22,065 matches
-
de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Gheorghe Grigurcu Atelier Zgomotul ca de motor al somnului se stinge după orizont aici numai aripi numai pene numai stropi de sînge care n-au unde pleca manivele piulițe șuruburi pivoți care-nșeală și ele moartea pînă unde respirația e respirație ca o ploaie ușoară distanța pe-acoperișul atelierului
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
acest concret căzut din înalturi de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă râsul toată noaptea Iar a doua zi îl găsesc lovit de zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba lui eretică! Odă Asupra prieteniei mele cu dânsul s-au scris volume mari și mii
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Durerea care frânge istmul dintre coapse - locul ce i se spune al însămânțării - simțită-i de trupul întreg fu vremea lui de parcă nici n-a fost un gol ce nu lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca o copilă Sânziene Noaptea de Sânziene a lui Ioan care Râde se deschid cerurile din norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului, am mai venit pe pământ am mai venit pe pământul plin de belele ca inima de piatră să-mi fie. De-o fi, o fi mort de somn și beat mort de vis
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului, am mai venit pe pământ am mai venit pe pământul plin de belele ca inima de piatră să-mi fie. De-o fi, o fi mort de somn și beat mort de vis una peste alta în tăcere în marea tăcere. V. În golul de pământ O comoară de om mi-ești în noaptea asta liniștită scumpă la vorbă cu-atât mai mult în patul dublu, bun de
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
gât până-n adâncul glasului om bun, de paie; asta-i altă socoteală asta-i o mare dilemă în afara lumii, scos din țâțâni, peste mână, nepotolita foame de dragoste-adâncă la bătrânețe. XIII. Dis-de-dimineață Murind pe loc în zorile albe, mireasă-a somnului meu putred de bogată de joi pân'mai apoi în mijlocul tăcerii, te-ai culcat pe lauri sau pe butoiul de pulbere cât ai bate din palme ca oul lui Columb, plină până peste marginea lumii dis-de-dimineață paznic de nădejde al
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
timpului ultim. XXIII. O ghicitoare Cu inima îndoită azimă, puțin lipsește cavalerului rătăcitor în balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă, o ghicitoare când somnul mi-era mai dulce. XXIX. Ca zmeul Fructul oprit al marii iubiri strâmb, amarul răspuns al șoarecelui de bibliotecă de jur-împrejur în tăcere darul naturii ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i decât ocaua și-i mare pedeapsă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
o boabă de mazăre un câine flămând l-ar putea da gata dintr-o înghițitură ce agonie, se plânge bărbatul (ieșind în genunchi din tavernă spre cimitir) ce agonie, exclamă femeia (și embrionul din pântecul ei recade). Te trezești din somn într-o cămașă însângerată care scâncește. Din volumul , în pregătire la Ed. Cartea Românească
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
Și ca o plută, patul alb Se-ndepărtează de prezent. Lumina lunii se așează Pe nedormitul tău obraz, }i se perindă în auz Un răsărit de păsări vagi, O fluturare ca de crengi, Urcușul zilei tot mai lung, Reînnoptarea fără somn. Dă-mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să le șterg, Să smulg din ochii tăi tristețea Care te trage în pământ
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat, îmi vorbește ca un dicționar nedeschis vreodată, nici celălalt nu sunt eu
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
pat ca într-o mare liniștită peștii, ne înveleam cu aceleași mîini, trăiai din trupul meu, trăiam din trupul tău, în jurul nostru pluteau păsările și ciuguleau, ca într-o grădină cu viespi, roi după roi, nici zi, nici noapte, nici somn, nici trezie, de parcă în fiecare zi moartea pleca supărată că nu poate croi prin sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
mai este o stradăť). în continuare, Ťlucrurileť intră în carnea fericită a femeii, în compania căreia îl vor părăsi pe eul liric. Acesta din urmă pare a-și impune tăcerea (Ťtaci!ť); ultimul vers poate fi un îndemn la reluarea somnului, deși ziua inundă fereastra. Un vers din Leopardi, cu care se încheie celebrul poem L'infinito, pare a fi citat, parțial și indirect: ŤE il naufragar m'é dolce in questo mareť (Ťși-mi e drag să naufragiez în această mareť
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
te sărut, iubită mică și dulce, hai să luăm o fantă de la chioșc, are tanti șnițel și pilaf acasă și, dacă zici că vine Tanța, să fac diseară niște clătite, ce zici, Cristinica, puiuță? Ce-o surpinde și-i ia somnul în câte o noapte, în fiecare zi mai mult ca-n ajun, este impresia, confirmată prea des de realitate că zbenghia îi calcă pe urme și că-i citește gândurile, intențiile, dorințele cele mai ascunse, precum și nevoile materiale, doar dar
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și cît i-ar fi somnul de lung și de greu,/ Și-n vis el poeme scandează,/ C-așa se cuvine să doarmă mereu -/ Cu goarna și inima trează." Lui Eugen Frunză, încrezător în verdictele viitorului, i se atribuie o dură răfuială cu criticii: V-o
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
spun pe șleau, stimabile amfibii Ce cutezați în roate-a-mi pune bețe: în veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc povețe. Sfărîmînd complotul îngustimii voastre Și-n mii de cioburi putrede muțenii, Trezesc din somn cu trîmbițe măiastre Respectul viitoarelor milenii. Și-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz de busuioc. Stiletul ironiei, în cazul lui Mihu Dragomir, vizează poza
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
română picotesc plictisiți în bănci, unii dintre ei poate chiar dorm de-a binelea. Profesoara, vorbind despre Maiakovski, citează la un moment dat vibranta invocare: ŤDormiți, tovarăși, liniștiți...ť. Jumătatea trează a amfiteatrului izbucnește spontan în rîs. Jumătatea trezită din somn află despre ce e vorba și se alătură prompt voioșiei celor dintîi. Ilaritatea devine generală. Profesoara, evident, nu pricepe nimic; reacția studenților i se pare o blasfemie și părăsește indignată sala. Un coleg fuge după ea pe coridor, izbutind s-
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciți salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse și fără urmări (țigara aprinsă și-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colțul buzelor m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după moarte amintindu-mi că la ultima întîlnire mi-ai spus ,să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil". 2 înainte de naștere pe noi ne-au scăldat apele morții. flăcările
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile mila din ochii ei ar putea hrăni un orfelinat întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare că aude în somn, departe de coapsele sulamitei și de părul cînepiu al margarethei revărsat peste caseta cu bijuterii mincinoase. ar spăla cu leșie alămurile unei vieți liniștite să nu te mai lege nimeni ca pe-un tîlhar de codru dacă duci o piesă
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu scrii
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
de diversitate, ambele supuse unui anumit ritm al vitezei. Cu alte cuvinte, cuprindere într-o continuă fugă, mereu și mereu productivă, mereu și mereu predispusă la cuceriri. Mobilitatea lui cunoaște repausuri, nu însă și timpi morți, exceptând perioadele normale de somn, dar sunt convins că și atunci subconștientul său lucrează. Mare călător, uneori la distanțe impresionante de la un loc la altul, Pavel nu-i îngăduie timpului de deplasare să se scurgă fără să-i asigure un profit procesului său creativ. Pauzele
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
duce steagul", ne cocoloșeam sudorile în cîrpe, ne durea în cot de ce se întîmplă în jur, în urbea noastră culturală de geme... continuam să trăim din propria osînză, ca urșii în hibernare... care își sug labele pline de găsime, prin somn, și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]