28,739 matches
-
prietene? de Dejan Acimovic e un film atroce care degajă totuși un neobișnuit sentiment de speranță. Dintre producțiile Noului cinema rusesc de "După perestroika", Punctul de control al lui Aleksandr Rogozhkin amintește de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de conflicte etnice, cît și prin atmosfera cazonă în care amorul și umorul mai înseninează viața aspră. Firul de care atîrnă însă viața unui om este într-adevăr subțire
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
se învîrtea lin. Nisipul pe care Arhimede tocmai își calcula teorema, cînd legionarul roman călcă peste ea brutal cu sandaua. Enervarea,... furia grecului, rămasă în istorie, deopotrivă cu 3,14: Nu călca, dobitocule, peste cercurile mele! Străpuns cu spada de soldat în era păgînă de dinainte de apariția creștinismului, măcar marele cetățean al Siracuzei nu a fost silit să renunțe la teoria lui PI, că, într-un cerc, diametral intră în el de trei și paisprezece ori; sau că un corp cufundat
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
zăbrelele tăiate cu pila. Pe aici a intrat hoțul și-a "forțat" apoi ușa pe din lăuntru. "Adevărat c-au luat și argintării?" "Nu! Numai sicriul cu moaștele Sfântului." "Și cine-s hoții?" Dă, cică un plutonier bulgar, venit cu soldați și un automobil-camion"." Și recuperarea sfîntului, peste patru zile: "Cică a venit Sfîntul[...] Hai la mitropolie. În curtea bisericii intervievarea părintelui "Econ. Traian Vintilescu, protoiereu în capitală, Calea Griviței, 197": "Aseară, pe la 6, ni s-au pus, din partea comandaturei germane, 3
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
sfîrșitul ediției pe care o comentez, editoarea, cred d-na Adina Kenereș, include selecțiuni din discursurile regelui Ferdinand după, probabil, ediția Vasilescu din 1930. Al treilea discurs (foarte succint) selectat e cel rostit pe front, la 22 martie 1917, către soldații țărani aflați în tranșee (s-a spus că a fost alcătuit de N. Iorga, însă nu cred). Aici spune, promițînd: "Vouă, fiilor de țărani care ați apărat cu brațul vostru pămîntul unde v-ați născut, unde ați crescut, vă spun
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
aveam să văd noaptea de pe balconul meu de pe Victoriei o scenă asemănătoare. Un tînăr bucureștean înfruntînd cu mîinile goale tot un tanc asemeni celui din Piața Tian An Men, și care striga patetic: Patria sînt eu, bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile mari nu se ratează. Din tot ce-am văzut eu în China, memorabile sînt două întîmplări vii, mărunte, sufocat de grandoare. Întîi, cum la un circ
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
mei se refugiaseră de la Fălticeni la Câmpulung. Am călătorit cu trenul vreo trei nopți și două zile, imediat după război, la începutul primăverii. La un moment dat pe linia alăturată (mă uitam pe fereastră) am văzut un tren plin cu soldați care strigau către noi: "Suntem români! Suntem Români! Erau prizonieri luați de ruși din armata maghiară. Eu n-am făcut războiul, am fost cam două săptămîni pe poziții, din întîmplare. La 23 august școala din Bacău, unde mă repartizaseră ca
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
un flăcău din Bucovina. Minunat om! La război mor adesea cei buni. Eu am scăpat și am ajuns să fiu mutat la Câmpulung. Pe drum așadar am întîlnit acest tren. Rușii luau prizonieri români din armata maghiară. Am întîlnit un soldat român care spunea: Din tren mi-am văzut casa". Trenul trecea prin satul lui. Și pe el îl duceau în Rusia, în Siberia. Suprema mîrșăvie sovietică! Eu am văzut după încetarea războiului, după!, în luna august, prizonieri germani pe linia
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
