144,317 matches
-
că liber se ușurează mai repede... Asta, mă rog, dac-o avea după ce bea apă!... Dar, ca să ajungi acolo, trebuie belșug: Ai belșug, ai ce mânca; ai ce mânca, ai după ce bea apă. Bei apă, ai lichidități... Asta-i, domnule, soluția!... Oameni buni, știți de ce suntem săraci? Că n-avem lichidități. ăștia au liberalizat leul. Dacă e liber, leul se duce și face ce vrea. Iar banca rămâne fără lichidități!... Morala: Prindeți leul. Dați-i să bea mult; dar mult!... Dar
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
lucru la CEHD, constat că voiajul în metrou (cu o singură schimbare de linie) este lung - cam vreo oră și un sfert, deci, de două ore și jumătate, dus și întors - dar că mă voi obișnui cu el, în lipsa altei soluții... Un filosof din secolul al XVIII-lea, Denis Diderot, a petrecut aproape cinci luni de arest în donjonul marelui castel, în 1749, la treizeci și șase de ani. Doar jumătate din acest răstimp a petre-cut-o în donjon, în rest i
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
puteam sustrage mișcării generale. Nu, în nici un caz, nu puteam fi de acord. Mai ales că era vorba de o măsură nu doar aberantă dar și total abuzivă. Mai întâi, Toma Necredinciosul, am trecut în revistă și am cântărit toate soluțiile. Apoi am încercat să văd ce se mai putea face. Și, doar când am înțeles că numai utilizarea forței ne mai rămâne, am întocmit un memoriu - scremut în aparență și cu toate precauțiile și politețile de cuviință, destul de bățos în
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Momentul revistei Abecedar "apare ca începutul unei cotituri... Venind în urma încercării de grupare de la Darul vremii (1930), gruparea Abecedarului reușește, cu un program mai închegat și obiective mai precis definite, - să polarizeze creația ardeleană postbelică și să-i ofere câteva soluții estetice semnificative." (Mircea Zaciu). În 1941, editează împreună cu Octavian C. Tăslăuanu și Dan Botta, revista Dacia, publicație cu titlu semnificativ, în acei ani de grea cumpănă pentru integritatea teritorială a României, amintind de cunoscuta revistă a lui Kogălniceanu și fixând
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
un repertoriu mai bogat, ce scula muscălimea din somn. Pune-te apoi în locul lui Spilka, reașezat în corul cântărilor blajine... La ceai, cu ochiii în pământ, suporta dojenile spânilor, după ce femeile, petrecându-și basmalele peste ochi, se retrăgeau rușinoase. Singura soluție rămânea ca Spilka să se lapede de diavol, mergând de bunăvoie la felcer să scape de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
numite filtre Notch. Filtrul Notch rejectează o bandă îngustă de frecvențe lăsând să treacă celelalte. Circuitul constă în două rețele RC în Ț puse în paralel. Pe langă configurația de bază realizată doar cu componente pasive se pot implementa și soluții de filtre active atașând rețelei RC unul sau mai multe AO. Lucrarea de față își propune să testeze diverse soluții de filtre Notch și să facă o comparație între caracteristicile frecventă-amplificare ale acestora.
STUDIUL COMPARATIV PRIVIND RANDAMENTUL FILTRELOR NOTCH PENTRU REJECTIA BRUMULUI DE RETEA by VLAD DAFINESCU () [Corola-journal/Science/84116_a_85441]
-
RC în Ț puse în paralel. Pe langă configurația de bază realizată doar cu componente pasive se pot implementa și soluții de filtre active atașând rețelei RC unul sau mai multe AO. Lucrarea de față își propune să testeze diverse soluții de filtre Notch și să facă o comparație între caracteristicile frecventă-amplificare ale acestora.
