992 matches
-
și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki și se trînti la picioarele lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat, dacă... zise Thaw somnoros. Brusc fu izbit de o imagine, nu de a lui June Haig, ci a lui Marjory. își imagină cum sînii ei tremură sub mîngîieri pricepute, și întrebă: — Janet! Tu ești prietena lui Marjory. E cuplată cu altcineva? — Nu cred, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzit desigur vechea poveste - dar, după părerea mea, nu e ceva periculos. Ceea ce ne propunem noi este să forțăm ușile, emițând vibrații pe care monstrul să nu le poată capta! - Are cuvântul Gourlay, spuse Morton. Gourlay se ridică încet - părea somnoros și cam plictisit de discuțiile purtate în junii lui. Grosvenor îl bănuia că-i place să treacă drept indiferent în ochii colegilor săi. Gourlay era șeful secției de comunicații, iar dosarul lui vorbea de eforturile susținute pe care le depusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl învălui și pe el, când se îndreptă, cu trăsura redacției pe care scria cu litere albe UNIVERSUL către căsuța lui din strada Vișinelor. DUMINICĂ 28 DECEMBRIE Revista presei 1 S criu în pat, pe genunchi, așa că scriu urât. Măsimt somnoroasă și răsfățată, și îngrijorată, și cugândurile vraiște. Tânjesc. Azi-noapte m-am visat nici mai mult nici mai puțin decât în grădina raiului, semăna puțin cu grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duc nicăieri de Anul Nou. Îmi pare rău numai pentru Jacques, știu că el s-ar bucura să vin și eu. De ce n-aș petrece noaptea de Anul Nou dormind? Prețuiesc tot mai mult somnul și sunt mai tot timpul somnoroasă. Totuși, totuși, în ciuda a toate câte le-am scris aici, foarte ascunsă în sufletul meu e o stare de bine. Totul mi se pare foarte curios, mai ales faptul că trăiesc! 2 Se vede că există un Dumnezeu al ziariștilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-o prindă cu garda descoperită. Nu se mai rostiră alte cuvinte. Lucy deschise ușa, se strecură afară și, o jumătate de minut mai târziu, se afla în siguranță pe stradă. Anton Lowery era un blond uriaș care se sculă somnoros de pe pernă și se holbă prostește la Lucy. Dar nu se deranjă să se ridice. Intr-un târziu răspunse: - Nu știu unde I-or fi dus. Noi le asigurăm doar transportul, înțelegeți? Șoferul se duce așa, la întâmplare, pe la diverse case, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
avea bulbii ochilor mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea că un lac liniștit se revarsă spre el. Se simțea ca pământul udat, era mândru, poate chiar fericit că e doar a lui. Se înfrupta lacom din abandonările somnoroase ori din jucăușele ei încercări de a-i rezista. Ghazal știa lucruri pe care el nu le bănuise vreodată nici la mamă-sa, nici la altă femeie din neam. Se înfricoșa după fiecare plăcere pe care ea i-o trezea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor: chipul Veterinarei era concentrat ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce se sting cum nasc, Fîlfîesc ca două candeli, obosiți se-nvîrt, se-ncaer Și aproape - aproape stinse s-urmăresc jucând pin aer, 475Scoțînd limbe ascuțite ca să-nghimpe pe cealaltă; Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, Balta tremură adâncă, somnoros și lin sclipește Asvîrlind întunecată cîte-o muscă, câte - un pește Către flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ți în apă, stinge Flacăra cea verde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu durere, o sărut, -o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai subțire, Nu ca tine-un prost din fire. 294 Pânză, pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa când s-a tors? Scoborând pe scară-n jos Tot cu știucu de slănină Și cu blidul de făină. 296 Bădișor ca Bade - meu Nu-i cât ține Dumnezeu, Că-i și dascăl și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de glasul cel plâns al fluierului. Când era soarele-n amiazi, firea tăcea și Făt-Frumos asculta fericita ei răsuflare, caldă și umedă. Încet se plecă la obrazul ei și-o sărută. Atunci ea deschise ochii încă plini de visuri, și-ntinzîndu-se somnoroasă, zise încet și zîmbind: - Tu aici ești? - Ba nu sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? - zise el mai lăcrămând de fericire. Cum ședea el lângă ea, ea-și întinse un braț și-i cuprinse mijlocul. - Hai scoală, zise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în uimire, Că amorul e foc mare Neavând încredințare. No. 21 Amorul dormind o găsește și-i zice: Ochi închiși mă prăpădiți, Deschiși oare ce mi-ați face? Deschide-vă-ți și mă omorâți Că astfel să fug îmi place. Somnoroasă ea s-au deșteptat din somn și iar îi zice, Norii sunt prea de prisos La astfel de soare frumos. Razelor, când vă-nnorați În mormânt mă aruncați Și iar când vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale de istorie și de geografie, pregătindu-și prietenii pentru întâlnirea cu ținta călătoriei lor. Tintin evoca, cu febrilitatea contagioasă care nu îl părăsea niciodată, pei sajul Azaniei, întinsă de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
