului politic. Astfel, marele filozof critica tiranii sau demagogii care comiteau nedreptatea. După Socrate, politica este "arta de a comanda oamenii" și la care aveau
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
sub Tiberius și a murit spre mijlocul secolului I d.Hr., i-a consacrat deja o carte întitulată "Luxul lui Apicius" (în greaca veche: "Περὶ τῆς Ἀπικίου τρυφῆς"), care s-a pierdut, dar este citată de Atheneu, în lucrarea sa "Banchetul sofiștilor" (294f), cu privire la identificarea unui pește care este, fără îndoială, un sturion. În "Consolare la Helvia" (datată la începutul exilului său în Corsica, în 42 sau 43) Seneca îl ia pe Apicius drept însăși imaginea corupției moravurilor din timpul său, opusă
Marcus Gavius Apicius () [Corola-website/Science/337428_a_338757]