1,275 matches
-
Les morts s’en mêlant, Paris, 1991; ed. Oradea, 1997, vol. II: Scara lui Iacob, Oradea, 1998; Această pierdere, București, 1992; Făt-Frumos din lacrimă, I-II, București, 1994-1996; Augusta nostalgie a sângelui - Auguste nostalgie du sang, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Solitudinea lui Eros, București, 1998; Ceea ce sferele gândesc despre noi, Iași, 1999; Metopă, pref. Ioan Țepelea, Timișoara, 2001; Ioana d’Arc, Botoșani, 2001; Povestea deviaționistului, I, Iași, 2003. Traduceri: Poeți francezi din secolul al XVI-lea, București, 2000; G. Bacovia, Plumb-Plomb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare dată când fata începe să cânte, împărăteasa se simte amenințată: „Nime-n lume n-o auzea,/ Numai d-împărăteasa;/ Ea aude și-mi răspunde:/ «Ho, ho, ho, Măriuțo, ho!/ Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poetic își afirmă credința că existența este posibilă și după sfârșitul pământesc, atenuându-și obsesia paralizantă a morții. Pe aceste coordonate, extrem de ambițioase, evoluează poetul, care se prezintă de la bun început ca fiind logodit cu „vestala elegiei”, ca „mirele unei solitudini înalte”. Trăind la interferența dintre lumea reală și cea imaginară, eul liric aspiră să găsească antidotul antinomiilor trup-spirit, individ-univers, viață-moarte, efemer-veșnic, aproape-departe etc., într-o a patra dimensiune, spiritual-onirică, izbăvitoare. Mag și salvator, „poetul adună lumea-n manuscris” pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește este starea de melancolie, cu înlăcrimate aduceri-aminte și cu replieri într-o solitudine aburită de dezamăgirea iubirii care trece și a visurilor care se sting. Există, răzleț, și strofe cu un nerv caustic. Ca epigramist, P. nu s-a bucurat de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
exista. Totul era în trecut și rămânea acolo. Și am ajuns la concluzia - din moment ce constituiam cea mai nouă adăugire acestui grup și încă nu mă lăsasem complet inițiat în ritualurile și obiceiurile lui - că eram singuraticul, outsiderul, cel a cărui solitudine părea nesfârșită. Continuam să mă mir cum de ajunsesem în această lume. Totul era formal și îngust. Conversația politicoasă se prelungi de la cocteil la masa de cină atât de sufocant încât presupunea o certă insensibilitate, așa că am început să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
data asta, în toate contradicțiile ei, nu ca cea virtuală, promisă în textele religioase. Pentru un al treilea exil m-aș simți prea în vârstă, fără resursele de energie necesare. A.B.În exil ați avut momente de simțire religioasă? Solitudinea exilului m-a confruntat uneori cu momente de intensă incertitudine, în care simțeam că, dacă aș fi fost credincios, aș fi putut, cine știe, să beneficiez de un mai apropiat echilibru, de o umbră protectoare, oricât de iluzorie s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
începe cu ei. Poate sunt demodat, dar eu cred încă în spiritul tradiției, în continuitățile fertile, cele care permit rupturile și asigură patul germinativ al modernizării. După cum, e greu să concepem literatura fără spirit critic. Vrei, nu vrei uneori preferăm solitudinea acestei "vieți literare". A.B.Să facem un exercițiu de imaginație și să ne întoarcem puțin în timp. Suntem în fața unei cești de cafea și depănăm amintiri. În anul 1969 ați debutat în revista "Familia", cum a fost? Cine v-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dă unui autor numai o dată în viață...atâtea alte texte memorabile... Sunt cărți de maturitate și de profunzime, dedicate marilor teme dominate de meditația asupra frumuseții etice, asupra morții, asupra rostului trecerii noastre pe pământ, asupra iubirii și sacrificiului, asupra solitudinii creatoare. Lupta cu formele Răului totalitar domină adesea paginile acestor cărți, fără a fi tezistă. Dar literatura nu se poate sustrage memoriei, iar de la Bloom, memoria, se știe, este artă. Sunt stadii ale arderii existențiale și ale memoriei suferinței personale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