STUDIUL COMPARATIV PRIVIND RANDAMENTUL FILTRELOR NOTCH PENTRU REJECTIA BRUMULUI DE RETEA by VLAD DAFINESCU () [Corola-journal/Science/84116_a_85441]
-
decurge prin intermediul unei reacții interfaciale de ordinul 1 în raport cu ambii componenți, fiind controlat de concentrația agentului extractant în faza organică și de pH-ul fazei apoase. În domeniul acid și la concentrații ridicate ale extractantului, randamentul separării vitaminei C din soluții apoase atinge 90%, datorită solvatării produsului format în urmă reacției interfaciale dintre vitamina C și Amberlite LA-2. Eficientă extracției reactive este îmbunătățită prin adăugarea 2- octanolului, un modificator de faza, care permite creșterea ,separarea mai rapidă a emulsiei formate prin
SEPARAREA VITAMINEI C PRIN PROCEDEE NECONVENTIONALE - EXTRACTIA REACTIVA by DUMITRITA LEFTER () [Corola-journal/Science/84121_a_85446]
-
cum sunt ele folosite, articulate, puse în lumină. Cunosc numeroase opere denumite postmoderne, sau pe care autorii lor le apreciază așa, unde se utilizează procedee „deja vu” luate din creația avangardei, a modernismului - de la colaje, pastișe, improvizații, teatru instrumental, până la soluții - etalon, caracteristice altor perioade, denumite generic „retro”. Comparativ cu modernul, antimodernul sau, mă rog, postmodernul pledează pentru dezagregare, disoluție. Ținta lui nu este de a construi, ci de a demola. De a renunța la congruență, de a dinamita demersul edificant
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
al creației, Brahma, cel al prezervării unei stări bine definite, Vishnu, și cel al dizolvării unei anumite stări, Siva. Prin invocarea cu subînțelegere a unui arhetip, omul poate rezolva anumite conflicte interne. Să zicem că ne deranjează un gând negru, soluția ar fi să-l invocăm pe Siva care va dizolva acel gând manifestat printr-o stare neplăcută. Om Namaha Sivaya este cea mai cunoscută invocație (mantra). Din practica personală, pot spune că sistemul merge fără cusur pentru că aceste arhetipuri sunt
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
va codifica propria versiune în limbaj muzical creând cea mai stabilă formă de existență a operei, partitura. La decodificarea partiturii, transmițătorii se vor raporta atât la versiunea emițătorilor cât și la tradiția care însoțește fiecare operă și care mărește numărul soluțiilor aferente variabilelor. Felul în care vor fi redate variabilele depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile lor de codificare și de feedback-ul de la spectatori. Diversele montări pe care le cunoaște fiecare titlu se completează reciproc chiar dacă unele dintre ele
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
variabilelor. Felul în care vor fi redate variabilele depinde de intenția transmițătorilor (V4), de posibilitățile lor de codificare și de feedback-ul de la spectatori. Diversele montări pe care le cunoaște fiecare titlu se completează reciproc chiar dacă unele dintre ele propun soluții opuse pentru aceleași variabile. De altfel, nicio montare nu își propune să redea toate soluțiile posibile, ceea ce face ca o operă cunoscută precum Aida sau Tosca să fie mult mai bogată în conștiința colectivă decât în forma în care este
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
lor de codificare și de feedback-ul de la spectatori. Diversele montări pe care le cunoaște fiecare titlu se completează reciproc chiar dacă unele dintre ele propun soluții opuse pentru aceleași variabile. De altfel, nicio montare nu își propune să redea toate soluțiile posibile, ceea ce face ca o operă cunoscută precum Aida sau Tosca să fie mult mai bogată în conștiința colectivă decât în forma în care este prezentată într-o anumită seară în teatrul X. În ceea ce privește receptarea, trebuie să luăm în considerare
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
singurii factori determinanți sunt interpretarea muzicală și creația soliștilor. Pentru a-și transmite mesajul artistic, soliștii au la dispoziție mijloace specifice de codificare precum culorile vocale, nuanțele, cezurile, frazarea, etc. Având în vedere subtilitatea acestor procedee, pentru a putea descifra soluțiile propuse pentru variabile, spectatorul trebuie fie să aibă o mare sensibilitate muzicală astfel încât să intuiască afectiv mesajul artistic și să nu simtă nevoia unei determinări explicite, raționale a variabilelor, fie să se raporteze la tradiția care însoțește opera pe care
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
genului. Dacă nu are aceste calități, spectatorul va resimți variabilele ca pe niște goluri și va declara că nu înțelege opera. Un caz particular este participarea activă a spectatorului, care se folosește de propria imaginație pentru a intui el însuși soluții pentru variabilele care au rămas nedeterminate. Mai ales copiii au tendința de a reacționa astfel. Pentru a demonstra acest fapt am întreprins o experiență simplă. Am prezentat unor elevi de gimnaziu un fragment din opera Fidelio după care le-m
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
trei repere: caracterul personajului principal, sentimentele pe care le încearcă el și acțiunea operei. În figura 2, segmentul E cuprinde răspunsurile care se referă la ideile stabile din partitură; segmentul T este format din răspunsurile care au rezultat în urma receptării soluțiilor la variabile care au fost propuse de către transmițători, iar segmentul R indică procentul răspunsurilor care corespund soluțiilor intuite de către receptori pentru anumite variabile. Inevitabil, anumite variabile au rămas nedeterminate și au fost trecute în grafic ca pierderi. Graficul arată că
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
