1,274 matches
-
și cu moralitate degradată. Referindu-se la singurătate, Göethe o aprecia ca pe nimic mai periculos iar Th. Gautier o caracteriza ca fiind cea mai rea tovarășă atunci când cauți ușurare și uitare. Soluția? Credem că cea mai bună este abandonarea solitudinii chiar cu asumarea riscului de a nu întâlni tovarășul de viață ideal, pentru că așa ceva nu există. Pornind de la premisa că viața în doi, cu bunele și relele ei, este de preferat singurătății, persoanele aflate în această situație trebuie să depășească
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a nu întâlni tovarășul de viață ideal, pentru că așa ceva nu există. Pornind de la premisa că viața în doi, cu bunele și relele ei, este de preferat singurătății, persoanele aflate în această situație trebuie să depășească reticențele și să pună capăt solitudinii. În finalul acestui eseu - o atenționare și un îndemn: Cine cu singurătatea s-a-nsoțit, Să consulte un medic, negreșit. Postfață Vasile Fetescu - la ora profundelor acorduri - aforism enunțat de Hipocrate care, în limba lui Ovidiu - înseamnă arta e lungă, viața e
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Când se schimbă anotimpul, Majestatea Sa se mută la Yuan Ming Yuan, Marea Grădină Rotundă, și mă ia cu el. Este cel mai frumos dintre multele sale palate de vară. Generații de împărați au venit aici pentru a-și hrăni solitudinea. Locul este el însuși o legendă. E situat la nord-vest de Orașul Interzis, la optsprezece mile de Peking. Aici se află grădini în grădini, lacuri, pajiști, văi acoperite de ceață, pagode, temple și palate minunate. Ai putea colinda de la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile lor de cadouri nu sunt roșii, ci galbene, împachetate în frunze uscate. Mai târziu voi descoperi că toate conțin același lucru, o statuetă a lui Buddha sculptată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un timp, am crezut c-am fost Îngropat de viu În ceea ce Îmi Închipuiam eu că era un cavou. În primul rând, cretinii care susțin așa ceva nu aveau de unde să știe ce gândeam și ce credeam eu În momentele de solitudine trăite În camera obscură. Totul mi se trage de la boală - pe care aproape cu mândrie vă pot spune c-am Învins-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea continuă la nesfârșit.” „Nici vorbă, stimate tovarășe. Cele trei puncte marchează starea mea de spirit: amărăciune, sfâșiere, nesiguranță, solitudine și chiar speranță.” „Bun”, continuase anchetatorul, „dar pe urmă scrieți: Dar mă opresc aici» - care iarăși sugerează că Înșiruirea nu s-ar fi oprit, de fapt, decât așa, de ochii lumii.” „Oh”, făcuse artistul cu Îngăduință, „nicidecum” (și tăcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
matură și am târât-o în picioare prin cameră. îO pusesem deja pe umeraș, dar m-am întors la șifonier, am luat-o de pe umeraș și am pocnit-o până i-au sărit capacele, făcând din ea țapul ispășitor pentru solitudinea care-mi marca existența.) în timp ce, respirând cu greu, îi promiteam rochiei că aia era ultima oară când mai vedea lumina zilei, telefonul a început să sune. — Cine naiba o fi? m-am întrebat, sperând că era o greșeală ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiindcè, în ceea ce o privește, simte, ori de câte ori vorbește cu mine, un soi de liniște armonioasè și plinè, Insistè sè exersèm în seara asta în touch with you, singurul nostru moment de intimitate pe care ni-l îngèduim în condițiile de solitudine fèrè piele a lumii virtuale, totul întâmplându-se numai în cuvinte, fèrè webcam, atingerile mele fècând-o adeseori sè-mi mèrturiseascè cè nici un bèrbat n-ar mai fi atins-o în felul acesta înainte, Dar, în seara asta, obiectul dorinței lui Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
netrecut, nu știam ce fuste mai poartè, evităm s-o privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și ajutând-o sè iasè din solitudinea în care eu, fèrè voie, am împins-o, el admirându-i toate fustele, încurajând-o sè-și prindè pèrul, ajutând-o în toate problemele, atent și disponibil, având timp s-o ia cu mașina, dintr-un loc sau dintr-altul, însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se punè în mișcare, sperând cè o datè cu pornirea trenului ea va dispèrea că un duh nechemat al acelor locuri, ascult, pândind orice zvon îndepèrtat de viațè, dar imobilitatea din jur, ceața perfidè de afarè, accentueazè parcè sentimentul de solitudine teribilè al zonei de liniște în care am staționat, Tu ești bèrbat! Ești frumos! Știai?! Nu ești că alți bèrbați, bèrbații te lovesc, te ffff, stii tu! ea rânjind, dar mie îmi place! Îmi place! legènându-și spre mine soldurile, lasciv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Dumnezeu de a-i alunga pe Adam și pe Eva din rai, a fost una politicè, miza acesteia fiind, evident, puterea și controlul absolut al puterii, Puterea absolutè, dragul meu, îmi explicè Șerban, se sprijinè, pe de-o parte, pe solitudinea celui care conduce și pe capacitatea să de a și-o asumă, dar, pe de altè parte, si pe frică și slèbiciunile supușilor, Marea problemè a tuturor dictatorilor este faptul cè nu pot face totul singuri! Cè au nevoie sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și de munte inițiase în interiorul mașinii mele un fel de rarefiere bruscè a aerului, ceea ce a dus în mintea mea la declanșarea automatè a derulèrii unui montaj haotic cu imagini de iarnè, sclipitoare, pure și puștii și, neașteptat, în aceastè solitudine albè și asprè, aud loviturile de secure ale tatèlui lui Ilarie rèsunând ritmic și profund, asemeni bètèilor unui clopot dintr-o turlè de bisericè îndepèrtatè, Ca sè nu le mai aud am pornit precipitat motorul, accelerând, Apoi, în mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui Huysmans din A rebours o rezumă astfel : După el, nu erau decît două modalități de a și amenaja dormitorul : fie să faci din el un alcov excitant, un loc de delicii nocturne ; fie să dai naștere unui loc de solitudine și de repaus, un refugiu de gîndire, un fel de oratoriu. În primul caz, stilul Louis XV se impune persoanelor delicate (...) ; într adevăr, doar acest secol al XVII-lea a știut să învăluie femeia într-o atmosferă vicioasă, rotunjind mobilele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