energia scrisului o armonizează din nou... Cea mai puternică prezență când scriu e aroma cafelei, muzica de Bach și de Mahler, de care sunt dependentă, atmosfera biroului meu, plin de cărți. E un stil de viață. Dar e multă muncă, solitudine creatoare, salahorie, așteptare, chiar pândă. A.B.Ce e inspirația? Inspirația e un animal rar, care vine când vrea el și care fuge repede, lăsându-te în suferință atunci când l-ai ratat. A.B.Ce faci când nu ai inspirație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cea "de top" de la TVR, "Serata muzicală TV", realizată de regretatul Iosif Sava), pe scurt, o perioadă propice dezvoltării culturii române. După 2011, situația s-a schimbat din ce în ce mai mult, cu tentă dramatică. Motiv pentru care am preferat în ultimii ani solitudinea, neimplicându-mă în colaborările cu revistele, ziarele sau diversele site-uri de care amintiți. Criza economică globală a schimbat și la noi mentalitatea oamenilor iar evoluția mass media (clasice și online) nu este, în general, din păcate, una profesionistă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
clipa aceea? După spectacol, nu i se prea întâmpla să se întoarcă acasă ca să citească și să-și completeze cunoștințele, deși se lăuda că-și desăvârșește continuu "cultura generală". Dacă se întorcea acasă totuși, n-o făcea ca să guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și pref. I.D. Bălan, București, 1974; Zaciu, Lecturi, 147-153; Fanache, Întâlniri, 97-115; Zaciu, Alte lecturi, 70-79, 80-93; Cioculescu, Itinerar, III, 188-192; Brădățeanu, Istoria, II, 85-88; Râpeanu, Cultură, I, 165-172; Păcurariu, Scriitori, I, 153-157; Mircea Popa, O. Goga între colectivitate și solitudine, Cluj-Napoca, 1981; Manu, Sensuri, 15-59; Iorgulescu, Ceara, 72-78; Fănuș Băileșteanu, Eseuri, București, 1982, 162-178; Săndulescu, Portrete, 187-197; Simuț, Diferența, 19-26; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1982, 205-235; Munteanu, Jurnal, III, 55-66; Trandafir, Dinamica, 30-47; Pop, Lecturi, 6-12; Zaciu, Viaticum, 208-233
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Tupan, Discursul postmodern, București, 2002, passim; Vasile, Poezia, 240-242; Ilie Constantin, Marin Sorescu, poet tragic, RL, 2003, 37; Firan, Profiluri, II, 253-263; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 158-160; Maria Ionică, Marin Sorescu - între parodie și solitudine necesară, Craiova, 2003; Gheorghe Boris Lungu, Marin Sorescu. Biobibliografie, pref. Dan Mănucă, Craiova, 2003; Constantin M. Popa, Brațul de la Lepanto, Craiova, 2003, 40-42, 74-78; Zamfirescu, Istorie, II, 392-405. M. S., M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
botaniza. Pe Ravelstein nu‑l interesau plantele. Mânca o salată, dar nu vedea de ce ar trebui să mediteze asupra ei. Venise la țară special ca să mă vadă și vizita lui Însemna o concesie făcută inexplicabilului meu gust pentru izolare și solitudine. De ce țineam eu să mă Îngrop În pădure? Pot să afirm cu certitudine că Ravelstein Îmi examinase motivele din mult mai multe unghiuri și ipoteze decât aș fi putut eu să imaginez, chiar dacă aș fi reflectat un an la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri. Asta‑i prima observație care se cere făcută. - Și ce le‑ai spus? - Le‑am spus că au procedat bine venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri. Asta‑i prima observație care se cere făcută. - Și ce le‑ai spus? - Le‑am spus că au procedat bine venind să‑mi ceară sfatul. Oamenii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Kai, puternica provincie de la granița de nord, și căsătoria fiicei lui Yoshimoto cu fiul lui Shingen, demonstrase o mare abilitate politică, unind cele trei provincii printr-o alianță. Nu era genul de călugăr care să se Închidă Într-o nobilă solitudine, rătăcind, cu toiagul și cu pălăria zdrențuită. Nu era un călugăr Zen „pur“. Se putea spune că era călugăr politic, călugăr militar, sau chiar călugăr fără călugărie. Dar, oricum ar fi fost numit, acest lucru nu-i știrbea măreția. Sessai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
motivul morții, al presiunii devastatoare a timpului. Într-un poem despre „moartea Pinții”, în sfârșitul legendarului haiduc se proiectează propriul sfârșit, balada și bocetul devenind pretexte pentru istoria personală, măști lirice: „Tot singur mori tot singur și numai singur mori”. Solitudinea este, așadar, altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