de astăzi nu au fost contemporanii acelui moment. Românii trăiau într-o indignare perpetuă, în drum spre Cîmpulung m-am oprit puțin la București. M-am înspăimîntat, în fiecare dimineață se găseau cîte treizeci, patruzeci de morți, bucureșteni, uciși de soldații sovietici după ce le furau ceasul. Cînd am spus în Franța această poveste am fost tratat de fascist. Cînd este adevărul adevărat! Acest davai ceas nu e o glumă. S-a ucis pentru un ceas, pentru un stilou, pentru un pantof
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
era nimic pregătit dinainte? Nu, aici eram deja în Austria și aveam încredere în austrieci. Am fost colosal de bucuros la Viena, cînd am văzut că austriecii, deși ocupați de ruși, titrau într-un ziar: "Încă doi austrieci uciși de soldații sovietici". În România așa ceva era imposibil. Deci, acestui austriac i-am cerut să ne lase să dormim chiar în paie și să ne dea de mîncare, niște cartofi copți. În schimb noi îi dădeam țigări. Bodolea venea cu multe țigări
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Iedera, Secetă și ploaie, Cosașul milos, Pe câmpie, Zâna florilor, Cântec de mai, În pădure, Păsărica, floarea, valea, Apa călătoare, Pescarul etc., cele mai multe sunt din această categorie), recomandări și elogii profesionale (Roșiorul, Fierarul, Dogarul, Doctorul, Zidarul, Cizmarul, Plugarul), jocuri (Cântecul soldatului, Copilul neastâmpărat). Tehnica versificației e simplă, adecvată destinației didactice, ceea ce nu înseamnă că lipsesc ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
naratoare, care la început pare omniscientă, apoi se mulează pe evenimente pe măsură ce ele sunt descoperite. Narațiunea se țese în jurul lui Mathilde (Audrey Tautou), al cărei logodnic, Manech (Gaspard Ulliel) a fost condamnat la moarte pentru automutilare. El și alți patru soldați, vinovați de aceeași crimă, au fost lăsați pe zona de front dintre tranșeele franceze și cele germane. Cu ajutorul unei cutii care conține obiectele și scrisorile celor cinci soldați, Mathilde, convinsă că Manech e în viață, încearcă să-i dea de
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Ulliel) a fost condamnat la moarte pentru automutilare. El și alți patru soldați, vinovați de aceeași crimă, au fost lăsați pe zona de front dintre tranșeele franceze și cele germane. Cu ajutorul unei cutii care conține obiectele și scrisorile celor cinci soldați, Mathilde, convinsă că Manech e în viață, încearcă să-i dea de urmă. Scenariul e bazat pe romanul lui Sebastien Japrisot, un scriitor ale cărui cărți au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Sunt nu doar avizate din punct de vedere istoric, ci și echilibrate, concise, nu abuzează de violență, au chiar un miez dur într-o coajă agreabilă: un ceas care cîntă, iar melodia e întreruptă de sunetul glonțului care găurește mîna soldatului. O logodnă foarte lungă e un film pacifist, dar nu-și atinge scopul aruncându-ți războiul ca pe un pumn în față, ci presărându-l cu mici gingășii și tandrețuri, momente de poezie pe care alți regizori le găsesc futile
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de istorie orală în texte dialectale). A analizat (prin cîteva studii remarcabile) raportul dintre termenii de înrudire și termenii de adresare, cîteva cîmpuri onomasiologice (animale domestice, pieptănat), evoluții semantice (venind de pildă în sprijinul etimologiei cuvîntului mire din lat. miles "soldat"), verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă regională de prezumtiv: viitorul popular o să fie), domeniul stilistic și pragmatic (dialogul reprodus în narațiunea orală, formulările
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
participă la campania electorală alături de Take Ionescu și de partidul său. În ianuarie 1911 dă un interviu pe teme electorale ziarului "Viitorul", unde mărturisește că nu candidează ("eu nu râvnesc la nimic în politică", p. 152), că e "un simplu soldat sub steagul democrației", pentru că literatura îi ocupă tot timpul: "am în preparație un roman și un nou volum de schițe..." (p. 153). Autorul de schițe și nuvele râvnea în 1911 la un roman.