strâns unită cu cea greacă și precedă dizolvarea acelei atitudini speculative care a caracterizat filosofia până aproape în ultimele decenii. Temeiul descoperirii grecești a acțiunii teoretice este conștiința că e imposibil să fie lăsat la o parte, în experiența propriei solitudini, ceea ce este particular și fragmentar. Activitatea teoretică clasică urmărea controlarea particularului și fragmentarului, adică a ceea ce este supus timpului. Întrucât, ceea ce este fragmentar, ceea ce este particular, ceea ce este frugal, sunt prezente în natură în toată complexitatea lor ca și în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un spațiu nou de acțiune și reperând o proprie justificare adânc înrădăcinată în cea mai vie și actuală sensibilitate contemporană. Sociologia nu este filosofie și nu poate să devină, dar atunci când însăși rădăcinile faptului social, mai mult, ale evenimentului rupturii solitudinii, coboară adânc într-o dimensiune existențială, atunci întreg cadrul reflecției sociologice este animat de problematici și instanțe ce trec dincolo de descrierea faptelor și de cercetarea normelor comportamentale. Sub «terenul neted» al cunoștințelor sociologice reapar «fisurile», și totodată, se profilează piscurile
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un angajament concret de a-l face explicit. Viața însăși, înțeleasă ca o constantă atenție și tensiune spre ceea ce dă sens, devine, dacă se realizează deplin în această caracteristică, o mărturie a sensului. IV. Raportul filosofului cu puterea Libertatea și solitudinea În cultura occidentală problema raportului filosofului cu puterea își are obârșia în ceea ce i s-a întâmplat lui Socrate la Atena. Socrate a intrat într-o dilemă dramatică: nu poți să fii un om moral fără ca să te implici în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de înțelegere a filosofiei, astfel încât, discursul, ce se concentrează pe realitatea concretă, trimite în același timp la problema identității filosofiei însăși. O primă imagine, poate fi dată de către ceea ce Wilhelm von Humboldt numea condiția existențială a cercetătorului universitar: libertate și solitudine (Freiheit und Einsamkeit). Expresia poate fi folosită și astăzi pentru a caracteriza una din atitudinile tipice gânditorului față de sfera etico-politică. Expresia, ca să fim sinceri, desemnează o arie ce se extinde dincolo de relația strictă cu puterea politică și se referă în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Libertatea cercetării sale nu îi permite să participe activ la viața publică, și, în ultimă instanță, nici chiar la viața cotidiană, cu nelipsitele sale exigențe practice, de mediere, de preocupare operativă. Libertatea cercetării este, ca să spunem așa, plătită cu prețul solitudinii, ce se transformă, de multe ori, în izolare; dar mai mult decât atât, rămâne o formă de automarginalizare, ca o consecință firească a unui mod de a considera lucrurile și raporturile sociale. Situația se accentuează atunci când, astfel de raporturi, devin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
filosoful, să fie neadaptat exercitării unei activități politice normale. Totodată îl pune într-un posibil și, uneori chiar efectiv, conflict cu cel care deține puterea, și pe care nu o poate exercita în conformitate cu planul unei republici ideale. Așadar, libertate și solitudine, acesta este răspunsul cel mai plauzibil pe care filosoful îl poate da în fața neajunsului ce-l trăiește în raport cu viața politică. Neajunsul poate deveni conflict iar conflictul poate avea diferite rezultate. În istoria filosofiei întâlnim exemple dintre cele mai diferite ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
conflicte, de la Socrate care bea otravă, la Aristotel care părăsește Atena «pentru ca cetatea să nu păcătuiască de două ori împotriva filosofiei»; de la Seneca, cel care alege sinuciderea, la Spinoza care se închide, «fără ca să râdă și nici să plângă», în solitudinea rece și deosebită a cunoașterii. Dar chiar și atunci când tensiunea nu ajunge la soluții radicale, neajunsul rămâne, devenind un habitus constitutiv al atitudinii pe care omul politic o adoptă față de filosof. De aici derivă, pe de altă parte, o marjă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Totuși, e vorba de soluții ce doar presupunem că sunt diferite, mult mai mult decât sunt efectiv astfel. Pe plan operativ soluția se configurează, cu siguranță, în mod diferit, deseori în situații opuse, însă pe fondul experienței politice a filosofului, solitudinea și libertatea rămân, chiar dacă pot dobândi forme destul de diferite de manifestare. Structura activității politice a filosofului poate să fie reprezentată în diferite moduri, dar la baza ei rămâne cana de cucută pe care Socrate o bea în închisoarea din Atena
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau dacă nu, cel puțin la scopul de a-i înțelege cât mai bine. Ce tip de filosofie exprimă aceste poziții diferite de distanțare și de izolare, nu este o problemă ce are o soluționare univocă. De la libertatea consumată în solitudine poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia acelor gânditori, în viața cărora solitudinea aleasă liber este predominantă, trăiește o autenticitate riscantă. Chiar și solitudinea poate să fie atât un act polemic, cât și o evidentă atitudine contestatoare. Consilierul principelui O imagine diferită de cea a filosofului ce își apără libertatea, retrăgându-se în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]