5,168 matches
-
gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît de inert mai înainte, prinde brusc viață, iar Mihai are impresia că va fi mistuit cu totul; nu înțelege dacă se pierde între coapsele fierbinți, sau va fi sorbit de sărutul dulce și umed, cu care este devorat pe de-a întregul. Nu mai înțelege nimic din ceea ce i se întîmplă și nu-i mai pasă dacă va fi strangulat cu adevărat de picioarele care au zvîcnit în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face femela scorpionului după actul împerecherii? Își mănîncă partenerul... Am făcut eu vreun gest să te opresc? La întrebarea lui Mihai, Maria răspunde cu un sărut lung așternut pe pieptul lui, parcă ar căuta ultimele urme de transpirație, să le soarbă. Apoi se lasă iar o liniște deplină, în care doar degetul lui Mihai se plimbă prin părul Mariei, îmbătînd-o de plăcere, simțind-o gata să adoarmă. Ascultă, Mihai, te pot întreba ceva? Desigur. Și-ai să-mi răspunzi. Te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau pinte de bitter din pahare drepte; vara, dădeau peste cap bere Pilsner din sticle cu capac de aluminiu auriu; iarna, sorbeau cu înghițituri mici un vin gros de orz, căruia i se spunea Winter Warmer și care chiar își merita numele. Carol își păstra mintea limpede la băutură - de fapt, alcoolul o transforma într-un fel de spioană, căci, pe măsură ce bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai diverse motive. Naomi o puse pe Cecile în șirul de copii care se jucau printre picturile făcute cu degetele și se alătură celorlalte mame și unui tată rătăcit. Celelalte mame și tatăl stăteau pe scaune de plastic miniaturale și sorbeau ceai din pahare de plastic. Mamele vorbeau despre copiii lor, despre bolile acestora și despre propriile lor boli. Vorbeau de parcă simpla prezență la centrul de sănătate le făcea să conștientizeze mai acut disfuncțiile corpului și cauzele care le determinau. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu pași repezi, cu snobismul caracteristic anulat momentan de teamă. La Piebald Plover avea loc reuniunea lunară a filialei MENSA din Wincanton. Alan și Krishna umblau de colo-colo prin bar, trăgând cu urechea la conversațiile care frapau prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu atragă atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți împreună, că nu era o seară obișnuită la familia Margoulies? Deci Alan îl mințise și în privința mariajului său. Îi spusese că totul se terminase, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mea/ Că greu am trăit în ea”. Pe urmă, am înțeles: dacă schimbi un vers în această banală văicăreală, atunci ea se atinge de poezie: „Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
într-o altă realitate - ce hău istoric înseamnă cele câteva zeci de ani dintre Mașina timpului în versiunea anilor ’60 și cea ieșită pe ecrane în această vară! În schimb, pe atunci vedeam cuvinte. Mări de cuvinte pe care le sorbeam cu lăcomie. Îmi amintesc perfect Mașina timpului, un exemplar jerpelit pe care l-am împrumutat de la biblioteca sindicală din Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ne ștergem ochelarii. Înainte să luăm troleul către casă, ne opream la o cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă mare, iar mie îmi cumpăra un Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia, când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de obicei era atît de Îmbibată cu băutură că, imediat ce beai din laptele ei, te lua cu amețeală. Nu mă refer la mine, firește. De regulă, eu eram eșuat undeva pe lîngă vreun perete, blestemîndu-mi zilele, În timp ce restul fraților mei sorbeau și-și plimbau cu nesaț prin gîtlej chestia aia cu gust minunat pe care ea o adusese acasă, chestie care ar fi luat foc la cea mai mică scînteie. Și totuși, băutura avea același efect asupra fraților și surorilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
odinioară faimos, Însă acum Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste mîncare - crenvurști, murături, chifle, ketchup, muștar - În pubelele mari albastre din spate de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu dungi albastre și o jartieră pe mînecă, exact așa cum are și Hoagy Carmichael În A avea și a nu avea, și cîntam un soi de variație muzicală temperată În fundal, așa cum face și el În film, În vreme ce Jerry Își sorbea vinul și Își aducea aminte despre copilăria lui, acum rămasă departe În urma lui, din Wilson, Carolina de Nord, și despre perioada cît a fost În armată. Se Înrolase chiar la Începutul războiului, al Celui de-al doilea Război Mondial. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu pluralul? — Uite de ce, zise schilodul: pentru că nimic nu dovedește că ai fi participat activ. Iar noi, firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un caz de crimă. Pe vremea lui, știți, se acorda multă atenție crimelor, așa că asta Îi dă impresia că e mai folositor. CÎt despre rezultate... firește că n-are de unde să știe că n-avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ridicol, dar parcă m-a apucat un leșin. — E firesc, Încă nu te-ai Înzdrăvenit Îndeajuns. Și deschizînd un dulăpior, doctorul scoase o sticlă de sherry și un pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se adusese la cunoștință, cu blîndețe, că Anglia se află În război. Acum putea zăbovi În pat, rezemat confortabil pe cîte trei perne, pentru a citi pe Îndelete știrile: „Bombardamentele aeriene au făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce aglomerau benzile din jurul nostru. Vaughan eliberase ambii sâni ai fetei și-i mângâia cu palma. Buzele lui, pline de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe banchetă, și începu să-și frece penisul erect de pielea coapselor ei, trecându-l mai întâi peste vinilinul negru și apoi apăsându-l de călcâiul și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unde e raionul cu legume și, de fapt, zici: „Zău că ai cei mai frumoși sâni din Tokyo“. Sau cei mai frumoși ochi. Sau dinți. Sau cel mai frumos păr. Sau buric. Mda. Hm. Asta e, își zise Shuoke și sorbi o gură de supă. Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o întrebă pe Suki ce face sâmbătă. - Pentru că, îi zise el, am putea merge la un meci de fotbal împreună, dacă te interesează, Joacă F.C. cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să știu multe lucruri despre ea, lucruri pe care nu le voi putea expune în nici un raport oficial; organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă atenție îi sorbi tu cuvintele - a citi înseamnă a te dezbăra de orice intenție deliberată, gata să surprinzi o voce, auzită când te aștepți mai puțin, o voce venind nu se știe de unde, de undeva de dincolo de carte, de dincolo de autor, de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zile. Doamna Curtin își plecă privirea. — Atunci știți cum e, spuse ea. Mma Makutsi terminase de preparat ceaiul de rooibos și adusese cele două cești pe o tavă cu smalțul sărit. Doamna Curtin apucă recunoscătoare ceașca ei și începu să soarbă din lichidul roșu, fierbinte. Ar trebui să vă povestesc câte ceva despre mine, spuse doamna Curtin. Atunci veți ști de ce mă aflu aici și de ce vreau să mă ajutați. Dacă puteți să mă ajutați, voi fi fericită, dacă nu, o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
potârnichile, iar domnul J.L.B. Matekoni intră în clădire. Înăuntru îi găsi pe Mma Potokwane, pe soțul ei, un polițist pensionat, și pe două dintre educatoare. Fiecare avea o cană cu ceai și o farfurioară cu o tartă. Domnul J.L.B. Matekoni sorbi din ceai în timp ce Mma Potokwane îi relată problemele pe care le avea cu una dintre motopompe. Pompa se supraîncălzea după mai puțin de o jumătate de oră de folosire și erau îngrijorați că o să cedeze cu totul. — Uleiul, diagnostică domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]