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
e, nici omul nu e. Lipsa de stil e cea mai mare pacoste a rușilor. Nu știu cine a imaginat uniforma militară americană din timpul celui de-al doilea război mondial, dar era o uniformă de mare clasă. în uniforma aceea, fiecare soldat părea un învingător. Când au debarcat în Normandia, a fost o plăcere să-i privești. Vezi câte un film documentar: oricine și fiecare ar vrea să fie soldat american. Casca rotundă, super, cu bentița lăsată să fluture liber, pantalonii comozi
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
decorativi, și pe franțujii plini de ifose, și pe fasciști în uniformele lor prea agresive, și pe soldățeii noștri cu piepturile pline de medalii. Americanii, și în ipostaza lor de caw-boy aveau stil, cu baticurile și pălăriile lor, iar ca soldați păreau aproape ca de la haute couture. Multe chestii nu-mi plac în America, însă bărbații americani au stilul în sânge. De la cel de-al doilea război mondial a trecut o jumătate de secol, dar la noi, statul n-a schimbat
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
nouă", între "militantismul" romantic și turnul de fildeș al modernismului. Fără să lupte pentru vreun ideal, dar fără să aibă nici eleganța ușor fanată a retragerii din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de demistificare a "soldatului fanfaron". Mai mult decât un quijotic, Ragaiac mi se pare un bovaric, deși quijotismul și bovarismul sunt două faze istorice ale aceleiași tendințe umane. Le diferențiază cel puțin două aspecte majore: pe de o parte, bovarismul renunță la sensul eroic
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
plecau. Firește, nu chiar toți făceau parte din clientela politică și nu toți erau niște nulități. însă ceva structural dubios, felul în care Convenția Democrată propulsase un lider sau altul (inclusiv la președinția României) se răzbuna în lipsa de bărbăție a "soldaților" aflați pe poziții înaintate. Mârșăviile din primăvara și vara lui 1992, jocurile penibile de culise, politicisismul senil al liderilor "istorici" au împiedicat, pe de o parte, apariția unor forțe politice ale modernității, iar pe de alta au instaurat o politică
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
lui Hrabal (1990), confratele său maghiar Esterházy Péter. Iar legătura cu Jaroslav Ha�ek nu e absolut deloc întîmplătoare, în prozele scurte ale scriitorului praghez umorul născîndu-se din aceeași necesitate a supraviețuirii prin absurd ca și în cazul Peripețiilor bravului soldat.... în Baronul Münchausen, prima dintre cele șase povestiri publicate de Societatea Culturală și Științifică �Ivan Krasko", Haňťa de la depozitul de hîrtie e un �vejk fantast trăind într-o lume reinventată în fiecare clipă, domnul Kafka, din Kafkiană, e amenințat de-
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
fost făcut de meșteri din armata suedeză a lui Carol al XII-lea. "Se zice că avea și ceasornic și că peste învelitoarea ei erau alte patru turnulețe mici și că la intrarea pe poarta monastirei erau zugrăviți și doi soldați armați și îmbrăcați în uniforma cea suediană, ca și cînd au fost puși să păzească de santinelă. Deși spătarul Cantacuzino a clădit spitalul, turnul și biserica cu hramul Trei Ierarhi, totuși, fiindcă acel spațios tărîm a fost cumpărat de la vornicul
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
debutat cu un mic roman plictisitor, Ochiul de cristal, pe care n-am îndrăznit să-l mai recitesc de atunci. Așa am apucat-o pe drumul de scriitor... Aș vrea să vorbim despre 25 ianuarie 1946: extrădarea celor 145 de soldați baltici. Un subiect delicat și controversat din istoria suedeză de după cel de-al doilea război mondial, pe care l-ați tratat în romanul Legionarii, distins cu Premiul Consiliului Nordic și care a servit drept scenariu pentru un film. Romanul Legionarii
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
dezbateri. Dar pentru mine a fost mai interesant să mă uit pe un ecran în care Suedia jucase un rol problematic. A fost un fel de traumă pentru Suedia extrădarea, în favoarea Uniunii Sovietice, a 167 - pînă la urmă 146 - de soldați baltici care fuseseră într-o legiune SS. Toți credeau că acești soldați au fost omorîți de Stalin. Pe mine m-a interesat să cercetez ce s-a întîmplat cu adevărat, am încercat să înțeleg această criză politică suedeză. Cînd toți
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]