3,003 matches
-
și-n taină își spuneau că îl iubeau. Iar nufărul purta cu drag în suflet adresele la care-a scris mereu unor lalele, dalii, violete, dar n-a primit răspuns ; o știm și tu și eu. Era o floare albă, solitară, bătută de furtuni, sau ploi cuminți și își dorise blând întreaga vară să prindă-n trup iubirile fierbinți. N-a fost așa: chiar florile plecară spre trubadurii gureși din hotar, iar el rămase-n lumea boreală o floare ce plutește
NUFĂRUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361828_a_363157]
-
bătută de furtuni, sau ploi cuminți și își dorise blând întreaga vară să prindă-n trup iubirile fierbinți. N-a fost așa: chiar florile plecară spre trubadurii gureși din hotar, iar el rămase-n lumea boreală o floare ce plutește solitar. Povestea lui, povestea mea de-o vară, povești ce le purtăm visând în seară.. Leonid IACOB Referință Bibliografică: nufărul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob
NUFĂRUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361828_a_363157]
-
Toate Articolele Autorului VALURILE IUBIRII Am plutit pe marea fericirii Și mă miram cum de plutesc, Sub cerul magic al iubirii Pe care iată, astăzi o trăiesc. Ne pierdeam în valuri mari Distanțele erau așa de mici, Pluteam așa de solitari Doar noi, două bărci mici. Zburam apoi în spații ireale În dimineți cu soare plin, Ne atingeam brațele goale Fără să știm că noi plutim. Nu ne ascundeam de lume Care de noi era departe, Aveam atâtea a ne spune
VALURILE IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361837_a_363166]
-
Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unii la alții - De la cei care au Puterea să le facă La cei care au Neputința să le primească - Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, Pe zidurile Planetei, Pregătind Ori Victoria comună, Ori solitare înfrângeri - Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unul la altul - Necuprinse, Sau infinitezimale . Atenți Să nu ne zdrobească, Sau să nu le strivim. Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unii la alții, Apărători ai cetății, Mutând pietre pe
LUPTA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361872_a_363201]
-
de agitată, poate de aici, din oraș, mă deruta zgomotul și aș fi putut ieși în larg. Parcă mă chema destinul să părăsesc comoditatea odihnitoare a patului, pentru o plimbare matinală pe malul mării, sub clar de lună, o plimbare solitară, fără o iubită. Ajuns pe faleză, în dreptul bărcilor noastre, am văzut că se mișcă o umbră pe sub copacul unde de obicei îmi parcam mașina. La început am crezut că era un coleg, care așteapta să vină și ceilalți, pentru a
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
devreme, Discuții mari se poartă-n cancelarii, Sunt surd demult, și cred că ochelarii Mi i-am pierdut de tot, în altă vreme - Răsare bezna, soarele apune, Și pâinea e pe masă, tot mai rară, Si pâinea este tot mai solitară, Și timpul e prea scump, de-o rugăciune - Se -aduc în conturi mii de argumente, Se trag în omenie mii de gloanțe, Se plămădește viața din chitanțe Și se sfârșește, sec, în falimente - De-atâta scârbă lumea se evită, Planeta
CONVERSAŢIE ÎN DOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361936_a_363265]
-
ceva/pe o bancă/a stat Eminescu./ De atunci/mereu/toamnă de toamnă/frunzele cad/peste umbră lui”//. („Umbră lui Eminescu la Cernica”, Cântecul păsării pe acoperiș, Editura RawEx Coms, 2014). Singur între pereții albi precum zăpadă ai acelei cămăruțe solitare și izolate de lume, în acea iarnă a „inițierii teurgice”, râvnitorul intru cele sfinte, fratele pe atunci Gheorghe s-a bucurat de darul și binecuvântarea viziunii trecerii metaforice prin ușile bine zăvorâte a umbrei lui Eminescu. De atunci, primăvara ori
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SUICIDARĂ NOAPTE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Să nu rupi floarea solitară, dintr-o lacrimă crescută sau poate o mirare... eu sunt petala albă deschisă în adierea serii, ca o iubire interzisă... ... mi-e inima fântână părăsită, fără izvoare, fără stele azvârlite de mâna ta... iubite... Să nu strivești lumina cuibărită într-
SUICIDARĂ NOAPTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365572_a_366901]
-
amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând într-o altă privire -jertfă de seară - prinsă într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting în fiecare frunză și-n fiecare floare