segmentul E cuprinde răspunsurile care se referă la ideile stabile din partitură; segmentul T este format din răspunsurile care au rezultat în urma receptării soluțiilor la variabile care au fost propuse de către transmițători, iar segmentul R indică procentul răspunsurilor care corespund soluțiilor intuite de către receptori pentru anumite variabile. Inevitabil, anumite variabile au rămas nedeterminate și au fost trecute în grafic ca pierderi. Graficul arată că variabilele determinate de către punerea în scenă sau de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate de
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
care nu mai respectă în totalitate libretul. Mai mult chiar, unii regizori inserează noi planuri narative speculând indeterminarea libretului. Aceste montări nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență noi soluții ale elementelor variabile folosindu-se și de mijloace specifice teatrului pe lângă interpretarea muzicală și jocul soliștilor. Trebuie precizat că mulți regizori mizează pe faptul că majoritatea spectatorilor nu sunt la prima vizionare a operei respective, iar montările lor au mai
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
operei respective, iar montările lor au mai degrabă rolul de a comenta partitura decât de a o reda. Modul în care se decodifică opera este schimbat. Spectatorul este nevoit să se raporteze la tradiție, iar posibilitatea de a deduce propriile soluții este redusă. Dacă în primul caz descris cei mai importanți determinanți ai variabilelor erau dirijorul și soliștii, iar mijlocul principal de codificare era muzica, acum rolul decisiv îl are regizorul și vizualul are aceeași pondere ca și muzica în codificare
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba, distribuția, vocalitatea, tehnica, dispoziția, decorul, eclerajul, costumul, machiajul, colaborarea regizor-dirijor-solist, sensibilitatea spectatorului, feedback-ul, acustica sălii, existența supratitrării, etc. Prin urmare, nu există soluții absolute ori definitive. Pentru a ilustra ideile expuse mai sus, am luat ca exemplu opera Don Giovanni de W.A.Mozart, versiunea Operei Naționale Române Cluj-Napoca din 2010 și am încercat să urmăresc anumite variabile - importanța personajului, caracterul, legătura cu
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
lor prin analiza minuțioasă a partiturii și intuirea voinței compozitorului precum și conturarea unui mesaj prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor se face riguros și conștient. Dimpotrivă, găsirea unor soluții întâmplătoare ori manieriste la diversele variabile, justificate prin argumente exterioare cum ar fi nevoia de înnoire respectiv continuarea tradiției va duce la o acută lipsă de unitate și la serioase probleme de coerență și originalitate. * În concluzie, dacă descriem opera
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Și-a definit prin această viziune clară un concept propriu și original, care îl situează ca pe unul dintre cei mai de seamă exponenți ai stilului de cameră. Ponderea violonisticii enesciene care l-a determinat pe compozitor la modelarea unor soluții rapsodice, improvizatorice și plenar concertante, la substanțializarea unor intonații netemperate, este însemnată în acest proces. Enescu tematizează la modul cel mai înalt artistic valențe non romantice de structură populară, așa cum transfigurează datele instrumentalismului popular sau lăutăresc. Enunțăm aici și conceptul
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
biomaterial e pielea animalelor. Cât despre biocompatibilitatea față de om a biomaterialelor din colagen de oaie, se pare că acestea sunt mai bune decât biomaterialele realizate din colagen extras din pielea de vacă. Se produc biomateriale neprelucrate că: gelurile de colagen, soluțiile de colagen și colagen hidrolizat. Lucrarea prezintă procesul hidrolizării pielii gelatina de oaie în mediu acid și alcalin, trecând prin toate valorile de pH, la diferite temperaturi și diferiți timpi de expunere, analizând: timpul total de hidroliza în diferite condiții
CONTRIBUTIA LA DEZVOLTAREA BAZEI BIOMATERIALELOR HIDROLIZA COLAGENULUI DIN PIELE DE OAIE, PENTRU APLICATII BIOMEDICALE by CORINA ALBU () [Corola-journal/Science/84125_a_85450]
-
ranforsează structura finală prin legături de hidrogen intermoleculare. Poliuretanii utilizați medical sunt din clasele: Polieteruretani, Poliesteruretani și Policarbonaturetani. În lucrarea de față sunt prezentate rezultatele cercetării caracteristicilor membranelor Poliuretanice tubulare obținute prin procedeul inversiei de faza. Etapele experimentului cuprind: obținerea soluției omogene de Poliesteruretan de concentrație optimă, manufacturarea grefelor tubulare prin procedeul Mechanical spinning în nesolvent și stabilizarea formei prin inversie de faza. Etapa finală, testarea grefelor tubulare în dispozitivul de solicitări la presiune transmurala - dispozitiv construit special pentru această solicitare
STUDIUL COMPORTARII MECANICE A MEMBRANELOR TUBULARE DE POLIURETAN LA SOLICITARI DE PRESIUNE HIDROSTATICA TRANSMURALA by VIOREL HODIS () [Corola-journal/Science/84132_a_85457]
-
să manipuleze un cortex redus. Sunt și ființe cu alte necesități finite mai dotate. Sigur că unii au o anumita fragilitate și nu pot reziste acestui marș social. Nu poți cere tuturor să fie niște luptători. Însă nu este o soluție. Este legitim într-un fel, dar nu este o soluție. Este un act de criză.” Întrebare: Există o criză spirituală ? “Da, există, si nu a fost detectată numai de mine. Au sesizat-o și alții înaintea mea. Hegel spunea că
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]