timpul zilei, ciuma pare să-și întrerupă pentru o clipă efortul și să-și tragă răsuflarea. Toate prăvăliile sunt închise. Dar la unele, afișul "închis din cauza ciumei" atestă că nu se vor mai deschide împreună cu celelalte. Vânzători de ziare încă somnoroși nu mai anunță știrile, ci, rezemați la colțuri de stradă, își oferă parcă mâna felinarelor cu gesturi de somnambuli. Curând, treziți de primele tramvaie, se vor răspândi în tot orașul, întinzând foile în care sare în ochi cuvântul "ciumă". Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
notițe scrise. Totuși când și-a revenit după ce a lovit-o Uri după gât, nici unul dintre ei nu s-a gândit să ia măsuri de precauție. Poate că a fost prea zăpăcită din cauza loviturii; poate că el a fost prea somnoros sau s-a simțit prea vinovat. Dar au uitat amândoi. Nu era suficient faptul că schimbaseră camera; urmăritorii lor avuseseră multe ore la dispoziție pentru a-i prinde din urmă. Ceea ce însemna că descoperirea ei crucială avea să fie cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Încercare timidă să-i corecteze pronunția: — Mă chemă Mus-ta-fa... În mașină Rose a zâmbit. — Mustapha, hai să faci cunoștință cu fiica mea, Armanoush... Însă Îi spun Amy! Amy, el e Mustapha, Mustapha, ea e Amy... Pe când tânărul Îi zâmbea fetiței somnoroase, Rose i-a studiat cu atenție chipul, Încercând să descopere vreun semn că și-ar fi dat seama, Însă nu a descoperit niciunul. Așa că a hotărât să facă o altă aluzie, de data asta mult mai transparentă: — Numele ai Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor au măturat interiorul camerei, luminând literele atârnate pe perete Într-o ramă aurită: ADEVĂRAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întotdeauna că se vor sparge foarte ușor, dar cred că, la urma urmei, trăiesc ca să spună povestea. Chiar și ceștile de ceai! În câteva minute, Sultan al Cincilea s-a strecurat Încet afară din casă, cu burta plină și ochii somnoroși. A trasat un cerc În jurul lor, Înainte să se ghemuiască lângă mătușa Zeliha. Pentru un timp a părut preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă somnoroși, dar se Îmbujorase de jenă. — Dar e o poveste amuzantă! spuse el. Cum continuă? — Albă ca Zăpada m-a Învățat să merg printre galaxii pe simulator. A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi ieși cum trebuia. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi avut viața Anei? Studiindu-și fața În oglinda din rulotă, Kitty Încercă să-și imagineze trăsăturile care se amestecau acum cu cele ale Anei. S-a Întâmplat ceva? La ce te tot holbezi? Întrebă Desert Rose cu o voce somnoroasă. — La o fantomă. — A cui? — A mea. Mă gândeam cum aș fi arătat la treizeci de ani, dacă aș fi trăit Într-o țară din lumea a treia. Aș fi fost o băbăciune... fără dinți, cu riduri imense și șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cameră, ceru iertare c-a întârziat atât pe afară, Nu găseam drumul, se scuză, și, deodată, cum se întâmplă uneori, deveni etern. Un sfert de oră mai târziu, când trupurile erau încă înlănțuite, Marta șopti, Marçal, Ce e, întrebă el, somnoros, Mi-a întârziat două zile. În ocrotitoarea tăcere din cameră, între cearșafurile răvășite de agitația amoroasă de adineauri, bărbatul și-a auzit nevasta comunicându-i că i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A doua zi de dimineață, așa cum hotărâseră, Cipriano Algor duse păpușile terminate la Centru. Celelalte erau deja lângă cuptor, așteptându-și rândul. Cipriano Algor se sculase devreme, fiica și ginerele încă mai dormeau, și când, în sfârșit, Marçal și Marta, somnoroși, s-au ivit în ușa bucătăriei, jumătate din treabă era făcută. Au luat micul dejun împreună schimbând fraze de circumstanță, mai vrei cafea, dă-mi pâinea, mai e marmeladă, apoi Marçal și-a ajutat socrul să termine ce era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar fi putut trece de ultima ușă care se închidea în el. Când Cipriano Algor ieși din cameră, mai târziu ca de obicei, ginerele plecase deja la muncă. Încă pe jumătate somnoros, își salută fiica, se așeză să-și ia micul dejun, dar atunci sună telefonul. Marta răspunse și reveni imediat, E pentru dumneata. Inima lui Cipriano Algor tresări cu putere, Pentru mine, cine ar putea să vrea să vorbească cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când trece pe acolo noaptea, Turnul Îi provoacă frică, și accelerează. „De ce?“ Îl Întrebasem. „Parce que... parce que ça fait peur, c’est tout“. În scurt timp am fost la hotel. A trebuit să sun Îndelung ca să trezesc un portar somnoros. Mi-am zis: trebuie să dormi, acum. Restul mâine. Am luat niște pastile, destule ca să mă otrăvesc. Apoi nu-mi mai amintesc. 117 Nebunia un vast pavilion deține, din orice loc primește pe oricine, mai ales dacă are aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui. Întorcându-se, l-a văzut pe Endō, îmbrăcat în pantaloni și cămașă albă. — Străine... — Da. Gaston, care tocmai se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]