6,553 matches
-
apă în fierbere și se filtrează printr-o hârtie de filtru tip bandă albastră, spălându-se de câteva ori cu apă fierbinte. Filtrul se introduce în capsulă, se usucă și se arde în cuptor, apoi se adaugă filtratul conținând sărurile solubile, se evaporă pe baie de apă până la uscare, după care se calcinează la 550...600°C. Capsula cu cenușă se răcește în exicator timp de 30 minute și se cântărește. Se repetă calcinarea timp de 30 minute și răcirea la
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
în timp ce la produsele cu un conținut mai ridicat în cenușă (patiserie, ciocolată etc.) se ia o cantitate mai mică (5 g). Produsele cu un procent mai ridicat de umiditate se usucă, în prealabil, pe o baie de apă. Determinarea cenușii solubile în apă Cenușa totală obținută se amestecă cu circa 10 cm 3 apă distilată fiartă bine sau, după adăugarea apei distilate, se amestecă și se încălzește până aproape de fierbere. Suspensia obținută se filtrează printr-o hârtie de filtru fără cenușă
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
urmă se calcinează timp de 30 minute în cuptor la 550...600°C și la urmă se calcinează timp de 30 minute în cuptor la 550...600°C. După răcire timp de 30 minute în exicator, se cântărește. OBSERVAȚII -Cenușa solubilă în apă se păstrează pentru determinarea alcalinității cenușei solubile în apă. De asemenea filtrul cu cenușă insolubilă se păstrează pentru determinarea alcalinității cenușii insolubile în apă. Determinarea cenușii insolubile în apă Cenușa insolubilă în apă se calculează prin diferența dintre
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
la 550...600°C și la urmă se calcinează timp de 30 minute în cuptor la 550...600°C. După răcire timp de 30 minute în exicator, se cântărește. OBSERVAȚII -Cenușa solubilă în apă se păstrează pentru determinarea alcalinității cenușei solubile în apă. De asemenea filtrul cu cenușă insolubilă se păstrează pentru determinarea alcalinității cenușii insolubile în apă. Determinarea cenușii insolubile în apă Cenușa insolubilă în apă se calculează prin diferența dintre cenușa totală și cenușa solubilă din apă. Determinarea cenușei
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
pentru determinarea alcalinității cenușei solubile în apă. De asemenea filtrul cu cenușă insolubilă se păstrează pentru determinarea alcalinității cenușii insolubile în apă. Determinarea cenușii insolubile în apă Cenușa insolubilă în apă se calculează prin diferența dintre cenușa totală și cenușa solubilă din apă. Determinarea cenușei insolubile în acid clorhidric Reactivi : acid clorhidric 4 n, azotat de argint, soluție 1%. Modul de lucru Cenușa totală obținută sau cenușa insolubilă în apă obținută se amestecă cu 25 cm3 , acid clorhidric și se încălzește
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
Z conținutul de zahăr al produsului, în % OBSERVAȚII: În cazul când raportarea se face, fie la produsul inițial, fie la substanța uscată, fie la substanța uscată fără grăsime, se elimină din formula simbolurile corespunzătoare făcându-se specificația respectivă. Pentru cenușa solubilă în apă și pentru cenușa insolubilă în acid clorhidric se folosește aceeași formulă. Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele, între care nu trebuie să fie o diferență mai mare de 0,03%. Corespondența dintre idicele de
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