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
de cearceaf, scriind cu sânge dezvelit, un epigraf, pe ale străzii lespezi dulci, de cretă, iluzii prinse-n fum de eprubetă. Ploua cu toamne peste ochii goi, udând amaru-ntins prin glod de foi, el, doar privea și îmbrăca stafii! un solitar cinstit cerșind iluzii vii. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CERȘETORUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CERȘETORUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365207_a_366536]
-
salva pe partenerii dialogului de platitudinea orizontală. Concret, lucrul acesta se observă în redeșteptarea interesului omului modern pentru religie, care reprezintă tocmai dimensiunea verticală în orice formă de dialog și la orice nivel. Făpturile și lucrurile nu există în mod solitar în lume. Nu solitudinea și multitudinea lor individuală le justifică existența, ci unitatea existențială a lumii, bazată pe identitatea personală a oamenilor, care realizează o comuniune ce constă nu din dizolvarea sau pierderea lucrurilor și făpturilor în masa unității, ci
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015. Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu așa cum l-am văzut crescând:îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
satului, în categoria prăpădiților, deoarece, una la mână - era ilegalist și, doi la mână - se purta ca un zbir cu propria-i familie care, în cele din urmă, l-a și renegat, iar el a ajuns să ducă o viață solitară și chiar promis¬cu¬ă. Des- pre perioada detenției alături de Gheorghiu-Dej și cum au evadat ei în 1944 și au stat as- cunși o zi și-o noapte la preotul Ioan Marina, viitorul patriarh, după care au plecat la Bucu-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își ... Citește mai
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își ... XXIII. VLĂDUȚ
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Acasa > Stihuri > Momente > POEZII Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 191 din 10 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Din sânii tăi creștea miros de crini Din sânii tăi creștea miros de crini, Luna se-ascundea în lacuri solitară. Și azi ecoul blândelor lumini Sună cu miresme de odinioară. Vin zări sortite să mă încline, Trupul îmi va fi parcursul ce mă doare, Iar chipul tău așezat în mine, Râul șopotind e, reîntors în mare. În mine strigă vremi
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
sale. Și ajungi să te întrebi ce e viața. Care sunt acele momente în care destinul ni se schimbă fără să băgăm de seamă? Putem prevedea cotiturile inexplicabile și le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufundă? Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti în
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului o! dacă-o să plâng în toamna asta vitregită de iubire este pentru că pierd culoarea ei și nu mi-e teamă că mă-nfrățesc cu pomii solitari ce-n iarnă vor fi plini de promoroacă ... . iarna îmi dă sentimentul de liniște de așteptare și răbdare și-o să trăiesc ascunsă într-un basm departe de lumea dezlănțuită ... de-acolo voi zămisli în vis poeme din simțămintele pe care
ELEGIE METAMORFOZATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366132_a_367461]
-
cărți, „Anastasia”, cu care a avut succes în toată lumea, autorul a primit mii de scrisori de mulțumire pentru binefacerile pe care le-au simțit cei care au citit-o și, in care, aproape toți își puneau întrebarea cum această femeie solitară, trăind ca o sălbatică în taiga, reușea să vadă la distanță, să cunoască în mici amănunte evenimente petrecute cu mii de ani în urmă și să se poată descurca cu mare ușurință în problemele vieții noastre contemporane. Printre întrebările puse
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
salva pe partenerii dialogului de platitudinea orizontală. Concret, lucrul acesta se observă în redeșteptarea interesului omului modern pentru religie, care reprezintă tocmai dimensiunea verticală în orice formă de dialog și la orice nivel. Făpturile și lucrurile nu există în mod solitar în lume. Nu solitudinea și multitudinea lor individuală le justifică existența, ci unitatea existențială a lumii, bazată pe identitatea personală a oamenilor, care realizează o comuniune ce constă nu din dizolvarea sau pierderea lucrurilor și făpturilor în masa unității, ci
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]