sunt specifice pubertății și adolescenței; autoanaliza dezvoltă interogații care generează angoasa, mult mai accentuată la fete decât la băieți; de aici și impresia că tânărul nu este înțeles de nimeni, de familie, de societate, starea de anxietate și izolare, de solitudine; g) Sentimentul de libertate; nevoia de libertate este specifică adolescenței; ea este o stare ce invadează și dilată personalitatea individului; din acest motiv, tinerii o refuză, în forma în care „au impus-o” adulții sau așa „cum este”, întrucât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vagabondaj, suicid, consumul de droguri); h) incomunicabilitatea; tinerețea are „pereții” rigizi, ermetici; ea nu admite nici un fel de compromisuri și, concomitent, suferă de propria sa izolare; din acest motiv, tinerețea nu poate comunica, iar adolescentul se izolează de lume; i) solitudinea este legată de incomunicabilitate, de inadaptare și de sentimentul „de a nu fi înțeles”, fapt care face ca tânărul să se izoleze de lume; j) familia și refugiul celular; pentru adolescent familia este prima închisoare pe care acesta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
inhibiție depresivă. Din acest tip de constituție se dezvoltă PMD, boala afectivă, depresiile, mania (E. Kraepelin, A. Kahlbaum, E. Kretschmer). Constituția schizoidă este tendința de a se închide în sine, fuga de viața reală, refugiul sau izolarea în reverie, imaginar, solitudine. Ea reprezintă terenul pe care se dezvoltă schizofrenia (E. Bleuler). Constituția psihopatică sau „moral insanity” este o slăbire a sentimentelor etice și afective, cu tendință spre instabilitate, impulsivitate, hipersugestibilitate, tulburări de comportament și acte antisociale, perversiuni sexuale etc. (K. Schneider
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
la storia? Perché îl tempo del mondo come caratterizzazione e specificazione dell'esistenza indubitabile di un interrogativo senza risposta? Ciò malgrado non avrebbe senso scegliere per îl Bene, cioè per Dio, unicamente perché l'alternativa potrebbe e dovrebbe essere la solitudine da Dio e la sua eternă privazione (l'inferno) o la purificazione dal proprio male per un tempo ignoto (îl purgatorio): scelgo Dio soltanto dal momento în cui acquisisco pienezza della mia fede riconoscendo Gesù "vero Dio e vero uomo
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
specialmente dopo l'entusiasmo con cui fu accolto dalla critică ufficiale, fui inorridito e giurai di non fare mai più una cosa simile." Segue nel 1973 la pubblicazione di uno dei più importanți romanzi di Kadare: L'inverno della grande solitudine. Per la prima volta nella storia della letteratura del realismo socialistă albanese viene raffigurato come personaggio principale, Enver Hoxha. Esiste una critică fiorente che legge tale romanzo o come l'espressione più intelligente dell'allegoria letteraria contro îl regime (lettura
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
1982), Viața în infraroșu, Podul Grant (1992), ce marchează o schimbare radicală. Orașul nu mai este privit ca un spațiu ideal pentru împlinirea visurilor (inclusiv a celor erotice), ci, dimpotrivă, ca unul devastator, care anulează identitatea insului, condamnându-l la solitudine. Imaginea supertehnicizată, la nivel planetar, a megapolisului sfârșitului de veac agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Cezar Ivănescu, Numele poetului: Cristian Simionescu, LCF, 1984, 6; Val Condurache, Poezie și metodă, CL, 1985, 5; Laurențiu Ulici, Tehnica umbrelor, RL, 1985, 22; Paul Dugneanu, „Maratonul”, LCF, 1985, 33; A. I. Brumaru, Locuiri poetice, AST, 1985, 11; Valentin Tașcu, Demnitatea solitudinii, ST, 1986, 6; Cristian Livescu, În noaptea aceasta începe evul baroc, CRC, 1986, 26; Sever Avram, „Maratonul”, ATN, 1986, 9; Eugen Simion, Poeme în limba delfinică, RL, 1988, 32; Munteanu, Jurnal, IV, 253-256, V, 193-196; Nicolae Prelipceanu, Insula lui Cristian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]