pahar de laborator. În cazul produselor lichide se iau 20 ml (volum) de probă. Se trec cantitativ într-un balon cotat de 250ml (V1) și se aduce conținutul balonului la semn, cu apă fiartă și răcită. În cazul produselor parțial solubile - jeleuri, rahat, bomboane cu fructe - proba se încălzește până la fierbere, până la dizolvare completă, apoi se răcește. În cazul produselor cu conținut mare de substanță uscată insolubilă în apă ( ciocolata, cacao) dizolvarea și transvazarea probei se face cu apă adusă la
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
apă distilată, g; Mc - masa picnometrului, umplut cu proba de analizat, g; Din tabel se citește conținutul aparent în substanță uscată, corespunzător densității relative determinate. Apoi, se calculează conținutul de umiditate, astfel : din tabele se alege conținutul de sustanță uscată solubilă în funcție de densitate : la o densitate de 1,0587 corespunde 75,05% su . FIȘA DE LUCRU NR.4 LUCRAREA 5 ANALIZA CIOCOLATEI 1. Analiza senzorială a ciocolatei 2. Reguli pentru verificarea calității la sortimentele de ciocolată 3. Caracteristici fizico-chimice la ciocolată
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
apă distilată fierbinte care permit extracția acizilor minerali. Se trece extractul în a doua pâlnie de separare se adaugă 50 ml apă distilată fierbinte. Extractele apoase reunite se tratează cu 25...30 ml eter de petrol pentru extragerea acizilor grași solubili în apă. Se trece extractul apos într-un pahar Berzelius, se clătește cu apă 10...15 ml, se titrează cu hidroxid de sodiu în prezență de metiloranj, pentru schimbarea culorii și persistența acesteia 15 secunde. % Aciditatea minerală convențională = , semnificația termenilor
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
spălare și uscare. 5. Reactivii neutilizați sau contaminați nu se depun niciodată în vasele din care au fost scoși (deoarece se impurifică restul de substanță), ci se aruncă, astfel: a) substanțele solide se depozitează în recipiente pentru reziduuri; b) lichidele solubile se aruncă la chiuvetă, lăsând să curgă apă în exces; c) lichidele insolubile se depun în recipiente speciale. 6. Nu se lasă niciodată nesupravegheată o experiență. 7. În timpul lucrului în laborator nu se aruncă hârtii pe jos sau în chiuvete
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mai ușor în prezența unui agent oxidant, precum azotații alcalinii; în acest caz, reacția este utilizată la identificarea acestui anion. În chimia analitică prezintă importanță și unele metode de obținere a compușilor coordinativi hidroxilați folosind reacții de schimb, între săruri solubile și alte hidroxocombinații complexe. 3.1.2 Partea experimentală 3.1.2.1 Obținerea hidroxocomplecșilor prin dizolvarea combinațiilor simple în exces de reactiv complexant 1. În șase eprubete se introduc câte 2 ÷ 3 cm3 din următoarele soluții: clorură de aluminiu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Na+ + Cl-) violet-cenușiu (Zn2+ + 2 Cl-) + 2 (Na+ + OH-) = Zn(OH)2↓ + 2 (Na+ + Cl-) alb Adăugarea, în continuare, de soluție concentrată de hidroxid de sodiu NaOH (de concentrație 20%), are ca efect dizolvarea precipitatului, întrucât se obțin, combinații complexe solubile în apă, incolore (cu excepția compusului de crom, care este verde-deschis). Acestea sunt, respectiv, tetrahidroxoaluminatul de sodiu Na[Al(OH)4], tetrahidroxostanatul (II) de sodiu Na2[Sn(OH)4], hexahidroxostanatul (IV) de sodiu Na2[Sn(OH)6], tetrahidroxoplumbatul (II) de sodiu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Precipitatele rezultate în fiecare eprubetă se împart în câte două eprubete. Într-una din cele două eprubete se adaugă, în continuare, soluție de hidroxid de amoniu NH4OH; precipitatele se dizolvă (cu excepția compusului cromului), deoarece se formează, respectiv, combinațiile complexe incolore, solubile în apă, următoare: tetrahidroxoaluminatul de amoniu NH4[Al(OH)4], tetrahidroxostanatul (II) de amoniu (NH4)2[Sn(OH)4], hexahidroxostanatul (IV) de amoniu (NH4)2[Sn(OH)6], tetrahidroxoplumbatul (II) de amoniu (NH4)2[Pb(OH)4] și, respectiv, hidroxid
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
eprubetele care conțin hidroxid de zinc și hidroxid cromic. Dispariția precipitatului în aceste eprubete este datorată deplasării echilibrului chimic de descompunere a hidroxidului de amoniu spre formarea amoniacului. Apariția de molecule de amoniac în soluție determină formarea unor compuși complecși solubili: hidroxidul de tetraamminozinc [Zn(NH3)4](OH)2 (incolor) și, respectiv, hidroxidul de hexaamminocrom (III) [Cr(NH3)6](OH)3 (violet): Această reacție este aceea care permite diferențierea ionilor de aluminiu și de zinc, în soluție, pe parcursul identificării acestora (deoarece
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
acizi. Reacția este specifică, îndeosebi, metalelor cu reactivitate scăzută, în special metalelor nobile, care formează halogenuri complexe mai stabile decât halogenurile simple. Unele metale, sub formă de pulberi, se dizolvă în topitură de hidrofluorură de potasiu, formând un compuși complecși solubili. Combinațiile complexe în care ionul metalic central prezintă stări de oxidare multiple, se pot oxida sau se pot reduce, în funcție de natura agentului din mediul de reacție. Se formează combinații complexe care conțin cationul central la o altă valență. De multe
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de reacție. Se formează combinații complexe care conțin cationul central la o altă valență. De multe ori, astfel de combinații rezultă în urma unor procese de disproporționare redox. Combinațiile complexe halogenate se pot prepara și prin reacții de schimb între săruri solubile și alte halogenocombinații complexe. Aceste reacții prezintă importanță în chimia analitică. 3.2.2 Partea experimentală 3.2.2.1 Obținerea halogenocomplecșilor prin dizolvarea combinațiilor simple în exces de reactiv complexant 1. În patru eprubete se toarnă câte 2 ÷ 3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
K + I) = HgI2↓ + 2 (K + NO3) portocaliu (Bi3 + 3 NO3) + 3 (K + I) = BiI3↓ + 3 (K + NO3) roșu Peste precipitatele astfel preparate se adaugă soluție de iodură de potasiu KI în exces, ceea ce determină dizolvarea lor. Se obțin combinații complexe solubile: tetraiodomercuriatul (II) de potasiu K2[HgI4] (incolor) și tetraiodobismutatul de potasiu K[BiI4] (galben). Reacțiile care au loc sunt prezentate în continuare: HgI2 + 2 (K + I) = (2 K + [HgI4]2) incolor BiI3 + (K + I) = (K + [BiI4]) galben NOTE: 1. Tetraiodomercuriatul
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
la flacăra unui bec de gaz. Se constată că din eprubetă se degajă vapori nitroși de culoare brun, ca urmare a oxidării în atmosferă a monoxidului de azot NO rezultat din reacția în care se formează acid hexaclorostanic (IV), compus solubil incolor: 3 Sn + 4 HNO3 + 18 HCl = 3 H2[SnCl6] + 4 NO↑ + 8 H2O incolor 2 NO + O2 = 2 NO2↑ brun 2. Peste 2 ÷ 3 cm3 soluție de azotat mercuros Hg2(NO3)2 se adaugă câteva picături de soluție de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
motiv se impune ca acești compuși coordinativi să se prepare în absența oricăror agenți oxidanți. În practica analitică, la identificarea diverselor specii cationice, ca și la identificarea ionului sulfocianură, prezintă importanță prepararea tiocianaților complecși prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de sulfocianură de argint AgSCN, conform reacției: (Ag + NO3) + (NH4 + SCN) = AgSCN↓ + (NH4 + NO3) alb Dacă peste precipitatul obținut se continuă a se adăuga soluție de sulfocianură de amoniu NH4SCN, se constată dizolvarea precipitatului datorită formării unei combinații complexe incolore, solubile în apă, bis(tiocianato)argintatul de amoniu NH4[Ag(SCN)2]: AgSCN + (NH4 + SCN) = (NH4 + [Ag(SCN)2]) incolor 2. Adăugând câteva picături de soluție de sulfocianură de amoniu NH4SCN peste 2 ÷ 3 cm3 soluție de clorură ferică FeCl3, se
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Cl) verde Dacă se continuă adăugarea de soluție de hidroxid de amoniu NH4OH, dar folosind o soluție concentrată (de concentrație 18 ÷ 25%), se constată că precipitatele dispar și se obțin niște soluții colorate în mod caracteristic, datorită formării aminelor complexe solubile: hidroxid de diamminoargint [Ag(NH3)2] OH (incolor), hidroxid tetraamminocupric [Cu(NH3)4](OH)2 (albastru-azuriu), hidroxid de tetraamminozinc [Zn(NH3)4](OH)2 (incolor), hidroxid de hexaamminocadmiu [Cd(NH3)6](OH)2 (incolor), hidroxid de hexaamminocrom (III) [Cd(NH3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
precipitat roz-portocaliu de hidroxid de tris(dipiridin)cobalt (III) [Co(dpy)3](OH)3: 4. Dacă într-o eprubetă, care conține 2 ÷ 3 cm3 soluție de sulfat feros FeSO4, se adaugă câteva picături de o-fenantrolină, se formează un complex roșu solubil, deosebit de stabil - sulfatul de tris(fenantrolin)fer (II) [Fe(phen)3]SO4. Reacția dintre ionul feros și fenantrolină este specifică cationului Fe, fiind folosită în chimia analitică calitativă la identificarea acestui cation (și diferențierea sa de ionul Fe), putând fi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cobaltos, caracterizat prin distribuția electronilor valențiali Co2+: [Ar] 3d7. Combinațiile complexe care conțin drept ligand ionul azotit se obțin fie prin dizolvarea compușilor simpli ai metalelor în azotiți alcalini, fie prin reacții de schimb între nitrocomplecși (sau nitritocomplecși) și săruri solubile ale diverșilor cationi; în urma reacțiilor de schimb, se obțin compuși coordinativi care diferă prin natura ionului metalic aflat în sfera de ionizare a compusului sintetizat. Prepararea acestor combinații constituie o metodă de identificare a diverșilor cationi în analiza chimică calitativă
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cobaltos Co(NO3)2 2 N, un vârf de spatulă de azotit de sodiu NaNO2 și 1 ÷ 2 cm3 soluție de acid acetic CH3COOH 2 N. Are loc oxidarea cobaltului, cu formare de hexanitrocobaltiat trisodic Na3[Co(NO2)6], compus solubil, brun, conform ecuațiilor reacțiilor următoare: (Co2 + 2 NO3) + 2 (Na + NO2) = (Co2 + 2 NO2) + 2 (Na + NO3) (Na + NO2) + CH3COOH = HNO2 + (CH3COO + Na) (Co2 + 2 NO2) + 2 HNO2 = (Co2 + 3 NO2) + NO↑ + H2O (Co2 + 3 NO2) + 3 (Na + NO2) = (3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
soluție de sulfat de aluminiu Al2(SO4)3, clorură de zinc ZnCl2 și, respectiv, clorură ferică FeCl3, se adaugă câte 1 ÷ 2 cm3 soluție de acid tartric C4H6O6. În urma reacțiilor redate în continuare: incolor incolor galben-intens se obțin compuși chelați solubili: tris[tartrato (-1)]aluminiu [Al(C4H5O6)3] (soluție incoloră vâscoasă), bis[tartrato (-1)]zinc [Zn(C4H5O6)2] (soluție incoloră vâscoasă) și tris[tartrato (-1)]fer (III) [Fe(C4H5O6)3] (soluție galbenă-intens). Ca urmare a formării acestor combinații, ionii metalici respectivi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]